Ca fiu al satului Logig și fost preot în Parohia Ortodoxă Română Reghin-Iernuțeni, azi pensionar, mărturisesc, sincer, că m-a preocupat de multă vreme gândul să întocmesc o lucrare monografică despre ,,oameni, fapte și întâmplări" petrecute de-a lungul timpului pe aceste meleaguri.
Marele savant Nicolae Iorga spunea: „Nimic nu poate fi mai folositor pentru ca preoții noștri să înlăture anumite ispite, pentru ca ei să cultive anumite îndeletniciri potrivite cu demnitatea și chemarea lor, nimic nu poate fi mai priincios pentru a-i face să înțeleagă legătura strânsă ce trebuie să o păstreze cu poporul, cultul de artă și carte cu care sunt datori, mândria la care au drept, îndată ce vor urma bunele tradiții, decât priveliștea unei vieți organizate, aproape milenare, în cursul căreia mitropoliții, episcopii, egumenii, și așa de adeseori și smeriții călugări ori umilii preoți de mir au dat poporului, ei singuri, aproape toată învățătura, au înzestrat neamul cu o limbă literară și cu o literatură sfântă, cu o artă în legătură cu gustul și cu nevoile lui, au sprijinit statul fără să se lase a fi înghițit de dânsul, au călăuzit neamurile pe drumurile pământului fără a-și desface ochii de la cer și au ridicat mai sus toate ramurile gospodăriei românești, dând istoriei noastre cărturari, caligrafi, sculptori în lemn, argintari, oameni de stat, mucenici și sfinți" (Nicolae Iorga, Istoria Bisericii Românești și a vieții religioase a românilor, vol. I, ed. II, Buc.,1928, pp. 4 -5.).,,Istoria este un câștig pentru toate timpurile" (Tucidide). (Prof. Ion Netea, Pr. Pavel Goraș, Parohia Bucșoaia în istoria Bucovinei, Ed. Smart - 2017, p. V.)
(...)O monografie bine concepută și temeinic documentată va putea fi ,,o mică istorie" locală, care va dovedi, mai ales, continuitatea românilor pe aceste meleaguri. În felul acesta, întocmirea ei va fi considerată ca un act cu profunde semnificații patriotice.
Gândul de a scrie o monografie a satului meu natal Logig mi-a venit din dragostea pentru tot ce poate avea el mai bun: oameni foarte ospitalieri, credincioși, harnici, în bune relații cu celelalte două etnii - maghiară și săsească. Pur și simplu mi-e drag de satul în care m-am născut acum mai bine de 70 de ani! De câte ori mă întorc aici, mă gândesc și la istoria satului pe care am găsit-o consemnată chiar într-o monografie despre sașii din Logig și atunci mi-am zis că ar fi bine să încerc și eu același lucru pentru români. Mărturisesc că nu am găsit scrisă o monografie propriu-zisă despre localitatea Logig, ci numai file de istorie în manuscris, care mi-au fost de un real folos.
Interesul sașilor din Transilvania de a-și scrie istoria, în ce privește localitatea Logig, întemeiată de ei, s-a dovedit a fi adevărat prin lucrarea: ,,Cartea localității natale Logig" în limba germană, scrisă de Dr. Jost Linkner din Wels - Austria, editată în anul 1997. O mare parte din ea mi-a fost tradusă de un fiu al satului: Geinther Lassel, a lui ,,Boldașu".
În această monografie am găsit o hartă austriacă, fără legendă, iar în ce privește anul în care a apărut este, probabil, un detaliu din harta de la 1887 sau o hartă comandată doar cu hotarul Logigului. Spre surprinderea mea, ea a fost ,,păstrată ca o amintire excepțională", de vrednicile familii săsești: Rehner Michael, Nr. 50 și Schatz Georg Nr. 64", pe care le-am cunoscut. De unde au obținut-o, atâta știu că de la cineva din Germania. În această lucrare am descoperit și un document în limba maghiară din anul 1864, din Budapesta, deosebit de important pentru istoria locală a Logigului, în care se menționează pentru prima dată o Capelă Valahă La Piatră cu mult timp înainte de anul 1864.
Iată două documente importante, pentru prima dată scoase la iveală, de un istoric austriac, care privesc deopotrivă și istoria românilor! Prin valorificarea acestor două documente, se redeschide o pagină uitată din istoria satului și în special despre Comunitatea Veche Ortodoxă Română de La Piatră, începută a se stinge în jurul anilor 1848-1849.
Un motiv strict personal de a scrie despre istoria locală a satului Logig este faptul că aici, în Cimitirul satului, se odihnesc bunicii maternali, părinții și cele două surori mai mici, duse la Domnul înainte de a fi școlărițe. Aici mi-am petrecut anii copilăriei deloc ușoară și am întâlnit un părinte de suflet - Iuliu Dorgo, pe care comuniștii l-au arestat în 1954, făcând pușcărie politică peste doi ani, fiind marcat pentru toată viața. Preacucernicia Sa m-a ajutat să ajung la seminar și tot dânsul a cules roadele - bucuria de a avea la strană un teolog. Dacă nu aș scrie aceste lucruri, le-aș duce cu mine în mormânt, dar nu vreau să fie așa; le scriu ca să rămână scrise cu gândul că poate cineva o să fie curios să le citească și poate chiar să adauge mai mult la ceea ce am știut eu să scriu.
