Educaţia ecologică - necesitate imperativă


Categorie: Comentariu
|
26-04-2018
Nr: 78
|
Autor: FLORIN BENGEAN
|

Educaţia ecologică sau educaţia relativă la mediu se referă la relaţia dintre om şi natură. Omul s-a ridicat deasupra universului animal creându-şi un univers al său, uman. Fiind înzestrat cu inteligenţă şi conştiinţă, omul s-a adaptat în mod activ la mediul ambiant, intervenind asupra naturii şi transformând-o în interesul său. Lupta a fost grea. A trecut mult timp până când el a triumfat în această luptă. Astăzi, în condiţiile dezvoltării atât de mult a tehnicii, poziţia de stăpân al naturii nu-i mai poate fi contestată. Omul a depăşit relaţia sa cu natura, ajungând să călătorească în spaţiile interplanetare.

Dar, procesul de dezvoltare şi industrializare dus până pe culmile cele mai înalte a început să scoată în evidenţă şi efecte negative, care se afirmă prin unele dereglări ale echilibrului naturii. Poluarea mediului cu diferite substanţe toxice şi radioactive, tăierea neraţională a pădurilor, distrugerea vegetaţiei ş.a. provoacă efecte din cele mai nocive ca, reducerea cantităţii de apă şi a celei de oxigen din natură, care periclitează însăşi existenţa omului.

Interesul unanim al omenirii vizează asigurarea condiţiilor optime pentru o viaţă lipsită de primejdii. De aceea, se trag nenumărate semnale de alarmă, atenţionând asupra pericolelor la care se expune omenirea prin deteriorarea mediului ambiant. Aşadar, educaţia pentru protejarea mediului se impune tot mai imperios dintr-o necesitate vitală a omenirii: aceea de a-şi apăra existenţa.

Combaterea poluării, conservarea şi dezvoltarea unui mediu ambiant sănătos şi prosper reclamă, în primul rând, conştientizarea tuturor locuitorilor globului asupra gravităţii problemelor ecologice, asupra consecinţelor prezente şi posibile ale acestora asupra lumii. Şansele de rezolvare a problemelor ecologice reclamă un nou stil de viaţă cu modele noi de producţie, consum şi cooperare, o existenţă bazată pe grija fiecăruia pentru viaţa tuturor. Aceste probleme constituie conţinutul şi justifică menirea educaţiei ecologice, a educaţiei pentru protecţia mediului.

Una din cauzele atitudinilor negative faţă de mediul înconjurător este necunoaşterea pericolelor la care se expune omenirea prin lipsa grijii pentru conservarea mediului sau chiar prin unele intervenţii distructive asupra naturii. „Analfabetismul ecologic" conduce la o ignorare a problemelor deosebit de complexe ale protecţiei naturii sau chiar la manifestarea unui comportament ostil, iresponsabil faţă de mediu, cu efecte din ce în ce mai negative asupra stării acestuia. De aceea, este necesară dobândirea unor cunoştinţe ecologice privind raporturile omului cu natura. Aceste cunoştinţe, care vor forma cultura ecologică a omului modern se vor referi la comportamentele umane în utilizarea mediului înconjurător, a bogăţiilor şi frumuseţilor sale, în condiţiile dezvoltării contemporane, precum şi la tehnicile de prevenire şi combatere a poluării mediului.

Cu cât sunt mai bogate şi mai temeinic însuşite cunoştinţele ecologice, cu atât ele devin mai capabile de a se transforma în convingeri ecologice. Acestea au o structură complexă în care se îmbină elemente ale educaţiei intelectuale, morale, civice, estetice.

Formarea comportamentelor ecologice constă în grija faţă de situaţia mediului, intervenţia pentru apărarea lui împotriva poluării şi a deteriorării şi efectuarea unor acţiuni de păstrare, îmbogăţire şi înfrumuseţare a mediului. Ca şi în procesul formării actului moral şi a celui estetic, atitudinea ecologică se bazează pe cunoştinţe metamorfozate în convingeri şi sentimente, pe revelarea şi construirea responsabilităţii moral-civice şi juridice a individului şi colectivităţii faţă de natură. Comandamentul suprem al conştiinţei imperativului apărării şi ameliorării mediului rezidă în cunoaşterea şi înţelegerea în deplinătatea semnificaţiilor sale, a corelaţiei ce există între fundamentele ştiinţifice ale unităţii naturii şi societăţii şi exigenţele morale ce guvernează raportul dintre om şi natură, cu precădere acţiunea sa în materie de „gestiune" a „bogăţiilor naturale".

Educaţia relativă la mediu are un caracter interdisciplinar, mediul fiind o totalitate complexă de elemente naturale şi sociale în care se desfăşoară viaţa umanităţii. Toate mijloacele care realizează sarcinile educaţiei morale, civice, estetice au menirea de a evidenţia responsabilitatea omului pentru intervenţiile sale asupra naturii, de a insufla tuturor oamenilor dorinţa de a participa la protejarea şi ameliorarea calităţii mediului ambiant.

  • awork - June 2, 2018, 8:07 pm
    De fiecare data cand cineva imi zice ca nu-si gaseste loc de munca il indrept spre https://awork.ro


Adaugă comentariu

Title:
Nume(*):
Email:
Reply Notify:
Website:
Comentariu(*):
Code in the picture:
 
Note: Your comment has been received and is awaiting approval