Iubirea nu e o banală acrobație


Categorie: spiritual
|
14-09-2018
Nr: 175
|
Autor: Pr. dr. EMANUEL SORIN BUGNER
|

Viața intimă a omului cunoaște astăzi un crescendo al trăirii biologice. Sunt promovate fără scrupul relațiile intime premaritale, concubinajul, avortul, perversiunile sexuale. În loc să fie disciplinată, concupiscența este ridicată la rang de virtute. Preocuparea principală a omului postmodern o constituie hrana, îmbrăcămintea și plăcerile trupești. Devierile morale sunt astăzi descătușate și lipsite de opreliști venite, cum ar fi firesc, din partea instituțiilor sociale responsabile de sănătatea trupească și biologică a omului. Erosul, degradat la nivel de instinct sexual, devine o marfă care se cumpără sau se vinde, iar sexualitatea devine o banală acrobație, femeia o bombă sexuală (“Die Frau eine Sexbombe”).

Dacă aruncăm și numai o succintă privire asupra problematicii pe care avortul împreună cu toate elementele implicate în acest fenomen (familie, stat, Biserică, mass-media, persoana umană) o presupun și dacă vom analiza măcar superficial modul în care se promovează viața intimă pe piața consumistă (computersex, telefonsex, pornosoftware, canale TV pornografice, educație sexual-pornografică prin mass-media) și deformarea noțiunii de intimitate (prostituție, perversiuni sexuale, al treilea gen etc.) ne vom da seama de realitatea fantomei ce bântuie încă Europa.

Încălcarea poruncii a VII-a din Decalog, îndrăznesc să afirm, este cauza principală a degradării tot mai pronunțate a caracterului bărbătesc, plin de energie, curaj, hotărâre, al societății creștine actuale și, după cum zice ginecologul și teologul austriac Johannes Huber, a creșterii unui egoism exacerbat care conduce la dese și neplăcute afecțiuni psihice. Doar așa se poate realiza cu o atâta ușurință normalizarea anormalului, la nivel individual și social, precum și redefinirea conceptelor de amoralitate, anormalitate, morală și natură umană. Cine se împotrivește este anacronic. Dar cine mai are sau va mai avea curajul s-o facă?

Eu zic că merită, totuși, să ne luăm inima în dinți, să nu ne mai ascundem după deget, să apelăm la cuvântul liber, cu care ne-a înzestrat Dumnezeu, ori selecția naturală (pentru cei care cred în ea), și să enumerăm câteva dintre efectele acestor provocări postmoderne, aflate în război direct cu tradiția conservatoare, anacronică, mistică, și cum o mai fi ea denumită, prezentate de unii specialiși în lucrările lor, în general bine, dacă nu chiar foarte bine cunoscute de unii dintre noi, dar ignorate de către foarte mulți: disprețuirea femeii și transformarea ei în obiect de consum sexual; pornografia și prostituția imposibil de stăvilit; sclavagismul sexual modern; morala dublă (doppelte Moral), prin care bărbații se sustrag de la calitatea vieții sexuale impusă, tot de ei, femeii; dependența omului de o lume erotică ideală, care nu-l poate satisface niciodată pe deplin; manipularea vieții și golirea ei de valorile morale esențiale; concurența frumuseții fizice feminine și masculine, ceea ce face ca bărbații să nu-și mai aprecieze soțiile, iar femeile să-și disprețuiască soții sau chiar propria frumusețe trupească; inducerea lipsei de încredere în sine însuși; ignoranța și disprețuirea învățăturilor sănătoase despre familie și despre iubirea dintre soți; accentuarea unui stil de viață deviant și imoral; toleranța și încurajarea perversiunilor sexuale; depersonalizarea sexualității: alături nu mai stă omul iubit, ci un cineva anonim; crearea unei lumi fantasmagorice, virtuale; pedofilia și alte agresiuni sexuale; îndepărtarea omului de Dumnezeu și alterarea demnității umane; desacralizarea vieții și alterarea sensului ei esențial - mântuirea omului. Și lista ar putea continua.

Porunca a VII-a a Decalogului interzice desfrâul, pentru că destinul omului e o viață îngerească (Matei 23,30; Marcu 12,25; Luca 20, 36), care începe însă, aici, pe pământ. În “Banchetul” lui Platon ni se prezintă mitul conform căruia ar fi existat o rasă primordială în natură, în care erau cuprinse ambele principii, masculinul și femininul. Apoi, după o oarecare vreme, zeii împart prin tăiere această ființă în două părți de gen diferit, născându-se atunci atracția irezistibilă între sexe de a se uni în ceea ce au fost la început. Acest impuls atractiv constituie fundamentul metafizicii sexului și al erosului, erosul fiind nu plăcerea sexuală, ci tendința de reîmpreunare a celor două sexe. Conform lui Peter Sloterdijk, filosof și cercetător german, prin actul conjugal barbatul și femeia devin una chiar și din punct de vedere imunologic. În treacăt fie spus, cercetătorul austriac, ades citat de mine, Johannes Huber, în lucrarea științifică “Der holistische Mensch. Wir sind mehr als die Summe unserer Organe “ (Omul holistic. Suntem mai mult decât suma organelor noastre) explică detaliat fenomenul concepției și devenirii umane ca un tot unitar atât din punct de vedere medical - ginecologic, cât și spiritual. Aici, iubirea joacă un rol foarte important din perspectivă holistică.

Julius Evola, în Metafizica sexului, conchide: “prin diadă către unitate”. Poate că asta își doreau Romeo și Julieta lui Shakespeare de au plătit un preț atât de mare. Sau poate acesta e prețul! În momentul acela cred, din respect sublim, Eros a îngenunchiat. În contradicție, Paul

Evdochimov, în Taina Iubirii. Sfințenia unirii conjugale în lumina tradiției ortodoxe, vorbește chiar despre o ,,desexualizare” a umanității, a cărei banalitate uniformă îl poate face să caște de plictiseală pe titanicul Eros. Pe Giacomo Casanova cred că nu. Madam Bovary, în schimb, va suferi. Beatles vor cuceri lumea (24 iunie 1976) cu “All you need is love”, iar pentru homo deus nu mai există tabuuri. El are și este ultimul cuvânt (the ultimate source of meaning).

“Glück ist die Differenz zwischen Realität und Ideal” (Fericirea este diferența dintre realitate și ideal), afirmă teologul-filozof. Și are dreptate, până la un punct. Iar Punctul e Hristos, iubirea însăși. Pentru ea au suferit și au murit atâtea destine! Și câte altele...

 

(Surse: Pr. prof. univ. dr. Dumitru Gh. Radu, Repere morale pentru omul contemporan, Ed. Mitropolia Olteniei, Craiova, 2007; Sexualität ist mehr als Akrobatik, Johannes Huber, Bauplăne der Sch.; Julius Evola, Metafizica sexului, trad. Sorin Mărculescu, Ed. Humanitas, București, 1994; Paul Evdochimov, Taina Iubirii. Sfințenia unirii conjugale în lumina tradiției ortodoxe, Ed. Christiana, Edția a II-a, trad. Gabriela Moldoveanu, București, 1999; Yuval Noah Harari, Homo Deos)

Adaugă comentariu

Title:
Nume(*):
Email:
Reply Notify:
Website:
Comentariu(*):
Code in the picture:
 
Note: Your comment has been received and is awaiting approval