În perioada anilor '60 au apărut prin câteva cartiere din urbe niște construcții de mici dimensiuni, pe care, datorită formei lor aparte și asemănării lor au fost denumite „ciuperca". Prin arhitectura lor aparte ieșeau din tiparele obișnuite și erau în același timp elegante. Spațiile din interior erau inițial destinate serviciilor către populație. Altfel spus, dacă voiai să mergi la croitorie, remaiat ciorapi, pantofărie, ceasornicărie, reparații radio-tv, frigidere, sau coafor, frizerie și manichiură-pedichiură, le găseai toate astea la „ciuperca" de cartier. Ele au cam dispărut din peisajul urban. Se pare că o parte din aceste servicii nu-și mai au căutare, fiindcă oamenii s-au dezobișnuit să mai repare, preferând să-și cumpere un produs nou. Ceea ce se mai repară este vreo casă (mai puțin căsnicie), vreo mașină, un ceas, și iată cum ne umplem de stricăciuni. O ciupercă din cele descrise am identificat-o pe strada Liviu Rebreanu, care a scăpat, deocamdată, avântului demolărilor, dar se pare că nici ea nu va mai avea un trai prea îndelungat. În spațiile sale funcționează doar un bar și un magazin mixt. Restul spațiilor sunt neutilizate. Aici a funcționat și un magazin de legume-fructe. Nici vorbă de spațiile pentru care inițial au fost destinate. Dacă privim perimetrul din jurul ciupercii, remarcăm că nu este tocmai primitor. Toate astea ne fac să înțelegem că aceste spații comerciale sau de prestări servicii nu prezintă interes nimănui.
