Motto: E important să știm ceea ce s-a întâmplat, dar și mai important este să știm de ce și cum s-a întâmplat...
A fost conflictul interetnic de la Târgu-Mureș provocat de «odioasa Securitate»?
Semnificativă este și “cariera internațională” a dezinformării “pogromul de la Târgu-Mureș”.
Dincolo de dobândirea de capital politic de politicienii de la Budapesta, dezinformarea urmărea despuierea României de simpatia de care nici nu apucase să se bucure bine după decembrie 1989.
Apoi, odată amorsată, pe la începutul anului 1991, dezinformarea a fost transformată în intoxicare de Géza Entz, ministrul al Oficiului Maghiarilor de peste Granițe, care a transformat “pogromul endemic” în “bomba etnică cu explozie întârziată” care e pe cale să se declanșeze în România.
Agentul de influență pentru punerea în operă a intoxicării a devenit același episcop Tõkés. Aflat în Statele Unite, în primăvara anului 1992, acesta a lansat, în cotidianul The Washington Times, într-un articol (apărut pe patru coloane!) cu titlul “Ethnic Cleansing in Transylvania”, enormitatea că “În România are loc o purificare etnică, la fel ca și în Bosnia-Herțegovina, doar că mijloacele folosite sunt mai subtile”! După aceea, folosind filiera bisericii calvine, dezinformarea a fost propagată de László Tõkés în Olanda...
În acest context, al filierelor de transmisie a manipulărilor, este foarte interesant de reamintit că studenții maghiari, care în martie 1990 făceau grevă pe treptele Universității de Medicină și Farmacie, erau intervievați, fotografiați și filmați de reporteri olandezi care vorbeau ungurește. Azi, explicația e simplă: aceștia erau foarte probabil urmașii revoluționarilor unguri care se refugiaseră în Olanda, în 1956. Pe același tip de filieră religioasă și de acțiune politică se situează în zilele noastre blocarea aderării României la spațiul Schengen.
S-au lansat și alte speculații pe diferite paliere, privind evenimentele sângeroase de factură interetnică de la 20 martie 1990. Astfel, fostul nomenclaturist comunist András Sütö, reciclat în “cărturar al maghiarimii” și devenit, evident, agent de influență în presa occidentală, lansează la 19 martie 1994, la Duna TV, o variantă... îmbunătățită și adăugită: “...Puterea provizorie a instrumentat pogromul antimaghiar din 20 martie 1990. După care, făcându-ne pe noi responsabili de cele întâmplate, a folosit evenimentele tragice de la Târgu-Mureș ca pretext pentru înființarea SRI.” O alegație absurdă având în vedere că România nu avea nevoie de pretexte ca să înființeze un serviciu de informații generale, prerogativă care, oricum, face parte din dreptul inalienabil al unui stat suveran!
De altfel, este de notorietate că la acea dată Securitatea era desființată, conducerea ei arestată, iar membri ei închiși prin cazărmile armatei. Oricum, se poate presupune că un serviciu de informații, care în decembrie 1989 și-a încuiat armele în fișete ca să nu poată fi acuzat că a reprimat revoluția, nu era atât de stupid încât să pună la cale o ciocnire interetnică cu consecințe imprevizibile pentru viitorul României doar pentru a demonstra că România are nevoie de un serviciu de informații!
Peste un deceniu, dezinformarea lansată de András Sütö va fi preluată și “dezvoltată” de Gabriel Andreescu, activist APADOR CH, în prelegerea ținută la sediul fundației Bernády din Târgu- Mureș, în martie 2005, și publicată ulterior în ziarul Ziua.
Inspirat de elucubrațiile lui Andreescu, Elõd Kincses, personaj controversat al evenimentelor dramatice din martie 1990, refugiat o perioadă la Budapesta, va susține și el că la Târgu-Mureș ar fi avut loc o “diversiune cu mai multe scopuri”: înainte de toate, legitimizarea înființării SRI și stoparea investițiilor străine spre Ardeal! La rândul său, senatorul UDMR György Frunda va relua și el enormitatea că ceea ce s-a întâmplat la Târgu- Mureș ar fi opera Securității care “era conștientă că pierde teren și că influența ei se diminuează tot mai mult” (?!).
Într-un raport prezentat în februarie 2003 de istoricul Larry L. Watts pentru Centrul de la Geneva pentru Controlul Democratic asupra Forțelor Armate (DCAF) se arătă că: “Posibilitatea izbucnirii unui conflict etnic mai larg care ar fi putut duce la dezintegrarea națională a fost mai degrabă puternic resimțită decât înțeleasă complet la București, în mod deosebit dat fiind degenerarea paralelă a relațiilor sârbo-croate în Republica Federală Socialistă Iugoslavia, care nu dusese încă la dezmembrarea țării. Incidentul de la Târgu-Mureș, care a etichetat România drept un butoi de pulbere în prima jumătate a anilor '90, a subliniat necesitatea urgentă a unui serviciu de securitate internă care să avertizeze din timp și să permită întocmirea unor planuri pentru situații neprevăzute. (s.n.)”.
Într-o carte recent lansată, gen. bg. Vasile Mălureanu arată că înființarea unui serviciu național cu competență generală era decisă cu mult înainte de martie 1990 și accentuează faptul că ceea ce s-a întâmplat la Târgu-Mureș a fost cauzat de lipsa, timp de trei luni, “fapt foarte grav, unic în istoria modernă”, a unei “centuri de siguranță” informative.
Împrumutând elemente structurale și organizatorice de la modelele de servicii de informații americane, canadiene și europene, Decretul nr. 181 din 26 martie 1990 privind înființarea SRI a reflectat și preocuparea pentru instabilitatea internă. (Vasile Mălureanu, Apărarea ordinii constituționale: perspectiva unui ofițer de informații, Editura PACO 2016. pp.293-302”).
Este evident că “evenimentele de la 20 martie de la Târgu-Mureș” au precipitat reînființarea unui serviciu național de informații, așa cum este evident că bazându-se pe paralogismul “Post hoc, propter ergo hoc” - După, deci din acea cauză - au fost numeroși “logomahi” care au profitat pentru a promova o nouă dezinformare mascată sub forma unui fals silogism: odioasa Securitate a provocat conflictul interetnic de la Târgu-Mureș pentru a forța înființarea SRI, deci SRI este urmașul odioasei Securități...
(va urma)
