„PELERINAJUL UNIRII" 1918-2018

Distribuie pe:

Cu binecuvântarea IPS Irineu, Arhiepiscopul nostru, în Săptămâna Luminată a acestui an, parohia noastră a organizat un pelerinaj tematic, dacă se poate numi aşa, în care simbolic am încercat şi noi cei participanţi să unim Transilvania cu celelalte provincii româneşti, aşa cum s-a întâmplat şi la 1 Decembrie 1918, la Alba Iulia.

Tema a fost clar stabilită în contextul în care anul acesta sărbătorim Centenarul Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, şi aşa cum spunea o măicuţă de la Mănăstirea Blănoiu, noi românii tot timpul am fost uniţi, problema era de recunoaştere oficială din partea celorlalţi, lucru care s-a petrecut la 1 Decembrie 1918.

Aşadar, în dimineaţa zilei de 11 aprilie , în Miercurea Luminată, de Lumina izvorâtă din Mormântul cel de viaţă dătător al Mântuitorului Iisus Hristos, un grup de 23 de pelerini, împreună cu şoferul „nostru", Raţ Toma, am purces în călătoria noastră duhovnicească dar şi istorică de această dată.

Sub glasul Cenaclului „Lumină lină" din Sibiu, care ne-a acompaniat drumul nostru , prin frumoasele pricesne dar şi cântece patriotice, şi sub impunătorul glas al părintelui Doru Gheaja, am ajuns în frumoasa cetate a Râmeţiului, cu minunata ei perlă, Mănăstirea Râmeţ, dar şi inestimabila valoare istorică, biserica veche a mănăstirii.

Aşa cum era firesc din acest „templu" al Ardealului , aşa cum a numit poetul Adrian Păunescu, Râmeţiul, am ajuns în locul cel mai sfânt al istoriei Ardealului, cetatea Alba Iuliei, unde am intrat şi noi după ani şi ani, în Catedrala Reîntregirii noastre, dar şi în locul unde s-a pecetluit momentul 1 Decembrie 1918, Sala Unirii.

Periplul nostru a continuat apoi spre Ţara Românească, pe drum oprindu-ne în două locuri deosebite: Schitul Veştem, de lângă Sibiu şi Mănăstirea Blănoiu. Prima zi am încheiat-o pe malul Oltului, la Râmnicu Vâlcea.

A doua zi ne-am îndreptat paşii spre perla Olteniei, Mănăstirea Curtea de Argeş, o capodoperă a lumii, unde, după ce ne-am închinat Sf. Mc. Filofteia, am fost părtaşi la o lecţie de istorie a părintelui ghid care ne-a însoţit, vorbindu-ne despre casa regală a României, casă regală care îşi doarme somnul de veci la această Mănăstire. În paşi repezi, apoi, am pornit la drum să cunoaştem locul unde au trăit primii regi ai României, Castelul Peles, prin frumoasa trecere Rucăr - Bran.

Întradevăr, Castelul Peleş este o operă de artă şi o valoare de care noi românii ar trebui să ne bucurăm parcă mai mult, pentru că cei din afara ţării, turiştii, o fac din plin.

Unind Transilvania cu Ţara Românească, a mai rămas doar un pas, pe care l-am făcut şi noi, şi anume trecerea în Moldova, Moldova lui Ştefan Cel Mare şi Sfânt. Până pe meleagurile moldave, am mai făcut un popas la frumoasa Mănăstire Mărcuş, unde am văzut cu ochii, ceea ce am putut vedea la TV, lucrarea inimoasei maici stareţe Serafima, iar tot acolo am văzut şi una din lucrările realizate de emisiunea „Visuri la cheie" (bravo lor, pentru toate proiectele).

Ajunşi seara târziu în frumoasa staţiune Slănic Moldova, ne-am pregătit şi, în acelaşi timp, odihnit, pentru ziua ce urma, ziua praznicului Izvorului Tămăduirii, zi în care ne-am programat a ajunge la Mănăstirea din vârful muntelui staţiunii Slănic Moldova, cu hramul „Sf. Ştefan Cel Mare". Aici, unde te simţi şi la propriu, dar şi la figurat, mai aproape de Dumnezeu, împreună cu părintele stareţ Daniel, un om de o rară smerenie şi împreună cu ceilalţi trăitori ai mănăstirii, doi monahi, am slujit Sf. Liturghie şi sfinţirea apei, iar mai apoi cu toţii am participat şi la agapa oferită nouă, de părintele stareţ, motiv pentru care îi mulţumim din suflet.

Cu „bateriile" încărcate, şi ale trupului, dar mai ales ale sufletului, am pornit spre casele noastre, din frumoasa Moldovă spre sfântul Ardeal, al nostru, oprindu-ne încă în două oaze ale spiritualităţii româneşti ortodoxe: Mănăstirile Diaconeşti, din localitatea Agăş, şi Făgeţel, un loc drag nouă prin vieţuitorii care se trag din părţile Mureşului mulţi dintre ei, printre care şi actualul episcop al Harghitei şi Covasnei şi fostul stareţ al Făgeţelului, PS Andrei.

La final dăm slavă lui Dumnezeu şi mulţumim Maicii Sale pentru binecuvântarea şi ajutorul cu care ne-a însoţit în tot periplul nostru duhovnicesc dar şi istoric. Sper din tot sufletul ca acest pelerinaj al „unirii" aşa cum l-am numit noi, să fie un imbold la reflecţie şi întărire a spiritului civic, naţional dar şi duhovnicesc pentru cei care am participat, dar şi pentru cei pe care i-am întâlnit în calea noastră.

Vă mulţumesc tuturor celor implicaţi, iar până la următorul nostru pelerinaj vă binecuvântăm în Hristos Domnul, urându-vă vouă, celor ce trăiţi în graniţele ROMÂNIEI MARI, „La mulţi şi binecuvântaţi ani", şi niciodată nu uitaţi că sunteţi români, lucru de care să fiţi mândri. De asemenea, vă îndemn, nu uitaţi că sunteţi creştini dreptslăvitori (ortodocşi). Amin! şi HRISTOS A ÎNVIAT!!!

 

Cu aleasă preţuire: Pr. Paroh Bogdan Stelian Racoţi Parohia Ortodoxă Română „Sf. Arhid. Ştefan" - Cristeşti, Mureş

Lasă un comentariu