Nimic nou sub soare

Distribuie pe:

Un bun prieten și coleg de facultate m-a vizitat zilele trecute reproșându-mi: „Ce ai domnule, cu PSD, de ce scrii contra acestui partid, caută și scrie despre agricultură, nu te amesteca în politică…!". Sincer, m-au deranjat criticile lui, fiindcă nu am avut și nici nu am intenția de a critica acest partid social-democrat în care am fost și eu înregimentat de bună voie și nesilit de nimeni. I-am criticat pe cei care l-au furat, pe cei care nu cunosc sau se fac că nu cunosc doctrina social-democrată. Nu sunt politolog de profesie, iar convingerile mele politice sunt de stânga. Mă deranjează atitudinea de farisei, manifestată de liderii acestui partid, și preocuparea lor în manipularea populației. Distinsul meu coleg are dreptate, un segment important din populația României simpatizează social-democrații. Cetățenii României, cei cu pensii și salarii de subzistență așteaptă măsuri sociale capabile să le ușureze traiul de zi de zi. Lumea este dezamăgită de promisiunii de genul, „Dă-le un leu în plus la leafă sau la pensie și se vor liniști". Bine, bine, le dai un leu, dar pe cealaltă parte le ridici costurile vieții cu un leu și cinci bani. Guvernanții care ne-au condus țara, social-democrați, țărăniști, pediști, liberali au fost preocupați de interesele haitei. Poate cel mai mare jaf s-a petrecut pe vremea țărăniștilor, când au fost vândute cele mai importante obiective economice. Un oarecare specialist agricol, de la noi din județ, s-a dus la ministrul Mureșan, la Ministerul Agriculturii și i-a cerut să-i vândă o fermă. Ministrul l-a privit în ochi și l-a întrebat: „Eu, ce p—- câștig?" Atunci, omul i-a pus pe masă o geantă diplomat plină cu bani. A doua zi a devenit proprietarul cu acte asupra fermei. Jaful a continuat cu sprijinul guvernării pesediste și liberale. În mod sigur, istoricii mureșeni și, har Domnului, avem destui, vor lăsa documente despre marile privatizări din Târgu-Mureș, din județul Mureș. Dureros că, majoritatea obiectivelor au ajuns în proprietatea străinilor. Ce rost mai are să dezgropăm morții? Vor spune unii. De ce nu a luat poziție „Cuvântul liber" atunci când se petreceau aceste matrapazlâcuri? S-a scris și atunci. Cei interesați pot să scrie o lucrare despre istoria privatizărilor din județul Mureș, au la dispoziție, colecția ziarului „Cuvântul liber" din 1989, până la zi.

Altceva vreau să-i amintesc colegului și prietenului meu I.S., un fapt real petrecut în urmă cu două milenii. Frate I.S., ai privit cu atenție mitingul de la București, când liderul vostru și-a amânat intrarea la tribună, preferând să facă o baie de mulțime, să strângă mâna simpatizanților, să-i mângâie pe frunte, să fie atins pe cămașa albă. Acum citește în Sfânta Scriptură, Evanghelia, privind intrarea triumfală a Mântuitorului în Ierusalim. Înșiși fariseii au constatat că lumea se ducea după Mântuitorul, iar ura cărturarilor, arhiereilor și conducătorilor religioși ai poporului evreu din vremea aceea, era fără margini, pentru că mulți iudei plecau de la ei și credeau în Iisus. Prin Intrarea în Ierusalim se încheie activitatea publică față de fiii lui Israel și celelalte semeții. La numai o săptămână după Duminica Floriilor, cei care strigau Osana Fiului lui David, strigau: răstignește-L, răstignește-L". Sper, iubite prietene că în 21 iunie, nu vei ieși în stradă și să strigi: „Condamnați-l, condamnați-l pe sărmanul Liviu"… Adu-ți aminte de cum strigau românii, pe vremea socialismului, lozinci de laudă conducătorului iubit, Dumnezeu să-l odihnească în pace, ca apoi, după „revoluția furată" să strige aceiași oameni: „Jos dictatorul"!, acuzându-l în fel și chip, l-au făcut chiar și țigan pe ctitorul României moderne. Adu-ți aminte de tovarășul Iliescu, aclamat de revoluționari și de o mare parte dintre români, iar astăzi urmașii revoluționarilor îl judecă și vor să-l condamne pentru genocid. Nimic nou sub soare, asta-i soarta să nu-i spunem blestemul conducătorilor României… Mai devreme sau mai târziu, vine ceasul judecății.

 

Lasă un comentariu