În calendarul istoric național, cât și în cel bisericesc sunt file de aur a căror strălucire renaște în mari aniversări cu adânci înțelesuri, pentru credința noastră strămoșească. Un pământ, în trupul căruia au fost răsădite atâtea sfinte comori de credință în Dumnezeu și neînfricată trăire a Evangheliei

 “Biblia nu încearcă să-l demonstreze pe Dumnezeu, ci pur și simplu îi declară realitatea”. “Departe de a fi dușman al științelor, religia a ajuns chiar aliată a acestora. Printr-o introspecție mai profundă în natură înțelegem mai bine și pe Dumnezeul din ea, precum și rolul pe care-l jucăm noi în drama ființelor cosmice”.

“Atitudinea pe care românii și-au asumat-o, prin participare sau neprezentarea la vot, trebuie respectată și analizată, iar democrația bazată pe libertatea civică trebuie cultivată mai intens, prin informare corectă și permanentă privind tema dezbătută public. Îndemnăm la unitate spirituală și la apărarea în continuare a familiei binecuvântate de Dumnezeu.

“România toată, această mare familie de frați, nu poate fi fericită, nu poate fi tare și puternică decât numai prin “Unire”. Prin “Unire” vom alcătui un “stat mare și puternic” care nu are a se teme de nici o putere străină și care să fie considerat între celelalte state libere. 

“În domeniul vieții sufletești, omul are trebuință de instituții separate, în care, întocmai cum se păstra focul odinioară, să fie păstrate sentimentele bune și ideile generoase; sentimente și idei care servesc apoi ca să se transmită din generație în generație, prin contactul direct între suflete, așa cum creștinii aprind o lumânare din flacăra altei lumânări”.

Motto: “Nu văd România de astăzi ca pe o moștenire a părinților noștri, ci ca pe o țară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noștri. Sunt român, născut român

„Eu sunt creștin, cred în Dumnezeu și în dumnezeirea lui Iisus Hristos tot așa cum până la mine au crezut remarcabilii oameni de știință: Tiho-de Brahe, Copernic

“Postul trebuie să-ți ajute, mai întâi de toate, să ieși de sub stăpânirea poftelor trupești, să sfărâmi puterea și stăpânirea lor, să dai slobozenie și îndemnare ochiului sufletesc de a cerceta toată viața ta, de a afla cât mai bine rănile conștiinței tale, a descoperi patima de căpetenie care te roade, a te îndemna să cauți cu toată inima lecuirea ei, a hotărî odată pentru totdeauna să începi o viață bună.

Iubirea aproapelui a murit! “Nici pe departe”, veți spune. “Omul ăsta exagerează, doar sunt atâtea instituții caritabile”. Necontrazicându-vă, vă invit să medităm asupra ei preț de o clipită, efemeră precum o pagină de cotidian, chiar a unuia dintre cele mai importante pe care le răsfoim plictisiți, atunci când suntem saturați și plini de noi înșine, grăbiți de interes și de câștig în van, fricoși în fața morții dacă nu chiar surprinși de somnul cel de moarte. 

“Fiți sfinți, că Eu, Domnul Dumnezeul vostru, sunt sfânt. Să cinstească fiecare pe tatăl său și pe mama sa și zilele Mele de odihnă să le păziți, că Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru. Să nu alergați la idoli, și dumnezei turnați să nu vă faceți, că Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.