CUM FACEM DIN COPIII NOȘTRI ADULȚI FERICIȚI


Categorie: Social
|
05-07-2018
Nr: 125
|
Autor: LUCREȚIA POP
|

Tot mai des, observăm conflicte pe stradă, la școală, în mijloacele de transport în comun, în trafic, în magazine, în cluburi, în familii, la televizor, în care tinerii înjură, țipă, își agresează părinții și profesorii sau amenință cu sinuciderea. Pentru această situație nedorită, părinții acuză școala și societatea, dar acuzațiile se practică și invers: școala și societatea îi acuză pe părinți.

Psihoterapeutului Maria Verdi, directorul Centrului ReCreation Life, citată de descopera.ro, susține că, de cele mai multe ori, uităm că noi suntem adulții și că această generație nonconformistă este adusă pe lume de noi, părinții, că noi suntem modelele lor și că ei sunt oglinda noastră.

Ce am sădit în ei, asta a rodit!

„Este mai ușor să îi acuzăm decât să vedem ce se petrece cu ei, cum se simt, care sunt adevăratele lor nevoi. Consider că, pentru sănătatea copiilor noștri, este vital să ne asumăm rolul de părinți conștienți. Să înțelegem că până nu ne rezolvăm noi, ca adulți, problemele, nu putem să le cerem copiilor să fie exemplari.

Părinții au rolul de a oferi siguranță, protecție, susținere, apreciere, acceptare, hrănire, înțelegere, iubire necondiționată. 90% din educația emoțională eficientă se face cu încurajări, nu folosind critica, amenințarea, bătaia. În cazul în care creștem copiii cu bătaie sau cu critici, creștem copilul-durere sau copilul-problemă. Dacă la început se teme de părinte, mai târziu acesta învață să devină agresiv, să îl înfrunte. Apoi să devină agresiv în orice conjunctură", explică psihoterapeutul Maria Verdi.

În același timp, specialista în psihoterapia copilului ne prezintă regulile de bază pentru a deveni un părinte conștient, care să crească urmași sănătoși din punct de vedere al inteligenței emoționale și care, cândva, să devină părinți sănătoși emoțional, capabili să perpetueze specia.

Înainte de a deveni părinți - Trebuie să privim adânc în noi dacă suntem cu adevărat pregătiți să devenim părinți, nu doar fizic, material, medical, ci și din punct de vedere psihic, emoțional. Relația de cuplu este primul copil al celor doi viitori părinți. Cum îngrijesc relația, la fel vor face și cu viitorul copil. Un copil presupune timp, nopți nedormite, atenție, dragoste necondiționată, la început totul se învârte în jurul lui. Dacă părinții nu se conectează, nu au timpul necesar pentru copil și apelează multă vreme la bunici, bone sau alte persoane, copilul va trăi starea de abandon, de respingere sau orice altă rană și vor avea mai multe modele parentale, dar nu vor avea rădăcina-bază pe mama și tata. Ulterior, în viață, atunci când va avea nevoie de siguranță, comunicare, înțelegere, o va căuta în alte relații decât în relația cu părinții.

Stările emoționale ale mamei și cuplului sunt preluate de către copil - Orice ton ridicat, țipăt, ceartă, bătăi și alte abuzuri în cuplu sunt trăite inclusiv de copil. În mintea copilului apare o mare confuzie (părintele care ar trebui să îl protejeze, să îl apere îl supune agresivității). Frica, vina, furia și toate emoțiile negative induc copilului stilul de atașament dezorganizat. Când va crește, ca adult, va deveni agresiv sau va genera momente în care să fie agresat.

Copilul nu vine pe lume să dea un sens vieții noastre - Copilul apărut în viața noastră nu este salvatorul nostru, nu vine pe lume să vindece cuplurile ajunse în pragul despărțirii, nu vine să împlinească neîmplinirile părinților. Dacă facem din el un salvator al unei vieți neîmplinite, cu siguranță va deveni o victimă, i se va reproșa mai târziu că pentru el s-au făcut sacrificiile și uite cum îți răsplătește părinții. Iar el va trăi vină, rușine și furie.

Atenție la ce doriți să aduceți pe lume - Dacă ați dorit o fetiță, iar universul v-a dăruit băiat și trăiți regrete, amprentați din prima zi copilul cu rana respingerii, va trăi cu drama că este un eșec, că nu corespunde. Unii părinți merg mai departe și le spun băieților „fata mamei", îi îmbracă în rochițe, cu accesorii de fetițe, așa că nu este de mirare că, pentru a corespunde la nivel inconștient părinților, băiatul mamei devine homosexual.

Dormitorul și patul matrimonial sunt pentru părinți - Nu-i faceți pe copii martorii plăcerii voastre, chiar dacă sunt foarte mici. Creierul memorează, nu procesează până la 3 ani. Dar copilul înțelege din asta că tata îi face rău mamei. Mai târziu, dacă este băiat, are toate șansele să nu facă rău femeii și va evita relația sexuală. La fete apar complexe și stări de abuz când își reamintesc relația intimă a părinților. Dragi mame, nu dormiți în pat cu băieții voștri, dragi tați, nu dormiți cu fetele voastre, nu-i sărutați pe gură sau în alte zone erogene. Din punct de vedere psihologic, fără să realizați, îi transformați în partenerii voștri.

Dăruiți-le aceeași atenție - Dacă sunteți părinții a doi sau mai mulți copii, faceți astfel încât toți să se simtă la fel de iubiți și de doriți. Dați cu aceeași măsură tuturor. Educați-i să fie uniți, faceți împreună activități care să mențină familia unită. Nu există durere mai mare decât să vezi o familie mare, destrămată. Sunt multe cazuri când, la vârsta adultă, copiii se judecă ani de zile prin tribunale pentru moștenire sau când copiii se judecă cu părinții pentru drepturile succesorale. Frustrările din copilărie devin răzbunările adultului. În realitate, ei își doresc să simtă că aparțin familiei care i-a exclus.

Nu le oferiți hiperprotecție - Copilul hiperprotejat devine adolescentul, apoi adultul lipsit de încredere, frustrat, neputincios, agresiv pasiv sau activ. Fiți prezenți în realitatea lor, educându-i, protejându-i și, în același timp, lăsați-i să exploreze. Să cadă, să se ridice, să încerce, să eșueze, să o ia de la capăt până învață din propriile lor experiențe. Lăsați-i să descopere ce le place, să devină creativi. Mai târziu, lăsați-i să-și aleagă profesia în care se regăsesc și pe care o fac cu drag. Să experimeteze relațiile și să își aleagă singuri partenerul de viață.

Atenție la cum ne comportăm noi cu părinții noștri - Comportamentul față de părinții noștri, ajunși la vârsta a treia, este un model pentru copii. Indiferent dacă ne respectăm și ne iubim părinții sau îi uităm și îi abandonăm, noi vom primi același tratament când vom ajunge la bătrânețe. Primești ceea ce dăruiești.

Copilul nu este terapeutul sau părintele nostru - Nu avem voie să ne descărcăm frustrările pe copil. Nu facem din el o minge de ping-pong, când relația de cuplu este tensionată, nu îi vorbim despre cât de rău și neatent este tata sau cât de iresponsabilă este mama. Indiferent ce i se va spune, el își iubește ambii părinți și va trăi o mare dezrădăcinare dacă este pus în fața unei despărțiri, a unui divorț. Trauma abandonului va fi dusă mai departe în viitoarele lui relații de cuplu. Va abandona de frica de a nu fi abandonat sau va fi abandonat până își va rezolva această traumă.

Să fim atenți la toate discuțiile din casă - Vorbind repetitiv sau certându-ne din cauza banilor, a datoriilor sau a cheltuielilor, inducem copilului nesiguranța zilei de mâine, îl programăm din start cu lipsa prosperității, astfel încât va alerga în viață după câștiguri, posesiuni și, chiar după ce le va dobândi, va fi tot nefericit.

Educați-vă băieții să respecte și să protejeze fetele - În ultimii ani, a crescut îngrijorător abuzul domestic, femeile sunt tratate ca un bun de consum. Relațiile de scurtă durată au luat amploare în locul relațiilor longevive, prin neimplicarea totală a partenerilor. Majoritatea relațiilor se termină după consumarea relației erotice. Educați-vă fetele să se prețuiască. Prin exprimarea inconștientă a nonvalorii, multe femei se oferă ca un bun de consum doar pentru un strop de atenție, de iubire. De cele mai multe ori, rămân în relații toxice în care sunt umilite și chiar abuzate, pentru că le-ați învățat că doar atâta merită.

Copilul se crește de mic cu împlinirea nevoilor aferente vârstei - Copilul nu are nevoie de multe ca să fie fericit. Părinții care compensează lipsa fizică în relația cu copilul cu cadourile și banii, cu stilul de creștere prinț-prințesă, îi induce acestuia credința că totul i se cuvine. Va căuta în toate relațiile ca ceilalți să îi ofere, fără ca el să dea ceva. Acest tip de copil este egoist, posesiv, nu dorește să împartă lucruri sau afecțiune. Păstrează doar pentru el, crezând că i se cuvine totul.

Copilul nu are nicio vină că părintele muncește foarte mult - Dacă părintele vine acasă obosit și stresat pentru că muncește foarte mult, nu este vina copilului! De obicei, în urma stresului profesional, cei de acasă suportă țipete, injurii, pedepse și neatenție. Chiar dacă muncești peste puterile tale, înainte de a intra în casă, lasă toate nemulțumirile la locul de muncă, iar acasă activează-ți calitatea de părinte. Altfel, păstrând aceste comportamente negative, copilul crește cu credința că a munci este greu, este ceva rău. Nu este de mirare că o parte din tânăra generație dorește salariu mare la muncă puțină.

Nu îl învăța jocuri violente - Nu îi spune copilului să se bată, să înjure. Dimpotrivă, învață-l să comunice, să găsească soluții pe cale amiabilă. Omul puternic nu este acela care rezolvă cu pumnii, cu amenințările. Comunică permanent cu el și interesează-te ce fel de relații are la școală, ce fel de prieteni are. Nu îl controla, fii doar prezent în viața lui, mai ales atunci când merge în colectivitate. Dacă acasă nu găsește înțelegere și comunicare, copilul începe să se ascundă, să mintă și poate fi atras ușor, din cauza vulnerabilității lui, în grupuri unde se consumă droguri, alcool, sexualitate și prostituție.

Orice copil poate deveni dependent - Copilul care devine dependent sau care dobândește o tulburare de comportament o poate moșteni genetic, dar o poate învăța și de la cei cu care petrece timpul mai des. Dacă absența voastră este înlocuită de tabletă sau de jocurile pe telefon, dacă părintele folosește foarte des internetul, jocurile, alcoolul, copilul riscă să devină dependent. Și cum adicția este ca o caracatiță, de la o anume dependență se poate extinde la toate formele de adicție.

Insuflă-i spiritul de familie - Deveniți părinții de care ați avut nevoie în copilărie. Familiile unite, fericite, devin puternice și nimic din exterior nu perturbă copilul. Acel copil crește armonios, inteligent intelectual, emoțional, lipsit de conflicte interioare, relaționează empatic, este sociabil, bun, tolerant, înțelegător, are încredere în el, în ceilalți, în viață. Are toate șansele să trăiască autentic împlinirea și succesul.

Adaugă comentariu

Title:
Nume(*):
Email:
Reply Notify:
Website:
Comentariu(*):
Code in the picture:
 
Note: Your comment has been received and is awaiting approval