Într-o Românie din care tinerii pleacă în alte țări să-și rostuiască viața, nemulțumiți de prea multă minciună și prostie din partea conducătorilor, mai există oameni, este drept, trecuți de mult de prima tinerețe, capabili să trăiască o anume fericire.
Secretul acestui sentiment constă din a ști să te bucuri de munca ta, să înveți a trece peste greutăți.
Miercuri, 1 august, m-am oprit în comuna Fărăgău, la niște oameni despre care am scris în urmă cu 18 ani. Mi-am dorit să mă documentez despre modul cum au reușit să supraviețuiască, într-o tranziție fără sfârșit, niște români hotărâți să-și demonstreze lor și celor din jur că și noi, românii, reușim să fim stăpâni la noi acasă, nu slugi la străini. Familia Gavril și Suzana Rus, împreună cu fratele doamnei, Alexandru Ungur, au cumpărat după „revoluție" o fermă de la un italian, devenit stăpân pe o avuție din Fărăgău, apoi au modernizat adăposturile pentru animale. Au înființat o fabrică pentru prelucrarea laptelui, la ora actuală SC RODLACTA SRL Fărăgău a devenit o firmă cunoscută în Transilvania, pentru calitatea produselor lactate, a brânzeturilor din lapte de vacă. Au reușit să achite, la zi, toate creditele bancare și datoriile către stat. Succesul afacerii constă și din faptul că o mare parte din materia primă, laptele, este obținut în ferma proprie, unde îngrijesc 75 de vaci cu lapte și tineret bovin. Diferența de lapte se asigură de la producători agricoli din zonă, respectiv Fărăgău și Băla. Probleme cu forța de muncă nu mai întâmpină, fiindcă o găsesc pe plan local, iar desfacerea este asigurată prin magazine de specialitate din Brașov și Târgu-Mureș.
L-am întrebat pe unul dintre administratorii societății, Gavril Rus, dacă se consideră un om fericit. M-a privit cu atenție, și mi-a răspuns: „Suntem fericiți! De ce n-am fi? În primul rând, ne bucurăm în fiecare zi că reușim să muncim, că suntem sănătoși, chiar dacă, uneori, trecerea anilor își spune cuvântul. Știi ceva? Dacă vezi că n-ai muncit degeaba, trebuie să fii cu adevărat un om fericit. Muncim de dimineața până seara, dar o facem cu plăcere, cu bucurie. În 2016 am reușit să lichidăm toate creditele bancare, iar Consiliul Județean Mureș ne-a ajutat cu introducerea apei potabile în comună și în fabrica noastră. Acum, să nu-i spun la bătrânețe, ne bucurăm că suntem sănătoși, că avem posibilitatea de a petrece un concediu la mare, o distracție de bun-simț. Copiii noștri sunt aranjați, cu studii universitare și trăim cu nădejdea că, poate-poate, într-o bună zi, când noi nu o să mai putem, o să renunțe și ei la „confortul" de la oraș și se vor întoarce acasă, să ducă mai departe munca noastră."
În popor se spune că ai trăit degeaba pe pământ dacă nu lași în urma ta un copil, un copac, o fântână sau o casă. Poate acestea să fie cheia fericirii, când privești în urma ta și constați că „nu ai făcut umbră degeaba pământului"!
Nu știu cât de fericiți sunt românii realizați material în alte țări, dar nu cred că fericirea lor se poate compara cu o anume fericire, pe care o poți trăi în țara ta. Este adevărat că uneori ți se face lehamite când vezi câte piedici ți se pun, câtă răutate există între oameni, și te apucă un chef nebun de plecat în lume. Acolo, printre străini, tot un străin vei fi considerat…
