Pentru alungarea tuturor bolşevicilor din Basarabia, trupele româneşti au înaintat pe patru direcţii principale: divizia 11 spre Chişinău - Bender; divizia 13 spre Bolgrad - Akerman; divizia 2 de cavalerie spre Gura Galbenă; divizia 1 spre Bălţi. Din aceste localităţi s-au răspândit apoi pe detaşamente prin toate comunele, alungându-i pe bolşevici şi punând ordine.
Progresiv, trupele româneşti răspândite în Basarabia au luptat pas cu pas cu bolşevicii, reuşind ca la 1 martie să ajungă la Nistru. În două luni, armata română a curăţat de bolşevici această parte din vechea Moldovă a Sfântului Ştefan şi să-i redea liniştea de care avea nevoie.
Pe la jumătatea lunii martie au fost făcute înlocuiri de trupe din cauza punerii în executare a condiţiilor preliminare ale păcii ce începuseră a fi discutate la Bucureşti. La acea dată, trupele române ocupau în Basarabia următoarele localităţi şi regiuni începând de la sud către nord: divizia 4 la Bolgrad şi Akerman; divizia 2 de cavalerie pe Nistru până aproape de Bender; un detaşament de vânători la Bender - Chişinău; două regimente de vânători la Orghiew; divizia 1 de cavalerie la Bălţi - Soroca; divizia 3 infanterie la Sculeni. Total: două divizii vânători, două divizii infanterie şi două de cavalerie. Pe durata ducerii acestor operaţiuni de curăţare a bolşevicilor de pe teritoriul basarabean, în Moldova dintre Carpaţi şi Prut, în urma luptelor de 3 luni, situaţia începuse a se vedea mai limpede: treptat, de voie sau de nevoie, ruşii din teritoriile de aici au fost dezarmaţi şi obligaţi să se întoarcă în Rusia. Armele, muniţiile şi depozitele rămase în urma ruşilor au fost inventariate, soarta lor urmând a fi decisă mai târziu. Aşadar, aproape simultan cu îndepărtarea bolşevicilor din Basarabia a avut loc şi curăţarea Moldovei.
Plecarea ruşilor de pe frontul nostru şi înlocuirea lor cu trupe româneşti între Hotin şi Mare, precum şi intrarea trupelor noastre în Basarabia, au dat Puterilor Centrale un motiv de a interveni, afirmând că situaţia s-a schimbat. În consecinţă, la 17 februarie 1918 ele denunţă armistiţiul, iar la 21 a aceleiaşi luni a fost reluat şi considerat valabil până la 5 martie, perioada fiind considerată necesară începerii tratativelor de pace.
La jumătatea lunii februarie 1918, România era complet încercuită de forţe ostile care tăiau orice posibilitate de a relua legătura cu aliaţii săi occidentali, şi pacea se impunea tot mai evident. Ucraina a fost cea dintâi care a încheiat pacea la Brest-Litovsk cu Puterile Centrale, urmată de Rusia care a simulat la început o oarecare opoziţie. Singura mângâiere pentru românii aflaţi în noianul de nenorociri a fost revenirea Basarabiei la viaţa normală şi naţională cu repeziciune - la 24 ianuarie, Sfatul Ţării proclama la Chişinău independenţa Basarabiei care, liberă acum, s-a repezit de bună voie în braţele fostei sale mame, România. La 27 martie 1918, Sfatul Ţării din Chişinău a votat cu 86 de voturi pentru, 3 împotrivă, 36 de abţineri şi 13 lipsă, unirea Basarabiei cu România: «În numele poporului Basarabiei, Sfatul Ţării declară Republica democratică moldovenească (Basarabia) în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Dunăre, Marea Neagră şi vechile graniţe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută şi mai bine de ani, din trupul vechei Moldovei; în puterea dreptului de neam, pe baza principiului că noroadele singure să-şi croiască soarta lor, de azi înainte şi pentru totdeauna se uneşte cu mama sa, România». Deputaţii, printre lacrimi şi îmbrăţişări, strigau: „Trăiască Unirea cu România-mamă!"
În ziua de 30 martie s-a întocmit oficial actul unirii la Iaşi, şi „au participat aici delegaţi ai Sfatului Ţării, cei mai buni Români de acolo, spre a aduce M. S. Regelui, solia hotărârei Sfatului Ţării". Acest act a constituit prima treaptă în împlinirea visurilor drepte şi sfinte ale „… Neamului".
În sfânta catedrală Mitropolitană s-a slujit un Te-Deum prin care era preamărit Dumnezeu pentru că ne-a învrednicit să vedem un prim pas în împlinirea visurilor strămoşeşti, apoi a urmat „masa regală", unde suveranul a ţinut următoarea cuvântare:
«Vă salut azi pe voi fraţi de dincolo de Prut. Voi sunteţi acei care aţi înţeles sentimentul ce de mult domnea în inimile fraţilor noştri moldoveni ai Basarabiei; l-aţi înţeles aşa de bine că azi putem vorbi unii cu alţii ca fraţi şi ca prieteni.
Sărbătorim azi împlinirea unui vis care de mult zăcea în inimile tuturor Românilor de dincolo şi de dincoace de apele Prutului.
Din graniţă aţi făcut punte, unindu-vă cu ţara mamă, ca copil tânăr, însă, cu inima adevărat românească.
(va urma)
