Personal, m-am năzuit însă mai mult să dau lămuriri lumii americane. M-a ajutat mult faptul că știu binișor englezește și că, cunosc bine chestiunea transilvană.
Am constat astfel, întâi, că ziarele americane, dacă nu ne sunt indiferente, ne sunt de-a dreptul dușmănoase. Aproape niciun ziar nu ne susținea dreptatea. Ziarele consorțiului Hearst nu scriseseră decât rău despre noi. New York Tribune a cărui influență pare cea mai mare în sferele politice, ne critică foarte aspru. New York Times nu ne lua în seamă, precum nici Washington Post. Gazetăria americană nu vedea decât că am intrat în război și că după patru luni am fost bătuți. Pretutindeni ne făcuse mare rău scrisorile pe care le trimisese de la Cartierul Armatelor Germane, pe frontul românesc, corespondentul american Carl Ackerman.
Am căutat, deci, să intru în legătură cu ziariștii americani mai importanți. Cu ajutorul unui devotat prieten, căpitanul Luke C. Doyle, din Armata Americană, am și izbutit. Proprietarul ziarului Washington Post, dl. Mac Lean și mai ales directorul acestui ziar citit de lumea politică, dl. Ira E. Bennett, în curând au devenit prieteni ai cauzei noastre.
Nici un ziar american nu ne-a susținut cu atâta hotărâre ca acesta, de pe la 4-7 august încoace.
Am făcut strânsă cunoștință și am intrat în corespondență asupra chestiunii românești cu marele critic militar Frank H. Simonds, de la New York Tribune, căruia m-am silit să-i dau toate lămuririle. În 7 septembrie a apărut apoi în acest ziar și în National Review unul dintre cele mai importante articole pentru restabilirea adevărului în favorul nostru.
De asemenea, am atras pentru cauza noastră simpatia dlui Frederik H. Allen, unul dintre conducătorii partidului republican în această țară, om cu cea mai mare vază politică în New York și coproprietar la New York Times. Dlui Allen, de asemenea, i-am dat toate deslușirile, încât dânsul nu numai că a influențat ziarul New York Times ca să ne ia apărarea, ci a scris însuși articole în favorul nostru, susținându-ne revendicările și cerând nu numai autonomia neamurilor din Austro-Ungaria, ci deplina lor libertate și unire cu frații lor de peste hotarele Habsburgilor.
Ziarele Boston Transcript și Boston Herald ne-au devenit favorabile mai ales în urma stăruințelor dlui Henry Sleeper, președintele “Societății Ambulanțelor Voluntare Americane în Franța”, prieten bun al căpitanului Doyle, Cleveland Plain Dealer prin scrisul corespondentului său din Washington, dl. Milton Bronner.
Am scris, însumi, 7 articole în Washington Post și Boston Transcript. Am observat însă, că ziariștii țin la autor, și sunt mai bucuroși să primească informații pe care ei să le prelucreze în articole. De aceea, cedând acestei slăbiciuni a lor, am căutat mai bine să le dau știri și lămuriri și am constatat îndată că izbânda e mai mare. Articolele directe sau parțial scrise de mine despre chestiunea românească au apărut în ziarele din New York, Boston, Philadelphia și Washington, până astăzi în număr de 38, pe care le voi prezenta toate la întoarcerea mea în țară. (Anexez la acest raport al meu trei dintre ele).
Am ținut, de asemenea, și câteva conferințe în cercuri restrânse, cu lume invitată, în Washington și în Manchester by the Spa (Biarritz-ul Americii).
(va urma)
