ÎN MICUL SAT DILEUL VECHI, DE LA PROBLEME MĂRUNTE, LA CELE SERIOASE


Categorie: Diverse
|
13-09-2018
Nr: 174
|
Autor: Text și foto: VIOREL CONȚIU
|

Comuna Ogra are în componență satele Dileul Vechi, Giuluș, Lăscud, Ogra (reședința) și Vaideiu. După ultimul recensământ al populației, comuna Ogra are 2.387 de locuitori, în scădere față de recensământul din 2002, când se înregistraseră 2.441 de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (45,29%), urmați de romi (29,2%) și de maghiari (21,28%). Pentru 4,11% din populație nu este cunoscută apartenența etnică. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (63,47%), urmați de reformați (18,22%), greco-catolici (6,28%), romano-catolici (3,73%) și penticostali (2,39%). Pentru 4,32% din populație nu este cunoscută apartenența confesională.

Am primit la redacție o sesizare, cu mai multe probleme din satul Dileul Vechi, astfel că, am făcut o deplasare la fața locului. În primul rând, mergând pe drumul care duce spre Dileul Vechi, am remarcat un indicator de limitare a vitezei de circulație rutieră, dar întors invers. Conducătorii auto sunt obligați să respecte indicatoarele de circulație rutieră și faptul este firesc. Nu doar firesc, este obligatoriu. Dar și administratorul indicatoarelor de circulație rutieră este obligat să le amplaseze conform legii, adică, pe partea dreaptă a sensului de circulație rutieră, cu excepțiile prevăzute de lege. În acest caz, nu este vorba de o excepție. Ajungem și la podul peste râul Mureș. Aici, să facem și o precizare. Până cu puțini ani în urmă, nu a existat un pod peste Mureș, astfel că, toți locuitorii din Dileul Vechi treceau râul Mureș cu o barcă. În cele din urmă, iată, amprenta civilizației se remarcă și aici, cu efecte benefice asupra locuitorilor acestui sat și s-a construit un pod peste râul Mureș. Acum se poate ajunge în sat și cu un autoturism, sau cu alt mijloc de transport. S-a scăpat din vedere un lucru elementar: tonajul maxim permis pentru a traversa podul. Nefiind niciun indicator de limitare a tonajului maxim admis, nici de limitare a vitezei, trece peste pod, cine, cum vrea și poate. Inconvenientul este că acel pod nu a fost construit cu o structură de rezistență nelimitată și planează riscul prăbușirii sale. Deoarece, conform unor declarații din partea localnicilor, peste acel pod circulă camioane de tonaj greu, au apărut deja două fisuri în asfalt, pe toată lățimea șoselei peste pod. Riscul ruperii podului este o realitate și este obligatorie limitarea tonajului pentru trecerea peste pod.

CĂMINUL CULTURAL

Un cămin cultural într-un sat este foarte util și nimeni cu contestă faptul. La fel este și în satul Dileul Vechi. A fost un cămin cultural, construit relativ recent, în anul 1959. Ce-i drept, în timp, datorită neîntreținerii corecte, s-a deteriorat, în principal în ceea ce privește fundația. În rest, clădirea a fost corespunzătoare. La momentul în care s-a decis reabilitarea clădirii căminului cultural, la nivel de primărie s-a decis că este mai rentabil să fie demolată clădirea din temelii și în locul ei să se ridice o alta, mai trainică. Așa încât, clădirea a fost rasă de pe suprafața pământului și s-a pornit ridicarea unei clădiri noi. Interesant este că sătenii n-au aflat nimic despre soarta materialelor rezultate din demolarea clădirii. Se pare că aceste materiale au fost donate preferențial unor persoane. Pe lângă aspectele prezentate, sătenii sunt nemulțumiți, probabil pe bună dreptate, de faptul că s-a investit o sumă importantă pentru un cămin cultural, de vreme ce persoanele în vârstă, din sat, reprezintă circa 70 la sută. Fără excepție, au afirmat că ar fi fost de mai mult folos dacă din materialul rezultat din demolări s-ar fi construit o capelă mortuară la cimitir, sau ceva de genul acesta. Dar să urmărim și câteva relatări:

RELATĂRI ALE SĂTENILOR

Ștefan Budai: „Dețin o casă în Dileul Vechi. Iubesc localitatea și pe consătenii mei, dar din cauza administrației locale și, în special, a primarului, nu putem să conviețuim în mod pașnic în confortul cuvenit. În primul rând, eu, personal, m-am implicat foarte mult în problema aprobării și construirii unui pod peste râul Mureș, împreună cu primarul Megheșan. Cu el am fost și la Guvern și ni s-a aprobat finanțarea construirii podului. Eu am trimis mai multe sesizări primarului actual al comunei Ogra, Marian Palaghie, să pună indicatorul de tonaj maxim, care, conform constructorului care îmi relatase, este 7,5 tone. Refuză și în ziua de azi să pună tabla indicatoare. Pe la capetele podului au apărut deja fisuri. Dacă vine în control inspecția în construcții, poate să oprească circulația rutieră peste pod. Într-o atare situație, sătenii vor fi în postura lor anterioară, cu o comunicare dificilă, cu ocolire foarte mare. În răspunsul primit, mi s-a spus că sunt puse tablele indicatoare și de limitare a vitezei în sat. Din cauza tonajului mașinilor care merg zilnic, se ridică mereu mult praf, care ajunge în casele și curțile oamenilor și nu se mai poate respira. Pe lângă asta, au început să crape pereții clădirilor. Infrastructura localității este la pământ. Ne stricăm telescoapele autoturismelor din cauza drumurilor defectuoase. De exemplu, am atras atenția primarului la o ședință de consiliu local, ca din banii obținuți prin arendarea unor terenuri, să pună la punct drumurile din sat. Al doilea aspect este că majoritatea locuitorilor din satele aparținând comunei, mi-au relatat că fostul președinte al CAP-ului și actualul consilier al primarului, ing. Vincze Petru, așa încurcă pământurile după cum vrea el. Omul nu mai poate intra în posesia pământului său pentru că nu mai figurează în acte. Fiecare își știe parcela. Chiar dacă titularul a decedat. Am avut cazuri de acest fel. Nu s-au găsit acte, cu toate că era vorba de moștenire în familie. Am și eu un teren în sat. Am cumpărat și de la mătușa mea, dar nu pot intra în posesie fiindcă Primăria Ogra nu se deranjează să caute în arhive. Acest primar, la prima sa legislatură, a fost corect, dar acum s-a făcut și el un mare latifundiar, a intrat în relații cu arendașii ăștia din Dileu, Vaideiu și Ogra și merg pe o mână, să pună mâna pe terenuri. De exemplu, consătenii mei n-au fost informați și n-au știut nimic despre Căminul Cultural. Nimeni n-a știut că urmează să se dărâme. Ar fi trebuit să vină și să țină o ședință cu oamenii, să le ceară părerea. Materialele rămase din demolare au dispărut fără urmă.

Am întrebat consilierii primăriei dacă au fost informați în legătură cu soarta Căminului Cultural și au răspuns că n-au avut habar de nimic. Răspunsul către un consilier a fost să nu-i intereseze problema asta, fiindcă a făcut un alt cămin cultural. Se știe că legislativul formează consilierii, iar primarul este executivul, cel care pune în aplicare hotărârile Consiliului local. Eu am fost la ședințele de consiliu. Primarul se instalează în față, nu se ține cont cine e președinte de consiliu, primarul conduce primăria în mod dictatorial. Cu consătenii mei ținem destul de frecvent ședințe în care ne sfătuim și cădem de acord asupra a ceea ce trebuie făcut în sat și în comună. S-a ridicat problema pădurilor. Am fost de două ori la Luduș. Mi s-a spus că ei, după ce primesc documentația de la primărie, vin și fac parcelarea celor în drept. A trecut de atunci timpul, au fost trei primari în comună, dar niciunul n-a rezolvat problema. Cu transportul gunoiului, în urmă cu doi ani a fost dus gunoiul timp de circa trei luni, apoi deloc. Oamenii plăteau pentru transportul gunoiului cam 65 lei. Demeter Albert mi-a relatat că nu a mai plătit gunoiul după ce n-au mai venit să-l transporte. I-au pus poprire pe salariu. Din moment ce nu s-a transportat gunoiul, cum de s-a încasat taxa asta și cu ce scop? Acum au mai venit să ridice gunoiul, dar foarte rar. Cetățenii sunt de părere că este prea mult să dai acum 80 lei pe an pentru transport gunoi. Se vine o dată la săptămână, sau la două".

Demeter Gheorghe: „Eu am avut probleme cu pământul. Mi-a fost dat înapoi. Cerusem pământul conform legii. Fostul primar, Megheșan, îmi răspunse prin scrisori că nu este pământ disponibil în Dileu. După ce a ajuns Palaghie primar, mi-a spus că la Comori sunt 17 hectare de teren, revendicat de oameni. Am avut în Porumbac 29 ari de pământ. Până la urmă, mi l-au dat înapoi în acte, apoi mi l-au scos din evidență, fiindcă nu este pământ. Acel pământ revendicat, de 17 hectare, 5 hectare s-a dat Bisericii Ortodoxe, 12 hectare s-a dat unui patron ca să le lucreze, fără nicio hârtie, fără nimic. Eu am plătit impozit după teren. În Dealul Porumbacului am 34 ari de pământ. La primărie mi s-a spus că nu am acolo, ci sub vii. Asta este către Dileuț, iar Porumbacu este către Lechința. Pe acela îl am și pe titlu de proprietate. Ei învârt hârtiile. Mai întâi mi-au dat pământurile, apoi mi-au spus că n-am acolo. Cu problema pădurii am fost în tribunal în 1996, pentru 58 ari de pădure, unde am la Rotunda, în Vaideiu. Nici pe acela nu l-am primit…"

Țițu Gheorghe: „Am o suprafață de 29 ari în tarlaua de sus a satului. Am măsurat-o eu, fiindcă eram în comisia de măsurat teren. Când s-au dat titlurile de proprietate, eu n-am fost destul de atent. Toată lumea știe care e tarlaua sa. Știu cine îmi sunt vecini la tarla. Dar încă nu au făcut măsurătorile de vreo patru ani. Eu am plătit impozit pentru alt teren, la aceeași suprafață. Am plătit în plus și pentru o suprafață de teren care nu era al meu…Eu am o problemă mai personală cu un vecin la care îi curge la mine în ogradă gunoiul de grajd și cotețe. Au venit în control, l-au amendat, dar tot așa a rămas…"

Demeter Adolf, 85 ani: „Aici sunt probleme cu pământurile și cu titlurile de proprietate. Unii oameni aruncă gunoiul în mijlocul satului. Am vorbit personal cu domnul primar, dar nu s-a făcut nimic. Trebuie făcută prima dată ordine (curățenie) în sat. Ce-i drept, au pus ceva balast pe drum, dar e dezastru. Aici sunt și pământuri rezerve ale satului. Pot să spun, Bălaș Maxim a avut 20 de hectare. N-a avut copii, rude. După decesul său, cine se folosește de acel teren, Dumnezeu știe. Este altcineva, Vânt Ioan, nici el nu a avut aparținători. Pământurile sale sunt în hotarul Dileului. Nu știu cui sunt date terenurile acelea. Mai este tete Vian cu vreo 12-14 hectare. Nici el nu are aparținători. Cineva lucrează acele pământuri, fiindcă nu sunt pustii, abandonate…Încă era colectivul. Domnul inginer a făcut o hartă. Nu a lucrat după harta veche de 150 de ani. Dar din Dileu n-a fost chemat nimeni când s-a pus problema unei hărți noi și s-au făcut multe greșeli. Și eu am primit, și în plus, dar și în minus, câteva ari de teren. Când s-a mers pe legea 18, s-au dat titluri de proprietate, apoi s-a închis. Majoritatea oamenilor din comună nu au titluri de proprietate pe terenuri. Aici, în Dileu, sunt multe familii care nu și-au primit pământurile… Pământurile cu care oamenii au intrat în cooperativă nu le-au mai primit înapoi. Eu mi-am luat pământul înapoi cu forța. M-am dus, am măsurat terenul, îl lucrez, dar dacă ar fi să-l vând, nu pot, fiindcă n-am nimic pe numele meu. Este vorba de 65 ari…Că au făcut aici un cămin cultural nou, bine, dar pentru cine? În sat, aici, peste 70 la sută din oameni au peste 70 de ani…"

Au relatat și alți săteni fapte concrete care ridică aceleași probleme. Ceea ce este limpede, că oamenii nu au titluri de proprietate pe numele și terenurile lor, că trebuie asfaltat un drum de circa 7 kilometri, podul peste Mureș trebuie reabilitat și este necesară restricționarea circulației rutiere peste pod și, să vedem, în timp, cât de util este un cămin cultural în sat.

 

Adaugă comentariu

Title:
Nume(*):
Email:
Reply Notify:
Website:
Comentariu(*):
Code in the picture:
 
Note: Your comment has been received and is awaiting approval