AGRESIUNEA ÎN ŞCOLI, UN FENOMEN ÎNGRIJORĂTOR

Distribuie pe:

Fenomenul de agresiune psihică şi fizică a existat din totdeauna în şcoli, dar în ultimul timp s-a diversificat şi s-a accentuat îngrijorător, motiv pentru care atragem atenţia factorilor responsabili cu educaţia tineretului să privească problema cu cea mai mare seriozitate şi să ia măsuri de diminuare a fenomenului.

Procesul de violenţă, adică lipsa de stăpânire în vorbe sau în fapte, impulsivitatea, forţa brutală, cea de constrângere, siluirea, încălcarea ordinii legale care a apărut în şcoli afectează negativ viaţa interioară a copilului.

Se semnalează din ce în ce mai frecvent intimidarea, hărţuirea, abuzul care domină agresiv o altă persoană, umilirea sau terorizarea victimei în mod consecvent şi repetitiv. Efectele acestui fenomen sunt distructive atât asupra copiilor, cât şi asupra adulţilor. Copiii pot deveni anxioşi, cu performanţe şcolare scăzute, adesea cuprinşi de o tristeţe profundă, de neîncredere în sine, izolare şi chiar suicid, refuzând şcoala. Persoana agresată în copilărie prezintă manifestări similare şi ca adult, la care se mai pot adăuga dificultăţi de integrare în colectivul de muncă şi în viaţa de familie. Pe termen lung, mai primejdioasă este transformarea victimei-copil în adult-agresor.

Ceea ce îl motivează pe agresor să utilizeze oricare din modalităţile arătate mai sus este cu precădere sentimentul de putere, de dominare asupra victimei, cât şi asupra celor din anturajul său, dar şi dorinţa de afirmare a superiorităţii sale în colectivul şcolar ori în grupul de prieteni.

Specialiştii au constatat că, indiferent care este situaţia materială a familiei din care provine agresorul, acesta caută o modalitate de afirmare a supremaţiei sale în grupul de colegi, la şcoală sau în grupul de prieteni. Chiar dacă agresorul pare că acţionează pe cont propriu, în cele mai multe cazuri este susţinut şi se bazează pe grupul său de „prieteni".

Victima poate să provină din orice mediu familial şi să nu aparţină obligatoriu unei anumite categorii sociale. Motivul de umilire, de intimidare, de hărţuire sau de abuz poate să fie provocat de situaţia familială, hainele ponosite, defectele fizice sau de performanţă şcolară. Chiar dacă defectul nu există, agresorul îl va inventa spre satisfacţia lui. Interiorizarea defectului real ori inventat de către victima abuzată poate avea drept consecinţă tulburări grave de memorie, stări depresive şi anxioase, tulburări instinctuale, de afect şi de voinţă, subminarea încrederii şi stimei de sine. În cele mai multe cazuri, victimele acestor agresori sunt copiii cu vizibile defecte fizice.

Nu în puţine cazuri, valorile familiale şi cele şcolare impuse de tradiţie sunt respinse de către tineri, considerate străine stilului lor de viaţă, situaţie care poate duce la neînţelegerea dintre generaţii. Şi ca o consecinţă, în cele din urmă, la lipsa de comunicare dintre părţi.

Uneori, intervenţia şcolii, a profesorilor sau dirigintelui este mai indicată decât a familiei, şi asta pentru ca victima să nu fie văzută de către colegii săi mai neputincioasă şi mai expusă intimidărilor. Acolo unde situaţia o impune, este deosebit de importantă solicitarea specialiştilor, precum consilierii şcolari sau a unui psiholog, care pot oferi un ajutor important elevilor în asemenea situaţii.

Copiii au nevoie de multă afecţiune, înţelegere, comunicare şi încredere în părinţii lor, care trebuie să cunoască ce anume deranjează în comportamentul copilului. În multe cazuri, în spatele unor manifestări agresive ale acestora se ascunde o nevoie nesatisfăcută. La rândul lor, cadrele didactice trebuie să ştie să-şi apropie elevii, căutând să găsească soluţii problemelor care-i preocupă pe aceştia. Pentru ameliorarea fenomenului, copilul trebuie să fie educat în familie şi încurajat să caute aici sprijinul ori de câte ori se află într-o situaţie pe care nu o poate gestiona de unul singur.

Deoarece fiecare situaţie de agresare a victimei este diferită, efectelor ei i se impune o abordare diferită şi potrivită de la caz la caz, cu precădere de către psihoterapeut, familie şi chiar de către cadrele didactice.

Pentru că în ultima vreme situaţia pare să se fi agravat, „Organizaţia Salvaţi Copiii" semnalează cu îngrijorare că unul din patru elevi este agresat de colegi în pauzele dintre cursuri. Organizaţia a lansat campania „Opriţi bullying-ul sau desfiinţaţi recreaţiile", constatând faptul că şcoala, ca instituţie, deşi nu acceptă acest fenomen, nu îl poate stopa. Fenomenul de agresiune psihică a luat denumirea de bullying. Etimologia termenului o găsim în limba engleză, în care bullying s-ar putea traduce prin intimidare, hărţuire, brutalizare.

Fenomenul se poate manifesta în diverse forme, de la bullying-ul emoţional şi fizic, până la aşa numitul ciberbullying - o modalitate de intimidare manifestată sub forma şantajului, a trimiterii de mesaje şi fotografii ameninţătoare sau obscene şi, mai recent, hărţuirea în mediul online. În cazul în care o persoană este supusă batjocurii, glumelor de prost gust, poreclelor umilitoare etc., faptele se înscriu în aşa-numitul bullying emoţional. Atunci când faptele degenerează în bătăi, furt şi distrugere, repercusiunile emoţionale sunt mai grave, iar consecinţele pot determina apariţia unor traume psihice foarte severe.

Analiza statistică a bullying-ului în România arată o creştere a acestui fenomen în 2017 cu peste 25% mai mare decât în anul precedent. Cu precădere, s-au semnalat formele de abuz de tip bullying verbal, bullying fizic şi de bullying relaţional. Forma de bullying fizic este asociată cu categoria de gen masculin, iar cea de tip verbal cu cea de gen feminin. Statistica se referă şi la efectele pe care le-a avut acest fenomen, şi anume: excludere şi dificultăţi în relaţionarea cu adolescenţii de aceeaşi vârstă, depresii şi tulburări de comportament, dezvoltarea unor stări anxioase, gânduri suicidare. Analiza statistică subliniază că fenomenul este preponderent în mediul urban, dar situaţia este îngrijorătoare şi în mediul rural, unde se înregistrează preponderent bullying-ul fizic şi relaţional, iar în mediul urban se înregistrează în general situaţii legate de bullying-ul verbal, relaţional şi online.

Un factor important care accentuează fenomenul bullying este cu certitudine şi nepotrivirea dintre concepţiile de viaţă ale părinţilor şi profesorilor cu cea a tinerilor. Această situaţie duce la lipsa de comunicare dintre părţi, comunicare care este esenţială în dezvoltarea psihică armonioasă a copilului. Se impune ca atât părinţii, cât şi profesorii să facă eforturi pentru a înţelege doleanţele tinerilor. Pentru ca relaţiile între generaţii să aibă efect, activitatea de înţelegere între părţi este o condiţie sine qua non.

 

Lasă un comentariu