Osândirea este plină de nedreptate

Distribuie pe:

Într-o familie au rămas doar cinci băieți, fără părinți și fără surori. Patru dintre ei au mers la muncă, iar unul se îngrijea de gospodărie. Când frații lui se întorceau obosiți de la muncă, găseau casa aranjată, mâncarea gata pusă pe masă și totul era pus la locul său. Aceștia erau bucuroși și-l apreciau pe fratele lor. Dar unul din ei voia să fie mai deștept decât ceilalți și-i puse celui de acasă porecla „Leneșul". El voia ca și acesta să meargă la treabă cu ei și să-și câștige astfel pâinea cea de toate zilele. Acest nume, din păcate, a fost rostit în timp și de ceilalți frați ai săi. Deci, l-au silit să-i însoțească la treabă. Numai că, acești frați au trăit o experiență surprinzătoare. Când s-au întors obosiți de la treabă, nimeni nu i-a întâmpinat cu un zâmbet; nimeni nu s-a îngrijit de cele ale casei și nicio masă nu era așternută cu bucate.

Abia atunci au observat cât de rău procedaseră, luând această misiune de la fratele lor. Simțindu-se vinovați, au recunoscut fapta lor rea și au hotărât ca, încă din ziua următoare, fratele lor să-și reia fosta misiune în primire. Fericirea pierdută a fiecărei după-amieze se reîntoarse cu binecuvântările sale. Astfel, și-au reluat traiul în liniște, pace și înțelegere.

În cazul celor care aveți părinți, rolul fratelui gospodar este jucat de mama. Credem că tata nu o condamnă că nu merge „la lucru", dar, oare, voi observați și prețuiți truda ei zilnică, la care s-au adăugat multe ore din noapte, până ați fost mai mici? Dacă mama nu ar fi acasă, cu siguranță n-ați avea nici mâncare, nici haine, dar nici bucuria celei care vă iubește. O ajutați la nevoie? Ați putea juca rolul acelui frate „leneș"?

Lasă un comentariu