Pagina 9 din 10

Atributul

13-02-2015 | de: CORNELIA TOŞA

În limbile romanice, atributul şi-a păstrat valoarea partitivă, calitativă, de diferenţiere şi completare. Aceste valori gramaticale le-am dedus din Compendiu de gramatică de Gh. I. Şerban şi din manualul de Limba Latină pentru clasa a VIII-a.

Atributul

06-02-2015 | de: CORNELIA TOȘA

În Gramatica Academiei, vol. II, p. 114, atributul este numit ca parte de propoziție care determină un substantiv sau un substitut al lui. Ca substitute ale substantivului amintim: pronumele și numeralul. Sfera substitutelor poate fi mult mărită

Subiectul

30-01-2015 | de: CORNELIA TOȘA

Simt nevoia să vă mărturisesc, dragi cititori, că deseori întrec măsura, în tratarea unor aspecte de limbă. „Măsura" ar însemna, în primul rând, răbdarea Dumneavoastră de a lectura tabletele acestea, apoi ar mai însemna economia de spațiu a cotidianului

Subiectul

23-01-2015 | de: CORNELIA TOȘA

În studiile de specialitate, exprimarea subiectului printr-o parte de vorbire nominală, aflată la alt caz decât nominativul, se consideră o excepție. Se realizează o diferențiere între excepțiile aparente (cele amintite în tableta anterioară) și excepții propriu-zise.

Subiectul

16-01-2015 | de: CORNELIA TOŞA

În limba latină, subiectul gramatical exprimat prin părţi de vorbire nominale se construia (ca apoi şi în limbile romanice) cu nominativul. Deseori în propoziţiile subordonate, subiectul se afla la cazurile acuzativ şi ablativ.

Predicatul nominal

09-01-2015 | de: CORNELIA TOȘA

Verbul esse, în idiomul indo-european, era folosit pentru a exprima existența. În limba latină, treptat, verbul esse s-a folosit ca auxiliar sintactic (având deci valoare copulativă), iar construcția denumită predicat nominal a înlocuit propoziția nominală.

Predicatul

19-12-2014 | de: CORNELIA TOȘA

Urmărind textele oferite de manualul de Limba Latină, este de remarcat locul pe care îl ocupă predicatul în propoziție. Ex. „Multa praecepta Romanorum semper pretium habebunt…"

Predicatul

12-12-2014 | de: CORNELIA TOȘA

Predicat, predicate, s.n. 1. (Gram.) parte principală a propoziției, care arată o acțiune, o stare sau o însușire a subiectului. DEX-ul cuprinde derivate ale cuvântului predicat: predicativ (care formează sau poate forma predicatul; referitor la predicat) predicativitate (Gram.).

Morfologie și sintaxă

05-12-2014 | de: CORNELIA TOȘA

Comparația între latina târzie și limbile romanice e frecventă la capitolele Fonetică, Vocabular și Morfologie. Cercetătorii recunosc că, în ce privește sintaxa, metoda comparativ-istorică a fost mai puțin aplicată în domeniul relațiilor între cuvinte (la nivelul prepoziției) și între prepoziții, la nivelul frazei. 

Interjecția

28-11-2014 | de: CORNELIA TOȘA

Ca parte de vorbire, interjecția se deosebește de substantiv, adjectiv, numeral, pronume, verb, adverb care denumesc (exprimă) noțiuni precum și de prepoziție și conjuncție care stabilesc relații interprepoziționale și intraprepoziționale.