„Despre Aurel Ciupe s-ar putea spune ceva similar cu ceea ce s-a spus despre Lucian Blaga - este darul oferit de Ardeal României Mari, după Marea Unire", așa caracteriza personalitatea pictoruui Aurel Ciupe, criticul de artă și profesorul universitar Ion Frunzetti.
Acum, în anul sărbătoririi centenarului Unirii, numele său merită rostit pentru că a scris istoria instituțiilor de cultură din ținutul său de baștină, Transilvania. A organizat două muzee la Târgu-Mureș și Timișoara, școli și institute de artă plastică la Cluj Napoca, manifestări expoziționale, a fost profesor de pictură, pregătind generații de artiști plastici.
Aurel Ciupe s-a născut la 16 mai 1900, la Lugoj, în familia avocatului Aurel Ciupe.
La 1 Decembrie 1918 participă, alături de tatăl său, delegat la Alba-Iulia al Gărzii Naționale Lugojene, la adunarea de la Alba-Iulia.
Întors la Lugoj, hotărăște să urmeze cariera de pictor, cu convingerea că țara întregită are nevoie de afirmare în artă. Nu putem vorbi de arta românească în acel timp în Transilvania, arta cultă.
La Târgu-Mureș, însă, exista un muzeu de artă din 1913, odată cu finalizarea lucrărilor de amenajare a Palatului Culturii. Funcționa ca și acum în același loc, Galeria de artă Austro-Ungară, exact cu același patrimoniu și număr de lucrări.
În exemplara sa viață, Târgu-Mureșul ocupă un loc aparte. Tatăl său locuia în Târgu-Mureș, era avocat aici, așa că în 1932 se stabilește în municipiu și este numit la conducerea pinacotecii prin decizia 844 a Consiliului Județean, prin care, în primul rând se înființează o catedră de desen și pictură în cadrul Conservatorului de artă din Târgu-Mureș, în același timp artistul își ia obligația să exercite fără nicio remunerare și funcția de custode la Pinacoteca Municipală. Printr-o nouă decizie din 1935, este definitivat pe post în calitate de director al Pinacotecii Municipale.
Pictorul Aurel Ciupe trece la reorganizarea pinacotecii, urmând criteriile de aranjare ale epocii, verifică sănătatea obiectelor de artă și achiziționează opt lucrări de autori români. La venirea lui existau patru picturi de autori români cumpărate de primarul Emil Dandea. Editează un catalog în anul 1933, unde figurează 12 lucrări de artă românească, bineînțeles alături de lucrări de artă maghiară și austro-ungară, catalogul cuprinde 101 poziții.
Apoi, face un călduros apel către Ministerul Instrucțiunii și al Artelor, către artiști români din țară să dăruiască lucrări pentru mărirea patrimoniului. Așa au intrat încă opt lucrări de artă românească în colecție.
În același timp, o acțiune întreprinsă de primarul Emil Dandea și de sculptorul Oscar Leon a adus încă opt lucrări, cu titlul de împrumut din partea Ministerului Instrucțiunii și Artelor, a fost împrumutat chiar și o lucrare de Nicolae Grigorescu. Între timp s-au mai achiziționat și alte picturi, astfel că, în iulie, patrimoniul de artă românească cuprindea 49 de piese. În calitate de custode și muzeograf trece la noua organizare a expunerii muzeale, stabilește orarul oficial de vizitare între orele 10-12 î.m. și 3-5 d.m. (Glasul Mureșului nr. 20 din 14 aprilie 1935).
Editează un nou catalog intitulat Catalogul Pinacotecii Municipale, Târgu-Mureș, 1934. Primește noi donații, reorganizează din nou expoziția și, în 1939, tipărește un nou catalog cu titlul „Pinacoteca Municipală, ediția a II-a". În anul 1940, odată cu Diktatul de la Viena, este obligat să predea gestiunea Muzeului de Artă, noului director maghiar, Bordi András, venit cu trupele maghiare.
Pe când se închega o viață plastică în jurul școlii libere și a pinacotecii conduse de Aurel Ciupe, Diktatul de la Viena a frânt, odată cu trupul Transilvaniei, activitatea conjugată a muzeului cu creația plastică locală cu țara.
Întoarcerea în orașul tinereții s-a făcut cu ocazia expozițiilor personale pe care le-am organizat la Muzeul de Artă. Port cu mine amintirea celor trei expoziții organizate, dintre care cea mai importantă a fost cea din 1985. Am adus de la Cluj-Napoca, din atelierul maestrului, 125 de picturi împreună cu conservatorul de atunci Sima Gheorghe, pe care l-am expus în sălile Muzeului de Artă, acolo unde tânărul pictor Aurel Ciupe organiza, la rândul lui, primele lucrări de artă românească. De data asta se întorcea peste timp cu o operă împlinită ca pictor pentru că, dincolo de activitatea sa organizatorică, partea cea mai importantă rămâne pictura. În colecția noastră există 16 lucrări de pictură. În socialism, cu toată dorința de a-i oferi o mai amplă reprezentare, muzeul ca instituție nu putea achiziționa picturi de la artiști în viață, doar Comitetul de Cultură. Banii de aici erau destinați pentru saloanele județene ale pictorilor locali. Am reușit, totuși, să achiziționăm două lucrări „Iarna cu căsuța păsărilor" și „Deal cu pomi înfloriți". Personal, am dus nenumărate negocieri cu maestrul Aurel Ciupe pentru o donație mai cuprinzătoare. Înainte cu un an de a se stinge din viață, în 1988, în anul 1987, în vară, m-a chemat la Cluj-Napoca, mi-a dat trei picturi, donație pentru muzeu. Mi-a spus că nu a fost un pictor prolific, n-a avut timp suficient pentru pictură și vrea să doneze și altor muzee din Transilvania.
În zbuciumatul secol XX, pornind de la sărbătoarea de la 1 Decembrie 1918, la care a participat pictorul Aurel Ciupe și a purtat temera vocație, printr-o atitudine exemplară pe lângă calitățile sale de pictor. Locul lui Aurel Ciupe se conturează între valorile de prim-plan al artei contemporane, alături de Corneliu Baba și Alexandru Ciucurencu, cu o notă de individualitate, contribuția cu care Transilvania întregește geografia creației spirituale românești.
