În vreme ce domnul Dragnea vinde românilor gogoși, Viktor Orban, al Ungariei, se luptă pentru dreptatea sa cu toată Europa!


Categorie: Editorial
|
08-11-2018
Nr: 214
|
Autor: IOAN CISMAȘ
|

Este de-a dreptul penibil ceea ce se întâmplă pe scena politică românească, și la cel mai înalt nivel. Circul cu valizele plimbate pe la forurile cele mai înalte ale instituțiilor statului, dovedește că cei aleși să ne conducă și-au pierdut de-a binelea capul, astfel încât în încrâncenarea lor nu mai văd nimic din ceea se întâmplă în jur, în afară de propriile lor probleme. Faptul este cu atât mai grav, cu cât întreg acest balamuc se întâmplă în anul Centenarului, la mai puțin de o lună, când vom aniversa un secol de la Marea Unire de la 1918, considerat evenimentul astral al izbânzilor noastre multimilenare.

Așadar, țara arde iar “Baba” se piaptănă. Uitându-se în oglindă, baba noastră nu-și vede nici nimicnicia și nici urâțenia, dar nici faptul că neprietenii marilor noastre izbânzi întreprind tot ce le stă în putere, nu numai să ne facă zile fripte cu acest prilej (astea ni le facem noi), ci să dovedească lumii că evenimentul pe care noi dorim să-l sărbătorim este urmarea unei grave greșeli istorice, care s-a petrecut acum 98 de ani, prin acel Tratat de la Trianon, din iunie 1920, și că acesta trebuie revizuit, ceea ce ar avea drept urmare refacerea imperiului ungar, prin recuperarea multor teritorii de la slovaci, sârbi, croați, ucraineni și români, cu piesa cea mai valoroasă, Transilvania.

În fața acestei propagande fără precedent de la cel de-Al Doilea Război Mondial, când aceștia au reușit să convingă marile puteri ale vremii să accepte ruperea unei părți importante din trupul Transilvaniei (42 la sută), noi stăm pur și simplu cu mâinile în sân, uitând că la ora actuală avem de-a face cu o cu totul altă generație de europeni, fie ei civili sau politicieni, decât acum o sută sau 80 de ani, neinstruită în această privință, dispuși să asculte noi povești despre istorie, formându-și în acest sens, propriile opinii. Dar, atâta timp cât pe piață, adică prin librării și biblioteci, prin locurile turistice sau aievea nu găsesc alte materiale propagandistice decât cele fabricate la Budapesta, în care este prezentată drama acestei națiuni în propria lor interpretare, este clar că oamenii aceștia vor lua, de bună, argumentația lor și, la momentul potrivit, vor acționa în consecință. Aceasta, în vreme ce noi vom continua cu Dracula al nostru, care, în cele din urmă se va ajunge să ne fie și el confiscat, dat fiind faptul că și el aparține Transilvaniei.

Este clar că istoria europeană a ungurilor este cea mai contrafăcută istorie. Venind pe “cai mari” în continentul adoptiv, la 896, exegeții unguri au considerat că falsul în prezentare poate fi calea cea mai onorabilă și mai utilă pentru imaginea lor de mari cuceritori. Practic, istoria oficială a maghiarilor este șirul unor povești de succes bazate pe legende și glorificări până la cer a faptelor înaintașilor lor. Definitoriu pentru acest mod de a gândi și de a prezenta trecutul, ni se par spusele cărturarului Sassi Nagy Lajos, care sublinia la 1867, când pentru Ungaria a început o nouă eră prin anexarea Transilvaniei, și aveau nevoie de o istorie pe măsură: “Este necesar să alimentăm de sus acest sentiment național pentru ca, pe urmă, să pătrundă de jos în întreaga societate sub forma unei forțe de neînfrânt”.

Cu alte cuvinte, spun aceștia, noi vă scriem istoria așa cum ne place nouă, sau așa cum să sune bine, atât în interior cât și în fața altora. Adică, nu cum a fost, ci cum ne-ar fi plăcut nouă să fie. La rândul vostru, voi, cei mulți, o buchisiți așa și o repetați la nesfârșit, habotnicește. Acesta este și motivul pentru care o discuție logică, bazată pe fapte și documente, despre destinul istoric al Transilvaniei nu poate fi angajată cu un maghiar, indiferent de nivelul său de instrucție. Pentru ei, în acest dialog nu este loc de întoarcere, pentru că, în memoria lor colectivă, “Transilvania este partea pe care românii le-au furat-o, și nimic mai mult”.

Acest slogan este atât de mult imprimat în mintea maghiarului, încât îl poartă cu el pretutindeni și-l exprimă oriunde ar fi. Mai anii trecuți, un român ajuns proaspăt în Canada, își exprima mirarea cum pe frontispiciul unui autoturism, în locul numărului din față era scris în engleză “Transilvania pământ unguresc!”, dar cu siguranță n-a întâlnit în replică un afiș cu” Transilvania, pământ românesc!.

De manipulări grosolane ne-am lovit și noi în anii '90 ai secolului trecut, când a reînceput lupta pentru răpirea Transilvaniei. Imediat, după decembrie 1989, Tokes Laszlo a luat legătura cu diaspora maghiară din Statele Unite, confecționând un afiș foarte mincinos, cerând sprijin americanilor pentru salvarea celor 3 milioane de maghiari din Transilvania, supuși unui aspru proces de asimilare, printr-un genocid, de către statul român, iar pentru a deveni cât mai credibili s-au folosit ca exemplu de numele marii noastre campioane, arhicunoscuta, Nadia Comăneci, care, la origine ar fi fost Kemenecs. Pentru a demonta această mare minciună am fost nevoiți să luăm legătură cu tatăl campioanei, care, evident, a combătut această gugumănie, el fiind român din neam în neam. Noi am fost mulțumiți de acest fapt, dar minciuna care a năpădit toată America, și-a făcut efectul în mintea celor cărora nu li s-au prezentat contraargumentele.

De altfel, suntem cu toții la curent în privința reacției guvernului de la Budapesta la remarca de bun simț a președintelui Comisiei Europene, Jean Claude Juncker, referitoare la sărbătoarea Centenarului nostru, pe care o consideră un eveniment pentru întreaga Europă. Reacția acestor scelerați a fost atât de dură, încât și-au permis să-l facă bețiv notoriu pe omul numărul 1 al Europei.

Dar lucrurile nu s-au oprit aici. Din sursele agenției MTI, aflăm că eurodeputatul ungur, socialist, Istvan Ujheilyi, i-ar fi trimis o carte de istorie “Made in Hungary”, pentru a cunoaște “adevăratele” realități. Vă închipuiți ce fel de realități sunt în acea carte. Întrebarea pe care ne-o punem, dacă vreun eurodeputat român îi va urma gestul cu o varianta românească de istorie, pentru o informare corectă a demnitarului european. Altfel, mâine-poimâne, ne vom trezi că uitând de momentul Decembrie 1918, marele demnitar va ajunge, ca la împlinirea a o sută de ani de la Tratatul de la Trianon să plângă pe umărul lui Viktor Orban, pentru “marea nedreptate”.

Așa cum am mai subliniat “Reduta centenarului” este puternic atacată din toate părțile de hungarismul iredentist. Acțiuni în forță se desfășoară nu numai în exterior, ci și în interiorul țării. Acțiunile concertate ale liderilor minorității maghiare, puternic susținute logistic, dar și material, de Budapesta, se întâlnesc la tot pasul pe teritoriul Transilvaniei, inclusiv la Târgu-Mureș. Chiar mâine seară, la sala din cartierul 1848 a Ansamblului “Mureșul”, actorii Teatrului independent 3G, vor juca piesa “Mihai Viteazul” de Szekely Csaba, pe afișul căreia, România apare ca o bucată de carne însângerată, pregătită, probabil, pentru fleică la ospățul iredentiștilor. Grav este faptul că printre sponsorii spectacolului se află însăși Primăria Municipiului Târgu-Mureș.

Dacă o vom ție tot așa, atât la nivel central, cât și la nivel local, nu știm pe unde vom scoate cămașa. Oricum, din perspectiva actuală, Centenarul nu va putea fi un moment de bucurie, și acest lucru, pentru faptul că noi, românii, nu suntem pentru prima dată, în decursul existenței noastre multimilenare, dar plină de obidă și sacrificii, când ne vom situa în afara mersului firesc al istoriei, nebeneficiind de oportunitățile acesteia. Recunoaștem, zeii ne-au surâs de multe ori. Și la 1859, și la 1877, și la 1918, ne-au ajutat să răzbim prin istorie cu fruntea-n sus, dar pe lângă puterea Celui de Sus mai e nevoie și de lucrarea noastră. Pentru că Dumnezeu îți dă, dar nu-ți bagă mereu și în traistă! Așadar, cine are urechi de auzit, să audă!

Adaugă comentariu

Title:
Nume(*):
Email:
Reply Notify:
Website:
Comentariu(*):
Code in the picture:
 
Note: Your comment has been received and is awaiting approval