„Cuiul lui Pepelea" - Comisia de la Veneția


Categorie: Editorial
|
08-06-2018
Nr: 106
|
Autor: ILEANA SANDU
|

La începutul acestei săptămâni, Curtea Constituțională („unica autoritate de jurisdicție constituțională în România, independentă față de orice altă autoritate publică și care are, conform Constituției României, rolul de garant al supremației Constituției" - asta-i definiția, fie că ne place ori ba) a anunțat, printr-un comunicat scurt și sec, că a hotărât, cu unanimitate de voturi, în prezența tuturor membrilor săi, sesizarea mai multor organisme internaționale în legătură cu „atacurile virulente", prin care „unii reprezentanți ai unor autorități publice, precum și ai unor partide parlamentare au discreditat și au delegitimat autoritatea acestei instituții fundamentale a statului, fiind pusă sub semnul îndoielii obligativitatea deciziilor sale". Demersul survine după recenta decizie privind soluționarea conflictului juridic de natură constituțională între ministrul Justiției și președintele României, în principal, și între Guvernul României și președintele României, în subsidiar.

Printre forurile internaționale menționate se numără și Comisia Europeană pentru Democrație prin Drept a Consiliului Europei, cunoscută sub numele de Comisia de la Veneția.

…Facem ce facem, și iar ne ridicăm poalele-n cap: a fost lăsat baltă scandalul cu „infringement"- ul pe baza directivei UE privind prezumția de nevinovăție și acum toți ochii sunt ațintiți asupra Comisiei de la Veneția: ce-o să spună Comisia, ce-o să dreagă Comisia (de la Veneția)… toată lumea e expertă în drept constituțional și așteaptă cu sufletul la gură să vadă ce grăiește Comisia (de la Veneția).

Adevăru-i că multă belea și-au luat pe cap și pe persoană fizică cei 6 judecători care au votat „pentru", dar și Curtea, în ansamblul ei, așa „unică autoritate de jurisdicție constituțională" cum e dânsa, a fost pusă la zid, fără de cruțare.

Nu ne pronunțăm asupra aberațiilor juridice (de o imbecilitate greu de rumegat, atingând aproape culmile perfecțiunii în materie de prostie și/sau rea-voință, însă debitate cu o dezinvoltură și o lipsă de inhibiție demne de sinceră și adâncă invidie, ci ne referim la hârdăul de zoaie în care se adâncește discursul public autohton, în numele dreptului la liberă exprimare. Îndemnurile adresate populației și președintelui statului, să nu respecte și să nu pună în aplicare Decizia CCR din 30 mai, arată halul în care a decăzut limbajul public, și cât de lejer s-au instalat virulența și huliganismul verbal, inclusiv în rândul persoanelor cu funcții publice. (Într-un articol publicat în 1933, intitulat „Înjurătura națională" Constantin Kirițescu, istoric și doctor în științele naturii, scria: „Românul înjură! Este un fapt din domeniul psihologiei și eticii poporului nostru acest privilegiu rușinos, pe care-l împărtășim doar cu puține alte popoare".)

 S-a înjurat și se înjură în aceste zile. Se scuipă mult și gros. Secreții vâscoase, purulente, vorbe de ocară, necenzurate, amenințătoare, înjositoare, agresive și/sau scârboase - șuvoaie de lături se revarsă pe robele „penalilor" de la „unica autoritate de jurisdicție constituțională din România", curgând valuri-valuri pe gardul CCR, incitând la nesupunere civică, chemând la răzmeriță gloatele înfuriate: judecătorii constituționali sunt niște „fosile", niște „lachei", niște „obedienți", niște „ciume roșii", neștiutori de carte, amatori într-ale dreptului, ei ar trebui încătușați și băgați la pușcărie, deoarece sunt „călăii" destinului european al României și au „infestat" societatea cu „virusul imunodeficienței politice"; Curtea Constituțională se dovedește „toxică" și „nocivă" și ar trebui desființată, incendiată, rasă de pe fața pământului, să nu rămână decât WC-ul, fiindcă acolo, chipurile, ar fi deliberat judecătorii constituționali, care „și-au săpat singuri groapa". Este înfierată cu mânie proletară „lovitura dată de CCR României, în cel mai pur stil mafiot"; șase inși „ne-au scos din lumea civilizată" și ne-au băgat la loc în tenebrele lumii a treia, Curtea și-a pus în cap „elitele intelectuale românești". Să se facă referendum (exact ce ne-ar lipsi, ca să plonjăm direct în anarhie). Și exemplele ar putea continua. Mediul online mustește de puroi. Dar la faza cu „elitele intelectuale" ne-am blocat. #Vrem eg-zem-ple, vrem eg-zem-ple! Ziceți-ne două „elite", sau măcar o „elită" și trei sferturi! Ca să știm. Ca să nu murim proști.

…Dar să revenim la Comisia de la Veneția (organism consultativ al Consiliului Europei, având rolul de a oferi, statelor sale membre, consultanță juridică în probleme constituționale): în urmă cu șase ani (și nu vedem de ce și-ar schimba punctul de vedere), aceasta emitea Avizul nr.685/2012 cu privire la organizarea și funcționarea Curții Constituționale a României, privind compatibilitatea cu principiile constituționale și statul de drept, document din care cităm cu ghilimele, ca să n-avem vorbe. Sublinierile ne aparțin.

„Punctul 61. Delegația Comisiei de la Veneția a aflat despre declarațiile făcute de către oficialități prin care acestea au arătat lipsă de respect față de Curtea Constituțională. Prin astfel de declarații s-a solicitat chiar demiterea judecătorilor Curții Constituționale.

Punctul 62. Declarațiile, fie că au provenit de la Președinte, membrii Guvernului sau Parlament, subminând credibilitatea judecătorilor, constituie motiv de reală îngrijorare, chiar dacă nu împiedică în mod efectiv judecătorii de la îndeplinirea atribuțiilor lor constituționale. Chiar dacă astfel de declarații sunt retrase ulterior, prejudiciul adus instituțiilor statului și, astfel, întregului stat, este deja produs.

Punctul 63. O autoritate publică, în calitatea sa oficială, nu se bucură de aceeași libertate de exprimare ca și o persoană care nu deține funcții publice. Organele statului pot, bineînțeles, să își exprime public dezacordul cu privire la o decizie a Curții Constituționale, dar, în același timp, trebuie să afirme clar că vor pune în aplicare decizia respectivă și trebuie să își limiteze criticile la decizie în sine. Atacurile personale asupra tuturor judecătorilor sau a unora dintre judecători sunt în mod clar inadmisibile și pun în pericol poziția sistemului judiciar, încrederea și respectul public pe care acesta trebuie să îl inspire.

Punctul 64. Independența și neutralitatea Curții Constituționale sunt în pericol atunci când  alte instituții ale statului sau membrii acestora o atacă public. Astfel de atacuri sunt în contradicție cu poziția Curții în calitate de garant al supremației Constituției (art.142.1 din Constituție) și sunt, de asemenea, problematice din punctul de vedere al independenței garantate constituțional și al inamovibilității judecătorilor Curții (art.145 din Constituție)".

Textul este mai mult decât clar, spre disperarea „elitelor intelectuale" române și a trompetelor propagandistice care le susțin.

…Când argumentele mor, rămân împroșcatul cu noroi și „înjurătura națională": încât, n-ar fi exclusă o amplă mobilizare pe Facebook pentru ca membrii Comisiei de la Veneția să fie taxați drept „o gașcă de penali", „toxici" și nocivi", care merită scuipați în față și acuzați că se opun luptei anticorupție de pe plaiul mioritic. DNA să vină să îi ia! Să-i „înhațe". Să-i „decapeze".

Da, da, Comisia asta, cu toți experții ei independenți în domeniul dreptului internațional, trebuie desființată, făcută praf, iar membrii ei să fie azvârliți direct în canale, cu gondole și cu Veneție cu tot, că oricum, orașul se scufundă… Pardon, se scufundaseu.

Adaugă comentariu

Title:
Nume(*):
Email:
Reply Notify:
Website:
Comentariu(*):
Code in the picture:
 
Note: Your comment has been received and is awaiting approval