Se înmulţesc, tot mai mult, în ultimul timp, ideile fixe ale separatiştilor-autonomişti, visători ai acelui fantomatic Ţinut Secuiesc, obsesia UDMR-istă a secesiunii, pe criterii etnice, şi a destructurării Statului Naţional Unitar Român, a României „dodoloaţe" de la 1 Decembrie 1918.
Acum, în Centenarul Marii Uniri, până şi la şedinţa solemnă a Parlamentului, ca şi altădată, din 1990 încoace, pe senatorul UDMR - Novák Csaba-Zoltán - l-a mâncat limba şi nu s-a putut abţine, nici măcar în acel moment solemn, fără să lovească în cea mai mare sărbătoare a românilor.
Vorbind despre „dorinţa de libertate", despre „autoafirmare", „autodeterminare", insul făcea o comparaţie, cu totul hazardantă, potrivindu-se ca nuca în perete, între Basarabia, unită cu România, la 27 martie 1918, - care-i o unire aparte, din punct de vedere istoric, - şi Transilvania, care-i cu totul altceva. Şi dă-i înainte cu „asuprirea" ungurilor, fără să se gândească cineva să-i dea insului peste nas şi să-i deschidă cartea de istorie la pagina adevărului! „Unirea Basarabiei cu România, din 1918 - spunea el - «n-a fost de lungă durată»". Şi iar sare la „autodeterminare", obsesiv citează din Declaraţia semnată de Ion Inculeţ, preşedintele Sfatului Ţării, şi de Ion Buzdugan, secretarul acestui for, arătând cam încotro o ia direct peste arătură şi bate el, şi câmpii, şi şaua: „La punctul 6 al Declaraţiei - spune el - se vorbeşte despre «respectarea drepturilor minorităţilor din Basarabia», iar la punctul 10 se afirmă că «libertatea personală, libertatea tiparului, a cuvântului, a credinţei, a adunărilor şi toate libertăţile obşteşti vor fi garantate prin Constituţie»". Ce legătură au toate acestea, într-o trimitere la Basarabia, cu minoritatea maghiară din Transilvania?
Oare chiar nu s-a găsit nimeni să-l întrebe, aducându-l cu picioarele pe pământ, acasă, în Transilvania? Oare maghiarilor le-au lipsit şi le lipseşte „libertatea personală", „libertatea tiparului" (au reviste, ziare, edituri!), «a cuvântului» (emisiuni la radio şi la televiziune!), «a credinţei», a adunărilor, au senatori şi deputaţi în Parlament, toate prevăzute, tot prin Constituţie?! Nu sunt toate acestea o garantare a drepturilor comunitare şi a egalităţii în faţa legii, la standarde europene?
„De ce suntem respinşi - se întreabă Novák Csaba Zoltán -, ori de câte ori încercăm să vorbim despre autonomie locală, culturală sau teritorială? De ce se încearcă, prin diferite tertipuri, obstrucţionarea înfiinţării şcolilor cu predare în limba maghiară, cum este cazul Liceului Teologic Romano-Catolic din Târgu-Mureş? De ce se vrea să ni se ia dreptul la simbolurile noastre naţionale, dreptul de a ne folosi limba maternă în administraţia locală?".
De ce? Pentru că autonomia dorită de maghiari este o întoarcere la Regiunea Autonomă Maghiară, de tristă amintire pentru românii ardeleni, şi se aduce atingere unităţii Statului Român! Apoi, acel liceu, înfiinţat printr-o lege, discriminatorie, a Parlamentului, s-a făcut prin încălcarea legii româneşti! Curtea Constituţională a României, care a anulat legea, a adus suficiente dovezi, argumente solide în acest sens. Care sunt „simbolurile" voastre naţionale? Textila aceea, numită steagul secuiesc, şi drapelul roşu-alb-verde al Ungariei? Deci, steagul altui stat. În timp ce basarabenii, amintiţi de el, au, ca simbol naţional, steagul lor de la 1918, Tricolorul! Chiar vă împiedică cineva să vă folosiţi, în România, limba, conform Constituţiei şi legilor ţării? Doar că voi doriţi, mereu, altceva! Adică, privilegii, supradrepturi, să fiţi „mai egali" ca alţii.
„Maghiarii din România - spune senatorul UDMR - au rezistat, în faţa ororilor comuniste, a încercărilor sistematice de asimilare, în perioada ceauşistă". Aşa spune el. Probabil n-a trăit, măcar o zi, din acele vremuri! Numai că majorităţii maghiare, sub comunişti, aici, în Ardeal, i-a mers, destul de bine, mai tot timpul, în RAM, toate funcţiile importante, cam 90%, erau ocupate de maghiari! Oare chiar uită acest Novák Csaba Zoltán de Regiunea Autonomă Maghiară, cadoul lui Stalin şi al consilierilor sovietici din anii '50 făcut maghiarilor? Acolo doreşte, cumva, el să ne întoarcem?
Faţă de cât merită, considerăm că i-am acordat senatorului UDMR prea mult din preţiosul spaţiu tipografic. Să ne întoarcem la alţi politicieni maghiari, şi ei activi protestatari, maeştri ai absurdului - aşa cum, recent, au fost arătaţi cu degetul de colaboratorul şi prietenul nostru, scriitorul maghiar Hajdu Gyõzõ. Prezenţi în paginile unor ziare, de limbă maghiară din Transilvania, în emisiunile Televiziunii Maghiare din Transilvania, ei consideră că «persecutarea maghiară este pe cale să se regenereze». Care „persecutare"? Provocările lor sunt cele tot mai agresive, mai ales acum, în Anul Centenarului Marii Uniri. La toate acestea se mai adaugă un ciudat mod de a gândi, departe de spiritul acestor vremuri pe care ar trebui să le trăim. „Dacă Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA) îi acuză şi declanşează o anchetă împotriva unor parlamentari, primari sau preşedinţi de consilii locale, de etnie maghiară, înseamnă că maghiarii din România sunt persecutaţi de Statul Român!" - afirmă unul dintre ei. Cum vine asta? „Persecutaţi" că încalcă legile ţării, că fură?
Nici vicepremierul ungar, Zsolt Semjen, nu s-a dovedit ceva mai înţelept, din moment ce „i-a asigurat de tot sprijinul Guvernului Ungariei pe primarii oraşelor Sfântu Gheorghe, Odorheiu Secuiesc şi Miercurea Ciuc, amendaţi cu câte 5.000 de lei, de prefecţii judeţelor Harghita şi Covasna. Motivul? La 15 martie a.c., au arborat doar drapelul naţional al Ungariei, în centrul municipiilor amintite şi pe clădirile instituţiilor Statului Român, total neglijând Tricolorul, drapelul naţional, simbol al României. Nesimţirea primarului din Sfântu Gheorghe atinge culmea. Revoltat de sancţiune, el susţine că, „pe frontispiciul clădirilor, au fost arborate, doar nişte panglici, care nu reprezintă drapelul naţional al Ungariei." În ce culori erau acele panglici? În culorile roşu-alb-verde! Ale cui sunt, în steag, aceste culori? Ale Ungariei!
Ce neruşinat! Această arborare a culorilor steagului naţional al Ungariei, însemna o plecăciune în faţa lui Iános Lázár, şeful de cabinet al premierului Viktor Orbán, venit în vizită prin Ardeal, să mai adune ceva voturi pentru alegerile care au avut loc în Ungaria. Tot primarul din Sfântu Gheorghe, invitat la o emisiune a unui post de televiziune din Ungaria, în fanatismul lui, declara că „nu va participa, niciodată, la festivităţile oficiale care au loc cu prilejul celei mai mari sărbători a României, de Ziua de 1 Decembrie, şi nu va purta, niciodată, eşarfa tricoloră, obligatorie cu ocazia sărbătorilor".
Din păcate, „cu ocazia vizitelor efectuate în Transilvania, mulţi politicieni unguri, în frunte chiar cu premierul Viktor Orbán, au adoptat atitudini insultătoare şi anticonstituţionale la adresa României." De 28 de ani, din 1990 încoace, conducerea UDMR a iritat, a revoltat opinia publică românească, prin: revendicarea, în chiar Anul Centenarului, prin Organizaţia „Trianon-100", prin parlamentarii UDMR, a autonomiei teritoriale, pe criterii etnice, a aşa-zisului Ţinut Secuiesc, însoţită de o ridicolă propagandă. Tocmai de aceea, îi mai trimitem, o dată, pentru a dovedi că nu se poate ce ei cer, la articolul 1 din Constituţie, Legea fundamentală a României: „stat naţional unitar". Deci, indivizibil!
Orbi şi surzi la învăţăturile vremii, ei continuă, cu încăpăţânare, acele pretenţii absurde, devenite penibile obsesii, depunând, la Parlament, la Camera Deputaţilor, prin deputatul Kulcsár Terza József György, a proiectului de lege privind autonomia teritorială, pe criterii etnice, a aşa-zisului Ţinut Secuiesc. El afirma: „2018 va fi declarat Anul Doliului pentru maghiarii din România, iar la serbarea Centenarului Marii Uniri trebuie arborat, lângă drapelul naţional, şi un drapel negru, de doliu!".
Ură, desconsiderare, provocare, revendicări, încordare politică, peste toate plutind afirmaţia, nici nu se putea, altfel, a lui Tamás Sándor, preşedintele Consiliului Judeţean Covasna: „În ultimii o mie de ani am trăit, întotdeauna, cu faţa şi cu inima în direcţia Budapesta!".
Aceştia sunt „cetăţenii români de etnie maghiară", „loiali" Statului Român? Stat în care s-au născut, a cărui pâine o mănâncă, ale căror salarii şi pensii ei le încasează lunar? S-a ajuns până acolo, încât un ziarist maghiar, aduce în memorie momente de prin anii negri ai naşterii RAM, afirmând: „Pentru noi este inacceptabil că vorbitorii altor limbi s-au înmulţit şi au devenit majoritari!". O noapte a gândirii!
E greu, desigur, de conceput că, după ce, din 1990 încoace, UDMR a fost mai mereu la guvernare, la protocoale încheiate cu puterea, să auzi aşa ceva. Aşa se promovează convieţuirea, respectul reciproc, domnilor?
P.S. Miercuri, 11 aprilie 2008, Camera Deputaţilor a respins, prin vot majoritar, proiectul UDMR, depus de parlamentarul udemerist Kulcsár Terza József Gyõrgy, privind autonomia teritorială, pe criterii etnice, a aşa-zisului Ţinut Secuiesc, ca act de lovire şi destructurare a unităţii Statului Român.
