Aparenta linişte de dinaintea furtunii?

Distribuie pe:

Manifestările prilejuite de inventata zi a secuilor, de la Târgu-Mureş, din 10 martie: adunarea de la statuia secuilor martiri, continuată cu marşul spre Prefectură şi transmiterea, spre centru, prin intermediul reprezentantului puterii a doleanţelor lor, au făcut autorităţilor şi privitorilor o bună impresie, avându-se în vedere că ele s-au desfăşurat în ordine, fără provocări, ca altădată. Noua imagine creată se datorează unei mai bune şi mai sofisticate regii, menite să ascundă ochilor şi opiniei publice tenta antiromânească a acestora, adevărata cauza a organizării lor, acele asperităţi, gândite sau spuse, în văzul lumii, evidente mai anii trecuţi, şi care i-ar putea incrimina, în continuare, atât pe organizatori, cât şi pe manifestanţi. Faptul că, de data aceasta, s-au purtat mai civilizat, oferind, la vedere, o imagine mai bună, nu înseamnă că au renunţat şi la conţinutul demersurilor lor, ştiut dintotdeauna, ostil şi provocator, jignitor, cu accente grave şi atacuri la demnitatea românească. Dacă masa de participanţi a fost prelucrată să nu se mai manifeste atât de zgomotos şi să nu mai strige lozinci de genul „Plecaţi acasă opincarilor!", „Ţinutul secuiesc nu e România"!, „Să piară Trianonul!", ca în anii precedenţi, nu înseamnă că în luările de cuvânt de la monumentul „Secuilor martiri", liderii lor au fost mai concilianţi, mai puţin incisivi, mai toleranţi şi mai cu perdea. În atitudinea şi comportamentul lor nu s-a schimbat nimic. Au adus de peste hotare aceiaşi vehemenţi susţinători din: Catalunia, Tirolul de sud, Ţara Bascilor, din Ungaria, folosind aceeaşi retorică din anii trecuţi, calul lor de bătaie fiind, în continuare, România, ţara care „refuză" să le ofere acel teritoriu, cu toate prerogativele, în care ei să trăiască în pace şi linişte, evident, până la adânci bătrâneţi. Ca o noutate absolută, nu putem să nu amintim faptul că, la corul bocitoarelor, anul acesta, s-a adăugat, nimeni altul decât preşedintele Partidului Oamenilor Liberi din Târgu-Mureş, marele român de Cucerdea, Dan Sorin Maşca, gata să le susţină întru totul demersurile şi aspiraţiile lor spre autonomie.

Un lucru care nu poate fi trecut neobservat este că pentru prima dată în exprimările lor oficiale s-a utilizat noţiunea de Regiune Autonomă Maghiară, de care până acum s-au ferit, ca dracul de tămâie, să o utilizeze, şi care constituie, în opinia noastră, un pas înainte făcut în redimensionarea pretenţiilor teritoriale, pentru că, după cum ne este cunoscut, Regiunea Autonomă Maghiară, de tristă amintire, înseamnă mult mai mult decât Ţinutul secuiesc. Dacă tot suntem obişnuiţi să vorbim de atâta vreme de un proiect de ţară, la nivel naţional, şi pe care nimeni nu-l vede, iată o propunere concretă de proiect de ţară la nivel regional, „Ţară ungurească" în mijloc de Românie, pe cale de a se înfăptui, dacă noi românii vom continua să jucăm rolul corbului cu caşcavalul scăpat din cioc, „lăudat" de vulpe pentru glasul lui „atât de frumos".

Domnul Kelemen Hunor n-a fost la manifestaţie, ( de altfel nici ceilalţi grei ai UDMR, de talia lui Frunda, Borbely, Marko etc.), pentru că se afla într-o misiune specială mult mai importantă, la Congresul PSD, desfăşurat în aceeaşi zi, de la tribuna căruia avea să transmită că maghiarii „nu-i urăsc pe români, ci îi iubesc nespus de mult", mesaj care, ca semn de aprobare, a stârnit ropote de aplauze din partea participanţilor la congres. Un gest care poate însemna un CEC în alb, din partea PSD, la eventualele negocieri care vor avea loc cu liderii UDMR, unde se ştie bine, pentru un pumn de voturi, aceştia sunt dispuşi să facă orice concesii, inclusiv, dacă li se cere, chiar o Regiune Autonomă Maghiară în carne şi oase. „România a avut în Constituţie consemnată această regiune, se ştie cum a funcţionat şi, în fond, de ce nu ar putea fi ea reactivată", spunea Izsak Balas, liderul Consiliului Naţional al Secuilor.

Iată o temă interesantă, care suntem siguri, nu va întârzia să apară pe masa de lucru a domnului Dragnea, înaintea multor altor proiecte de interes naţional, şi care se poate transforma, cu sprijinul neprecupeţit al domnului Tăriceanu, într-o propunere legislativă de primă urgenţă, gen Ordonanţa 13, pentru că, nu-i aşa, voturile UDMR sunt importante pentru ca aceşti doi oameni nesăbuiţi să facă orice din ţara aceasta, această lume care au dat un regat pentru un cal, ca să-şi scape pielea.

Revenind la vorbele domnului Kelemen Hunor, cu privire la dragostea maghiarilor pentru români, se pare că acestea conţin şi un dram de adevăr. Maghiarii, care acum au devenit secui, n-ar avea motive să poarte românilor pică, dacă acestora nu li s-ar inocula, chiar de către domniile lor, acest virus al vrajbei continue, la adresa românilor „mâncători de unguri", ca şi când aceştia n-ar avea altceva nimic de făcut decât să le poarte sâmbetele. Dacă românii n-au făcut aşa ceva înainte cu o mie de ani, când au fost cotropiţi, acum este prea târziu şi, în consecinţă, s-au obişnuit cu acest mod paşnic de convieţuire, pe care-l găsesc firesc şi normal.

Toate ar fi bune şi frumoase, şi proiectul de ţară comună ar putea fi croit împreună, maghiarii alături de români, dacă nu şi-ar băga coada între ei aceşti lideri iredentişti, gen Tokes, Izsak, Borbely, Antal Arpad, Tamas Sándor etc., care din dorinţa de avea şi ei funcţii înalte într-o ţărişoară numai a lor: şefi de stat, de guvern, preşedinţi de parlament etc., şi la care visează zi de zi, tulbură liniştea acestor oameni cu tot felul de otrăvuri propagandistice, obligându-i să se manifeste în direcţia în care ei vor. Sistemul coercitiv este atât de bine pus la punct, încât putem afirma, fără teama de a greşi, că mulţi participă la asemenea manifestări antiromâneşti prin constrângere, şantaj şi ameninţări, care, cu siguranţă, în caz de neexecutare, au repercusiuni asupra vieţii lor. Dar, în afara celor cu scaun la cap, mai există totuşi o masă de manevră formată din fundamentalişti notorii sau din ignoranţi care, neavând posibilitatea să cunoască limba română, sau neajungând în contact cu românii pentru a-i cunoaşte, devin mai creduli, mai sensibili la aceste mesaje otrăvite. Ei formează nucleul dur al acestor mişcări, pe fundamentul căruia se regizează aceste mascarade, luate de cei creduli ca forme de exprimare democratică.

Am participat anul acesta la ultima parte a marşului secuilor: sosirea în faţa Prefecturii şi la înaintarea protestului către această instituţie. Privindu-i de aproape pe manifestanţi, dar şi la modul în care se manifestă, mi-am dat seama de gradul înalt de manipulare al acestora. Văzându-i obosiţi şi extenuaţi dădeau impresia că gândul le stătea mai mult la cum vor ajunge acasă, la familie şi la treburile lor gospodăreşti, decât la autonomie şi la Trianon.

Contrar acestei imagini de oameni luaţi cu arcanul, pentru a satisface orgoliul cuiva, am întâlnit chipurile fariseice ale liderilor, îndeosebi ale domnilor Balasz şi Tokes, „et Co", care voiau parcă să sugereze, prin surâsul lor pe sub mustaţă, ceva de genul „am făcut-o şi pe asta", s-au „le-am zis-o românilor". Şi pentru că o asemenea „sărbătoare"nu poate rămâne negarnisită, participanţii la miting au luat calea autocarelor care i-au adus, iar liderii s-au îndreptat către unul din saloanele hotelului Grand, special amenajat.

Privind la ceea ce a avut loc în 10 martie, la Târgu-Mureş, şi la ce va avea loc astăzi, 15 martie, în zonele cu populaţie preponderent maghiară, nu putem să nu regretăm aceste gesturi şi atitudini comportamentale antiromâneşti, menite să altereze buna convieţuire, să învrăjbească şi să semene nelinişte în casele oamenilor: români şi maghiari, deopotrivă. Totodată, având în vedere „cuminţenia" protestatarilor din acest an şi relaţia specială dintre UDMR, PSD şi ALDE, în viitorul apropiat ne putem aştepta la orice, dat fiind faptul că pentru menţinerea la putere a actualei coaliţii nu e nimic prea scump, şi cum aceste prietenii nu s-au soldat niciodată fără vreun avantaj pentru UDMR, este posibil să se întâmple în acest sens.

 

Lasă un comentariu