Ceaușescu, ultimul bărbat de stat al românilor


Categorie: Editorial
|
09-08-2018
Nr: 150
|
Autor: IOAN CISMAȘ
|

Dacă tot am vorbit de realizările de netăgăduit ale socialismului, care din 1989 încoace au fost cam spulberate prin ștergerea de pe suprafața pământului, a marilor și importantelor capacități de producție unde acestea au fost obținute, nu putem să nu amintim și cine au fost artizanii acestor mărețe înfăptuiri, ca să folosim, pe bune, expresia consacrată a epocii. Credem că nu este nevoie de un sondaj de opinie în acest sens, pentru că, trăitorii acelor vremi, îl vor nominaliza fără nici un dubiu, pe cel care potentații de azi și contestatarii de atunci

l-au ucis, de Crăciun, acum 29 de ani. Este vorba, desigur, de Nicolae Ceaușescu.

Cu toate că la acea vreme am fi dorit să îngropăm definitiv acest nume, odată cu trecutul său, în speranța unor vremuri mai bune, iată că mersul ulterior și degradant din toate punctele de vedere al evenimentelor ne obligă, în spiritul obiectivității și onestității, să resetăm trecutul, pentru a recupera din el, lucruri care dacă acum le-am realiza sau am dispune de ele, ne-ar prinde foarte bine.

Pentru o corectă informare, amintim că începutul spre mai bine l-a făcut predecesorul său, Gheorghe Gheorghiu Dej, curățind terenul de sovietici și sovietisme. Amintim în acest sens, istorica retragere a trupelor sovietice și a consilierilor, în decembrie 1958, apoi eliberarea, în 1963, a deținuților politici care au supraviețuit detenției epocii sovietice, culminând cu Declarația de independență față de Uniunea Sovietică, din aprilie 1964. Poate s-ar mai fi realizat și alte lucruri importante, dacă n-ar fi intervenit moartea prematură a acestui lider comunist provocată de sovietici.

Așadar, nu știm ce proiecte mai avea în derulare până la acea dată partidul comunist, dar cel care a dat un avânt nemaiîntâlnit dezvoltării ulterioare a țării a fost Ceaușescu. Odată cu alegerea sa în fruntea partidului, în martie 1965, a purces la elaborarea imediată a unui plan cincinal foarte ambițios, după care a urmat altul și altul, în urma cărora, nu s-a demolat, ci s-a zidit, astfel încât întreg teritoriu al României și-a schimbat complet fața, în bine, și odată cu aceasta, și viața materială a românilor, cărora le-a asigurat condiții de locuit și de muncă mai bune, prin înființarea a milioane de locuri de muncă, o bună instruire în școli de toate gradele și lansarea unui program național de construcții de apartamente. Acesta a fost primul pas spre mai bine, pentru ameliorarea vieții românilor, într-adevăr nu suficient, dar cel mai important în ansamblul cerințelor vieții de atunci.

Dar, Ceaușescu,căruia nu i se poate ierta acea meteahnă a cultului personalității din ultimii ani, și care atârnă ca o tinichea de gâtul său, s-a remarcat ca un adevărat bărbat de stat, de primă mărime, nu numai în domeniul asigurării unui anumit nivel de trai al populației, ci și în domeniul organizării societății, atât din punct de vedere administrativ, cât și al funcționării instituțiilor acesteia. Să nu uităm că organizarea administrativ teritorială pe care o avem și astăzi este opera sa din 1968, când a fost abolit sistemul sovietic de împărțire pe regiuni (vezi regiunea Stalin-Brașov și Regiunea Mureș Autonomă Maghiară - Târgu-Mureș), și revenirea la tradiționalele județe. O împărțire relativ armonioasă a teritoriului României, în care criteriul etnic, chiar dacă unii l-au invocat, el n-a fost admis.

În privința funcționării instituțiilor statului, în ciuda unor acuzații de centralism excesiv, autonomia locală era mult mai funcțională. Instituțiile județene, fie de partid sau de stat, aveau sarcini mult mai concrete și mai extinse în privința bunului mers al activității locale, pe teritoriul județului. Organele de partid și de stat erau implicate și direct răspunzătoare în întreaga viață social-economică și cultural-educativă de pe raza județului. Răspundeau de bunul mers al investițiilor și producției, al celorlalte sectoare de activitate, de ordinea și liniștea publică, ca parte nemijlocită a programului național de progres și prosperitate, iar ziariștii erau incluși ca forță activă în îndeplinirea acestui deziderat.

Dacă, la această oră societatea românească ar opera în toate domeniile, dar îndeosebi în cel al marilor proiecte, după metodele de atunci, țara noastră ar fi fost de mult împânzită de autostrăzi, pe care am fi circulat în voie ca în oricare altă țară din Apus. Un exemplu simplu la îndemână explică acest lucru. Cu toții am auzit că pe raza județului nostru s-ar construi o porțiune importantă de autostradă. Deseori, pe ici, pe acolo, se vorbește de cei 56 de km care vor lega Târgu-Mureșul de Câmpia Turzii, feliați în mai multe tronsoane și cu mai mulți constructori. Lucrul est un fapt real, numai că el este ținut la mare secret. Parcă ar fi vorba de o afacere de familie, de gașcă, și nu din bani publici. Despre mersul lucrărilor ne-am interesat, mai întâi, la Consiliul județean, care ar trebui să știe cum stau lucrurile în zonă. Răspunsul a fost dezolant, motivând că nici ei nu știu mai mult. Din respect pentru cititori și pentru o bună informare a acestora, dar și a noastră, am trimis pe șantiere un ziarist căruia i-a fost necesară o zi întreagă să prindă ceva despre mersul lucrărilor, pentru că, personalul de la fața locului nu este îndrituit să dea informații despre ceea ce se petrece la fața locului, decât cei de la București, de la CNAIR. Vă dați seama ce bulibășeală și mai avem pretenții ca lucrurile să meargă bine în țara aceasta?

De altfel, asemenea mod de organizare a comunicării este specific tuturor sectoarelor de activitate. Invocând tot felul de contracte și înțelegeri oneroase, la urma-urmei, ei scot de sub controlul, nu numai al reprezentanților societății civile, ci și al organelor de specialitate ale statului, activități imense pe care le dijmuiesc cum vor ei, fără ca cineva să-i ia la răspundere. Pe vremea lui Ceaușescu așa ceva era exclus și de aceea treaba mergea bine. Bulibășeala aceasta indusă în mod voit generează atât dezordine, dar și corupție, marea corupție, cu care, tot din aceleași motive ne luptăm cu ea ca și cu morile de vânt. Precaut la utilizarea fondurilor societății, Ceaușescu a emis celebra Lege 18, care opera dur, prin confiscare imediată a bunurilor, celor dovediți că și-au însușit averi prin evaziune fiscală sau corupție.

Deși conducător al unei țări socialiste, care, de obicei, pe arena internațională nu prea era luată în seamă, Ceaușescu a avut trecere la marii potentați ai lumii. De la americani, nemți, francezi, britanici, chinezi, la arabi, palestinieni și israelieni, dar și țări mai mici, care se mândreau cu prietenia lui și a României. Mai mult decât atât, el era solicitat ca intermediar în negocieri diplomatice de mare anvergură, cum a fost cazul arabilor cu Israelul, al sovieticilor cu chinezii, al americanilor cu rușii și chinezii etc. Drept dovadă a anvergurii sale de diplomat și om de stat, Ceaușescu nu numai că a deschis ușile multor cancelarii, dar a reușit să construiască relații diplomatice și economice cu foarte multe țări ale lumii, căi pe care au fost promovate atât imaginea țării, cât și produsele noastre, România beneficiind, la acea vreme, de mari debușeuri pentru produsele sale fiind la acea vreme un mare exportator pe toate continentele lumii.

Ceaușescu s-a îngrijit de țara sa și sub aspectul securității și al integrității. Pentru că, pe ruși îi contra mereu, punând în discuție atât problema Tezaurului, cât și a Basarabiei, subiecte tabu la acea vreme, și-a luat drept aliați pe americani și chinezi. De asemenea, le-o reteza ungurilor budapestani, ori de câte ori puneau problema Transilvaniei. El știa foarte bine jocurile și intențiile acestora, de aceea în ultima sa intervenție publică ne-a atenționat asupra riscului de a pierde Transilvania. Atunci l-am ironizat, dar acum îi dăm dreptate. Situația este și mai gravă și mai dureroasă, pentru că, după cum merg lucrurile cu PSD-ALDE, dar și cu alții, noi suntem aceia care o dăm de bunăvoie. După ce parlamentul dominat de aceștia și-a făcut mendrele adoptând înrobitorul Cod Administrativ, să vedem dacă președintele Iohannis ne mai poate salva de la această catastrofă.

Văzând ce se întâmplă astăzi, cu clasa politică și liderii pe care-i avem, nu trebuie să fii deloc nostalgic, ci obiectiv, realist, să constați că, din păcate, vom fi obligați să-l reabilităm pe Ceaușescu, care, în ciuda multor lipsuri, a pus cărămizi serioase la temelia societății românești, ceea ce urmașii lui n-au reușit decât să dărâme, făcând rele ireparabile acestei țări, acestei națiuni, aduse voit la periferia Europei.

Adaugă comentariu

Title:
Nume(*):
Email:
Reply Notify:
Website:
Comentariu(*):
Code in the picture:
 
Note: Your comment has been received and is awaiting approval