Pagina 193 din 216

Floarea Sfântului Ioan - Sânziana

24-06-2015 | de: Părintele Gheorghe Şincan, paroh la Târgu-Mureş

O legendă din Bucovina povesteşte că, demult, demult, într-un sătuc de la marginea pădurii, trăia o fată orfană, săracă, dar foarte harnică şi frumoasă. Înaltă şi zveltă, cu părul bălai şi ochii albaştri, luminoşi şi blânzi, era plină de dragoste faţă de cei din jur. Aşa era Sânziana, dar sătenii treceau pe lângă ea cu nepăsare sau dispreţ o alungau şi-i adresau vorbe de ocară. Singura ei alinare erau clipele în care în căsuţa ei sărăcăcioasă se închina, rugându-se la Dumnezeu nu doar pentru o viaţă mai bună, ci şi pentru ca Dumnezeu să îmbuneze sufletele sătenilor.

Într-una din zile, Sânziana îşi simte trupul atât de greu şi fierbinte, încât toate încercările de a se ridica din pat fură zadarnice. Rămase acolo suferind pe patul ei de crengi şi doar vietăţile pădurii se întrebau mirate unde le este buna prietenă. Zadarnic alergară prietenele ei necuvântătoare să-i aducă apă, hrană şi leacuri pentru însănătoşirea ei, Sânziana se simţea tot mai rău. Suferinţa îi istovise trupul şi doar blânda alinare ce o găsea în rugăciunile necontenite adresate lui Dumnezeu o mai ţineau în viaţă. 

„Ştiinţă şi... Religie"

24-06-2015 | de: Preot ortodox român ILIE BUCUR SĂRMĂŞANUL

1. „Iubirea? Ce-i iubirea? Se gândea el. Iubirea stă în calea morţii. Iubirea este viaţa. Tot, tot ce înţeleg, înţeleg numai pentru că iubesc. Tot ce există, există pentru că iubesc, totul e legat numai de iubire. 

Care este adevăratul scop al vieţii?

23-06-2015 | de: Părintele Gheorghe Şincan, paroh la Târgu-Mureş

Fiecare om îşi are propriul ideal în funcţie de modul cum înţelege şi se raportează la viaţă. Există totuşi o „ţintă" spre care trebuie să ne îndreptăm cu toţii:„Ţinând adevărul, în iubire, să creştem întru toate pentru El, Care este capul - Hristos". (Efes. 4: 13)

Plimbându-se prin pădure un ursuleţ a văzut o stâncă. Nu era un munte, era totuşi o stâncă înaltă. A hotărât să facă orice efort şi să ajungă în vârf. A început să urce, iar urcuşul se făcea din ce în ce mai greu, însă perspectiva de a ajunge în vârf era suficientă ca să-i dea noi puteri. După multe eforturi, în cele din urmă, a ajuns în vârf unde era o pajişte minunată. Plin de bucurie a început să se rostogolească strigând „Am ajuns… am ajuns…" Deodată observă un vultur care stătea blazat şi trist pe un colţ de piatră. Ursul i-a zis: „ „Tu de ce nu te bucuri ? Nu vezi că am ajuns pe vârful stâncii…?" La care vulturul i-a răspuns: „Da, numai că în timp ce tu ai urcat eu am coborât !"

Ştiinţă şi... Religie"

23-06-2015 | de: Preot ortodox român ILIE BUCUR SĂRMĂŞANUL

„Primul om care îşi va face din iubire ţară va deveni Dumnezeu. Mai bine e să pierzi lumea, decât să-l pierzi pe Dumnezeu. Vorbim prea mult de Dumnezeu, dar nu vorbim deloc cu Dumnezeu".

Numele lui Iisus este izvorâtor de putere

20-06-2015 | de: Părintele Gheorghe Şincan, paroh la Târgu-Mureş

Conform tradiţiei ebraice, a face un lucru în numele cuiva, a invoca numele acestuia sunt acte de o putere şi de o greutate deosebită. Invocarea numelui unei persoane înseamnă a face prezentă această persoană. Prin faptul rostirii unui nume, acesta devine viu. Rostirea numelui cheamă sufletul persoanei respective; iată de ce o semnificaţie atât de adâncă este implicată în rostirea unui nume.

Dacă toate acestea se pot spune despre numele oamenilor, cu atât mai mult despre numele lui Dumnezeu. Puterea şi slava lui Dumnezeu sunt prezente şi active în numele Său. Pentru creştinii de astăzi, ca şi pentru cei din timpurile apostolice, numele lui Iisus este izvorâtor de putere dumnezeiască.

O foarte frumoasă legendă rusească ne spune că, în momentul înălţării Domnului Iisus la cer, ucenicii au început să se tânguiască:

- Pentru ce ne părăseşti, Iisuse? Cine ne va mai da pâinea cea trupească şi cea sufletească? Cine ne va mai da îmbrăcăminte pentru trup şi har pentru suflet? Cine ne va mai mângâia în durerile trupeşti şi sufleteşti?

Mişcat, Domnul Iisus le-a spus:

- Iată am să vă las un munte de aur, ca să aveţi din ce trăi!

Ştiinţă şi... Religie

20-06-2015 | de: Preot ortodox român, Ilie Bucur Sărmăşanul

 „Ştiinţa poate avea un efect de purificare a religiei, eliberând-o de convingerile epocii pre-ştiiţifice şi ne ajută să ajungem la o concepţie mai corectă despre Dumnezeu.

Sufletul omului, o fortăreaţă greu de cucerit

19-06-2015 | de: Părintele Gheorghe Şincan, paroh la Târgu-Mureş

Să vă relatez o întâmplare din anii copilăriei mele, povestea Arhimandritul Simeon Kraiopoulos, în cartea „Sufletul meu, temniţa mea", apărută la Editura Bizantină, în anul 2009). „Acasă aveam o căţea căreia i-a venit ceasul să nască. A născut undeva, departe de casă şi eu m-am dus să văd unde a născut. M-am luat după ea şi când am ajuns într-o pădurice am pierdut-o. Căutând-o, fără să-mi dau seama, m-am aşezat în faţa micuţei grote în care născuse. Imediat ce a observat că sunt lângă căţeluşii ei, m-a atacat. N-a mai ştiut că sunt stăpânul ei. Când s-a repezit să mă muşte, am reuşit să ţip, mi-a recunoscut vocea şi s-a dat înapoi. În clipa aceea critică, câinele nu se mai îngrijea doar de el, ci şi de căţeluşii lui.

Ştiinţă şi... Religie

19-06-2015 | de: Preot ortodox român, Ilie Bucur Sărmăşanul

„Unii oamenii se poartă cu Dumnezeu ca şi cum ar fi avocatul lor. Apelează la El numai atunci când sunt vinovaţi şi au probleme. 

Lepădarea de sine, cheia aflării lui Dumnezeu

18-06-2015 | de: Părintele Gheorghe Şincan, paroh la Târgu-Mureş

În lumea noastră marcată de iubirea de sine, izvor al păcatului şi al morţii, Domnul Hristos a adus lepădarea de sine, starea de jertfă, izvor al vieţii, al Învierii. Sfântul Maxim Mărturisitorul numeşte iubirea de sine „primul pui al Diavolului".

Ştiinţă şi... Religie

18-06-2015 | de: Preot ortodox român, Ilie Bucur Sărmăşanul

„A-l cunoaşte pe Dumnezeu şi a continua totuşi să-l cauţi - iată paradoxul dragostei sufletului, lucru luat în derâdere, ce-i drept, de cei satisfăcuţi mult prea uşor de formalismul religios, dar confirmat prin fericita experienţă a celor cu inima înflăcărată".