Pagina 201 din 203

Taci, taci, vorbește cu Dumnezeu în rugăciune!

17-12-2014 | de: Părintele GHEORGHE ȘINCAN, paroh la Târgu-Mureș

Un bătrân pios se ruga de cinci ori pe zi, în timp ce partenerul său de afaceri nu punea niciodată piciorul în Biserică. Acum, când a împlinit 80 de ani, el s-a rugat astfel:

-O, Doamne! Încă din tinerețe nu a trecut nici măcar o singură zi fără să vin la Biserică și să-mi rostesc rugăciunile de cinci ori, conform rânduielii. Nu am făcut nicio mișcare, nu am luat nici o decizie, importantă sau nu, înainte de a invoca mai întâi Numele Tău. Iar acum, la bătrânețe, mi-am dublat eforturile și am ajuns să mă rog ție fără încetare, zi și noapte. Și iată-mă în fața Ta, mai sărac decât un șoarece din biserică. În schimb, privește-l pe partenerul meu de afaceri: nu se sfiește să bea și să joace, și cu toată vârsta lui înaintată, se însoțește de femei cu un caracter îndoielnic; și totuși, este putred de bogat. Mă întreb dacă s-a rugat măcar o singură dată în viața lui.

Omul valorează atât cât valorează ceea ce iubește

16-12-2014 | de: Părintele Gheorghe Șincan, paroh la Târgu-Mureș

Un tânăr monah de la Sfântul Munte a venit odată la Părintele Porfirie să-l învețe tehnica rugăciunii:

- Părinte, spuneți-mi ceva despre rugăciune, cum trebuie făcută corect, în ce fel? Unii ne sfătuiesc să ne ținem respirația, alții, să ședem pe un scaun, înclinând puțin capul și adunându-ne mintea. Vreau să-mi spuneți și sfinția voastră cum să procedez, căci sfinția voastră aveți experiența rugăciunii.

Surdul nu aude, dar le potrivește

13-12-2014 | de: Părintele Gheorghe Șincan, paroh la Târgu-Mureș

Povestea zice că un surd se duse și el o dată la biserică și, după ce se așeză la o parte liniștit, ca tot creștinul, uitându-se încoace și încolo, deodată dă cu ochii de un biet om care stătea cu buzele țuguiate, căci era buzat de felul lui.

Surdul, neștiindu-i meteahna, când îl văzu așa, crezu că fluieră. De aceea, nu-l răbdă inima și strigă la el destul de tare, încât fu auzit de toți:

-Nu ți-i teamă de păcat, măi creștine, să fluieri în biserică?

Sfântul Spiridon și puterea făcătoare de minuni a simplității și a smereniei

12-12-2014 | de: Părintele Gheorghe Șincan, paroh la Târgu-Mureș

Sărbătoare creștină importantă în Postul Crăciunului, praznicul Sfântului Spiridon cade întotdeauna pe 12 decembrie. Sinaxarul ne spune că Sfântul Spiridon a trăit pe vremea împăratului Constantin cel Mare și a fiului acestuia, Constantie. Deși n-a dus viață călugărească și n-a cunoscut multă carte, a fost un mare iscusit și păstor de suflete, simplu la purtări și smerit cu inima. În copilărie a fost păcurar. Când i-a venit vremea, s-a căsătorit. La scurt timp însă i-a murit soția, iar blândul Spiridon și-a pus viața în slujba Tatălui Ceresc, făcând fapte bune și cheltuindu-și avutul spre binele săracilor. Fiind bine plăcut lui Dumnezeu, s-a învrednicit cu darul facerii de minuni, iar faptele minunate ale Sfântului Spiridon, au fost numeroase.

Tema „licuriciului"

11-12-2014 | de: Părintele Gheorghe Șincan, paroh la Târgu-Mureș

Pentru astăzi, vă propun ca exercițiu de meditație o poveste populară despre „licurici" culeasă din Bucovina, de Tudor Pamfilie, pe la sfârșitul secolului al XIX-lea:

„Se zice că, scoborându-se odată bunul Dumnezeu din cer, jos pe pământ, a luat cu sine și vreo câțiva îngeri, ca să le arate și lor lumea în care trăiesc oamenii pământeni.

Îngerii, umblând încolo și-ncoace prin lumea largă, cât timp vor fi umblat, le plăcură tare mult de lumea oamenilor pământeni, și mai cu seamă unuia, așa încât la despărțire începu a plânge cu hohot, de-i curgeau lacrimile vale.

În trecerea grăbită către cer, fă-ți timp de rugăciune

10-12-2014 | de: Părintele Gheorghe Șincan, paroh la Târgu-Mureș

Ar trebui ca, mai ales în perioada posturilor, să ne facem timp și să deschidem cărțile de învățătură creștină. Într-una din aceste cărți am găsit scris următorul lucru: îngerii lui Dumnezeu, îngerii păzitori ai oamenilor, s-au dus înaintea lui Dumnezeu cu o plângere și au spus așa:

- Doamne, iată vremurile pe care le trăim noi. Iată cum trăiesc oamenii pe pământul acesta. Nu-și mai fac timp și vreme ca să-ți slujească și să ți se-nchine și să-ți aducă laudă și mulțumire ție. Ce este de făcut, Doamne?

Are limba noastră nevoie de vindecare?

09-12-2014 | de: Părintele Gheorghe Șincan, paroh la Târgu-Mureș

Dacă stai prea mult pe lângă bârfitori poți da în diabet spiritual, servindu-te mereu de ceea ce știu ei să ofere: prăjituri, care nu-s altceva decât secretele altora, lucruri adevărate sau neadevărate despre cineva, spuse ca să-l calomnieze.

Se spune că o femeie păcătoasă și-a pus îndreptare la o mărturisire și a început să ducă o viață curată: post, rugăciune, milostenie, că era văduvă acum. Toată lumea se minuna în sat, cum femeia aceea și-a schimbat viața. Înainte o știau toți. Îi murise soțul, iar copiii îi avea pe toți căsătoriți. Mai avea un păcat, săraca, pe care nu-l putea lăsa. Toate celelalte le lăsase. Făcea și milostenie multă și post ținea, dar nu tăcea din gură. Să spună ceva de cumătra, de cumnata, de cutare.

Sfântul Nicolae

06-12-2014 | de: Părintele Gheorghe Șincan, Paroh la Târgu-Mureș

Știați că și unii dintre turci, care sunt păgâni și nu cred în Dumnezeu și sfinții Lui, au icoana Sfântului Ierarh Nicolae, și i se închină lui? „Să vă povestesc, zicea Ilarion Argatu (Dumnezeu să-l ierte și să îl așeze între sfinții săi), cum s-a întâmplat această minune:

Când a căzut cetatea Constantinopolului, de au intrat turcii călare în bisericile ortodocșilor, în piață se afla un negustor de icoane. Vine la el un soldat turc și-l întreabă:

- Ce vinzi acolo?

- Icoane, răspunde negustorul. Atunci turcul ia pe rând câte o icoană și-l întreabă pe negustor ce reprezintă fiecare:

- Acesta cine-i?

- Acesta este Dumnezeu și Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Turcul aruncă icoană și spune:

- Allah e Dumnezeu, nu Acesta! Pe Acesta nu-l cunosc. Apoi ia icoana Maicii Domnului și-l întreabă:

- Aceasta cine-i?

- Este Maica lui Dumnezeu și Mântuitorul nostru Iisus Hristos. O aruncă turcul, spunând că n-o cunoaște. Apoi ia altă icoană și-l întreabă pe negustor:

- Dar acesta cine-i ?

- Acesta este Sfântul Nicolae.

Omul vine cu dorința, Dumnezeu oferă harul

05-12-2014 | de: Părintele Gheorghe Șincan, paroh la Târgu-Mureș

Povestea „Celor trei dorințe" (Charles Perrault), pe care am citit-o foarte demult, este o poveste pentru copiii care nu mai sunt copii și pentru adulții care mai sunt copii. Este pe jumătate amuzantă, pe jumătate tragică și ne învață să nu ne pripim în viață, să încercăm să facem alegeri bune atunci când trebuie. Lectură plăcută!

„Trăia odată un cinstit tăietor de lemne, care era căsătorit cu o femeie frumoasă și inteligentă. Dar, din nefericire, erau săraci și își invidiau vecinii pentru bogăția lor.

- Vai, ce fericiți am fi fost dacă am fi avut măcar jumătate din ce au ei, suspină femeia.

- Ce bine ar fi dacă ar exista duhuri bune, care îndeplinesc toate dorințele! exclamă soțul.

Surdul și muzica

04-12-2014 | de: Părintele GHEORGHE ȘINCAN, paroh la Târgu-Mureș

În mijlocul deșertului, un om cânta dumnezeiește la vioară. Un leu se apropie, îi dă târcoale cântărețului și se așează la câțiva pași de el, dând din cap la auzul muzicii.

Mai vin doi lei și se așează și ei la fel, lângă cântăreț, mișcându-se pe ritmurile muzicii.

Mai trece un timp și apare și un al patrulea leu, care, din senin, îl mănâncă pe cântărețul nostru.