La porţi, din nou auzim bătând viitorul!

Distribuie pe:

Ca în fiecare primăvară, din nou aşteptăm să ne minunăm de floarea curată a cireşului, mărului, părului, prunului, „semn al sărbătorii înalte care s-apropie".

Ca de fiecare dată trăim veşnicia acestui pământ, dar şi Clipa şi, sub rouă cerească, în lumina ca miezul pâinii albe, mai murmurăm o dată versul lui Grigore Vieru: „Te-ai dezbrăcat de noapte/ Ca de cămaşă,/ Ah, creangă de măr!//...// Pe aer culcată,/ Cu pletele umede, verzi,/ Numai mireasmă".

Sub încărunţita geană a cerului, în tremurul florilor tuturor grădinilor, izvoarele parcă beau laptele cerului, sub ştergarele tricolore ale văzduhului veghind neuitarea neamului nostru veşnic în credinţa inimii româneşti şi a Domnului.

Când „flori răsar şi curg izvoare", cu candela reaprinsă a sărbătorii ne cheamă bisericile - clopot prin mătasea de primăvară a zilei.

Într-o lume în care tot mai mult ploaia nu mai poate spăla pământul de rele, într-o lume plină de Iude, simţim acel enorm ochi al cerului urmărindu-ne, ca o binefacere. Ca o împăcare cu noi înşine.

Acum, când păşim „cu vin şi miei" pe pământul pregătit „de flori şi de iarbă", sub sărutul luminii pascale pe tâmpla credinţei - izvorul fundamental al naţiei noastre, crez şi unire cu Dumnezeu, la porţi, din nou auzim bătând viitorul!

SĂRBĂTORI FERICITE!

HRISTOS A ÎNVIAT!

Lasă un comentariu