Victor Hugo - Cugetări despre natură

Distribuie pe:

• Natura este o carte frumoasă și glorioasă. Fericit cel ce-o ascultă și o înțelege.

• Pe vârfurile munților, sufletul se înalță, inima prinde puteri, gândirea participă la pacea profundă a naturii.

• Fiecare lucru în natură dăruiește omului, fructul pe care-l produce, binefacerile care-i sunt proprii. Toate obiectele îl servesc pe om după legile lor specifice: soarele îi dă lumină, focul, căldură, animalul, instinctul, floarea, parfumul său - este felul lor de a-i iubi.

• În anumite clipe misterioase, natura pare că gândește, visează, tresare la unison cu pulsația vieții universale.

• Natura nu uită pe nimeni.

• Căci suntem flori și ramuri, și limpezimi curate.

Suntem natura, sursa eternă, triumfală,

Ce stinge orice sete și orice aripi spală,

Dar de-nțelepți pătrunse, și câmpuri și păduri,

Chiar spiritelor înălțate aduc învățături!

• Nimeni în această lume nu se poate sustrage fascinației cerului albastru, copacilor verzi, nopții întunecate, vuietul vântului, cântecului păsărilor.

• În veșnic dialog cu omul, natura îl face să înțeleagă viețuitoarele, care sunt semnele sale, alfabet formidabil și profund.

• Natura este un torent de viață și lumină.

• Atunci când omul comite anumite fapte brutale, inutile și din pură plăcere, natura pare că-l privește și îl vede; atitudinea sa pare posomorâtă, iar liniștea înspăimântătoare.

• Farmacia eternă a florilor și a metalelor numită natură și făcută dinadins pentru veșnicul bolnav numit om.

• Inima rănită își află blânde leacuri,

În legănări de codri, în ceața de pe lacuri,

În munții unde veșnic par ierni ce s-au oprit.

În steaua ce asemenea speranțelor stinghere

Apare-atunci când ziua piere,

Unind amurgul cu răsărit.

• Natura vine în ajutorul tuturor părăsiților.

Acolo unde totul lipsește, ea se dăruie întreagă.

Ea înflorește și reînverzește sub toate prăbușirile.

Ea este iederă pentru pietre și dragoste pentru oameni.

• În natură nu există numai frumos, urâtul există alături de frumos, diformul alături de grație, grotescul este reversul sublimului, răul al binelui, umbra a lumini.

• Natura, viața, destinul nu sunt pentru om decât un imens clar-obscur.

• Aud stând singur cu natura,

Sufletul ce-și povestește aventura.

• Omul trebuie să dea umanității și să redea naturii lumina sa, căldura și parfumul său, iubirea.

 

Lasă un comentariu