„Iubiților, să ne iubim unul pe altul, pentru că dragostea este de la Dumnezeu și oricine iubește este născut din Dumnezeu și cunoaște pe Dumnezeu. Cel ce nu iubește n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este iubire".
Simon Petru, (1 î. Hr - 67 d. Hr), primul episcop al Antiohiei. În folclor este numit Sâmpetru. A fost pescar din Betsaida, o localitate pe malul nordic al lacului Ghenizaret, astăzi fiind în Siria, unul din primii discipoli ai lui Iisus Hristos din Nazaret. Simon Petru este considerat în mod tradițional ca unul din cei doisprezece apostoli. A fost fratele mai mare al apostolului Andrei. În conformitate cu Evanghelia lui Marcu, Petru a locuit în Capernaum, la marginea Lacului Ghenizaret din Galileea. Acolo avea o casă unde a locuit cu soția și soacra sa. Petru a fost unul dintre întemeietorii primei comunități iudeo-creștine din Ierusalim. A fost de părere că numai evreii pot fi convertiți la creștinism. A avut unele controverse ideologice cu Apostolul Pavel, care a susținut ideea universalității noii credințe, a necesității răspândirii noii religii și la alte popoare, nu numai la evrei. După decapitarea Apostolului Iacob cel Bătrân în anul 44 d.Hr. de către regele Agripa I (40-44 d.Hr.), a fost arestat și Apostolul Petru după revenirea sa în Ierusalim. Afost ținut în lanțuri, între alți doi deținuți, dar ulterior ar fi fost eliberat în mod miraculos de un înger (Fapte. Ap. 12). După ce Iacob cel Tânăr, a devenit șeful comunității iudeo-creștine din Ierusalim, Petru a făcut o călătorie în Antiohia (azi Turcia). În anul 57 d. Hr. a devenit șeful comunității iudeo-creștine din Roma, unde l-a întâlnit pe Pavel. Împreună au fost arestați în timpul represiunilor anticreștine declanșate de împăratul Nero. După incendierea Romei în anul 64 d. Hr., Petru a fost condamnat la moarte prin crucificare cu capul în jos, la cererea lui, spre a se deosebi de modul în care a fost răstignit Hristos, în jurul anului 67 d.Hr., lângă fostul circ al lui Caligula și Nero, în afara zidurilor Romei, pe terenul numit „Agger Vaticano", și îngropat în apropierea Circului, în cimitirul necropolă al celor neînstăriți, de lângă șirul de cavouri ale unor cetățeni romani mai bogați. Petru s-a întâlnit cu Mântuitorul Hristos când dorea să plece din Roma pentru a scăpa de martiriu. Petru l-a întrebat pe Hristos „Quo vadis, Domine?" (Încotro te îndrepți, Doamne?), la care Iisus i-a răspuns: „Vado romam venio iterum crucifigi" (Am venit la Roma, spre a fi din nou crucificat). Rușinat de observația lui Iisus, Petru s-a întors la Roma, primind martiriul. În cinstea lui s-au numit cu numele lui milioane de oameni și s-au ridicat biserici și catedrale, cum ar fi cele din Roma, Ierusalim din timpul vremii, dar și până în ziua de astăzi. Pe lângă numeroase scrieri și scrisori, de la el ne rămân două Epistole Sobornicești, cu utilitate religioasă și socială, pentru societatea Montario, Cluj, Sibiu, Huși și foarte multe parohii de orașe și sate. Este sărbătorit împreună cu prietenul său, Pavel, pe 29 iunie a fiecărui an.
„1001 CUGETĂRI" vol. XII
