Pagina 195 din 198

Din secretele unui mariaj fericit

06-01-2015 | de: Părintele GHEORGHE ȘINCAN, paroh la Târgu-Mureș

Un bărbat căsătorit de vreo zece ani, se tot frământa, căutând o soluție pentru familia lui, pentru certurile din casă. Și-a amintit într-o zi de nașul lui. Ce ar fi să-l întrebe pe el? Știa că el se înțelege cu soția și n-a auzit să se fi certat vreodată. „Cum ați reușit să vă împăcați așa de bine?", l-a întrebat el, cu mare încredere, pe nașul.

- Noi am stabilit de la început să nu ne certăm niciodată, i-a răspuns acesta. Am hotărât că atunci când eu sunt nervos, ea să se ducă în bucătărie, iar când este ea nervoasă, eu să plec în garaj...

Putem fi mai buni fără Dumnezeu?

31-12-2014 | de: Părintele GHEORGHE ȘINCAN, paroh la Târgu-Mureș

De regulă, oamenii merg la Biserică pentru a se ruga, pentru a asculta slujbele, pentru sufletul lor. De cele mai multe ori, la Biserică îi duc problemele. Dar Biserica înseamnă rugăciune, slujbe și atât? Ce ne-ar plăcea să găsim la biserică, pe lângă slujbe și liniștea duhovnicească?

Într-o biserică se întâmpla să vină cu regularitate un bătrânel în haine ponosite. Lumea, evident, se îmbrăca frumos la Biserică, își lua - vorba ceea - hainele de duminică. Bătrânelului în schimb părea să nu-i pese. Haina murdară, prăfuită, pantaloni pătați… Așa că oamenii au început să fie deranjați de treaba asta și i-au spus preotului. Preotul a promis să se ocupe de problemă. Așa că l-a luat pe bătrânel deoparte și i-a zis:

-Omule, tu știi cum ar trebui să vină îmbrăcați oamenii la noi la Biserică?

-Nu știu, părinte.

Of, Adame, de ce ai greșit?

30-12-2014 | de: Părintele GHEORGHE ȘINCAN, paroh la Târgu-Mureș

Într-un sat, un țăran și femeia sa aveau grijă de mica lor grădină. Omul se tot plângea și zicea:

- Of, Adame, de ce ai greșit, că de nu ai fi greșit tu, n-ar mai fi trebuit ca astăzi noi să ne câștigăm pâinea în sudoarea frunții!

Într-o zi, trecând pe lângă casa lui un boier îi aude plânsul, vine către el și-i zice:

- De ce te plângi, omule?

Iar omul nostru îi spune plânsul său.

Boierul, atunci, îi face omului nostru o invitație la masa sa. Vine omul nostru împreună cu soția la masa boierului - o masă deosebit de îmbelșugată, cu tot felul de bunătăți.

Închideţi uşa, intră şobolanii!!!

23-12-2014 | de: Părintele GHEORGHE ŞINCAN, paroh la Târgu-Mureş

Vă plac poveştile? Mie da, mai ales cele frumoase! Şi astăzi am una pentru dumneavoastră. O poveste despre oameni, vremuri, şobolani. Este o prelucrare a unui basm german pe care fraţii Grimm l-au publicat, în volumul „Legende germane”, în anul 1816.

Se zice că, într-o cetate veche, după o toamnă bogată în recolte, când hambarele erau pline cu grâne, iar păsările şi animalele de curte sătule, a năvălit o hoardă nemaipomenită de cloţani, mari şi mici, negri şi maro, care rodeau, distrugeau şi omorau totul în cale. Nici otrava, nici capcanele, nici iscusitele pisici aduse din altă parte nu le-au făcut de petrecanie. Bieţii oameni stăteau toată noaptea în jurul focurilor apărându-se şi mulţi hotărâseră chiar să părăsească cetatea din cauza mirosului greu de şobolani morţi şi de animale putrezite.

O iertare fără uitare, nu face parale

20-12-2014 | de: Părintele GHEORGHE ȘINCAN, paroh la Târgu-Mureș

Iertarea față de aproapele, fie chiar vrajmaș, este unul din aspectele cele mai delicate ale învățăturii creștine. Înțelegerea acestei porunci trebuie făcută în lumina tuturor textelor scripturistice. Spune Sfânta Scriptură: „Să ne iubim unul pe altul, pentru că dragostea este de la Dumnezeu și oricine iubește este născut din Dumnezeu și cunoaște pe Dumnezeu. Cel ce nu iubește n-a cunoscut pe Dumnezeu, căci Dumnezeu este iubire." (I Ioan 4, 7-8); „Cine nu iubește pe fratele său rămâne în moarte." (I Ioan 3, 14). Porunca iubirii și a iertării față de semeni este așa de categorică pentru un creștin, încât tot același Sfânt Apostol spune: „Dacă zice cineva: iubesc pe Dumnezeu, iar pe fratele său îl urăște, mincinos este." (I Ioan 4, 20).

O legendă arabă povestește că, pe timpuri, un vizir blajin l-a servit pe sultanul său cu credință timp de treizeci de ani. Într-o zi, însă, indus în eroare de câțiva curteni invidioși, sultanul a pierdut încrederea în vizir și l-a condamnat la moarte. Acesta urma să fie aruncat de viu într-un ocol cu cei mai sălbatici câini de vânătoare.

O poveste de Crăciun

19-12-2014 | de: Părintele Gheorghe Șincan, paroh la Târgu-Mureș

Era pe vremuri un sat în care nu se oficia Sfânta Liturghie decât foarte rar. Oamenii trebuiau să meargă în parohie, să străbată pe jos câțiva kilometri. În timpul Crăciunului erau mulți care mergeau de la filie la biserica parohială pentru a participa la Liturghia de Crăciun. Un tată era foarte bucuros când a văzut că fiul lui cel mic a ținut să-l însoțească. Într-una dintre nopți ninsese foarte mult. Zăpada era mare și era greu de străbătut drumul până la biserică. Tatăl mergea în față și fiul călca pe urmele făcute în zăpadă de tatăl său. „Tată, merg pe urmele tale", i-a spus copilul. Tatăl era mândru, plin de bucurie. Îi plăcea mult această imagine: fiul călca pe urmele sale în drumul spre biserică.

Postul trece, bucuria rămâne

18-12-2014 | de: Părintele GHEORGHE ȘINCAN, paroh la Târgu-Mureș

Despre pictorul Auguste Renoir se povestește că, deși avea dureri cumplite din cauza artritei, care uneori îl țintuia la pat, totuși continua să picteze. Prietenul său mai tânăr, Henri Matisse, care îl vizita aproape în fiecare zi, îl întrebă la un moment dat:

- Auguste, de ce continui să pictezi când durerea te macină fără cruțare?

Taci, taci, vorbește cu Dumnezeu în rugăciune!

17-12-2014 | de: Părintele GHEORGHE ȘINCAN, paroh la Târgu-Mureș

Un bătrân pios se ruga de cinci ori pe zi, în timp ce partenerul său de afaceri nu punea niciodată piciorul în Biserică. Acum, când a împlinit 80 de ani, el s-a rugat astfel:

-O, Doamne! Încă din tinerețe nu a trecut nici măcar o singură zi fără să vin la Biserică și să-mi rostesc rugăciunile de cinci ori, conform rânduielii. Nu am făcut nicio mișcare, nu am luat nici o decizie, importantă sau nu, înainte de a invoca mai întâi Numele Tău. Iar acum, la bătrânețe, mi-am dublat eforturile și am ajuns să mă rog ție fără încetare, zi și noapte. Și iată-mă în fața Ta, mai sărac decât un șoarece din biserică. În schimb, privește-l pe partenerul meu de afaceri: nu se sfiește să bea și să joace, și cu toată vârsta lui înaintată, se însoțește de femei cu un caracter îndoielnic; și totuși, este putred de bogat. Mă întreb dacă s-a rugat măcar o singură dată în viața lui.

Omul valorează atât cât valorează ceea ce iubește

16-12-2014 | de: Părintele Gheorghe Șincan, paroh la Târgu-Mureș

Un tânăr monah de la Sfântul Munte a venit odată la Părintele Porfirie să-l învețe tehnica rugăciunii:

- Părinte, spuneți-mi ceva despre rugăciune, cum trebuie făcută corect, în ce fel? Unii ne sfătuiesc să ne ținem respirația, alții, să ședem pe un scaun, înclinând puțin capul și adunându-ne mintea. Vreau să-mi spuneți și sfinția voastră cum să procedez, căci sfinția voastră aveți experiența rugăciunii.

Surdul nu aude, dar le potrivește

13-12-2014 | de: Părintele Gheorghe Șincan, paroh la Târgu-Mureș

Povestea zice că un surd se duse și el o dată la biserică și, după ce se așeză la o parte liniștit, ca tot creștinul, uitându-se încoace și încolo, deodată dă cu ochii de un biet om care stătea cu buzele țuguiate, căci era buzat de felul lui.

Surdul, neștiindu-i meteahna, când îl văzu așa, crezu că fluieră. De aceea, nu-l răbdă inima și strigă la el destul de tare, încât fu auzit de toți:

-Nu ți-i teamă de păcat, măi creștine, să fluieri în biserică?