De-a lungul istoriei, începând cu vechii egipteni până în zilele noastre, medici, filosofi, cercetători au încercat să descifreze rolul “misteriosului” organ... pe care-l purtăm “pitit” între urechi, ajungând la concluzia că acesta, creierul, este una dintre cele mai complexe materii din univers, dacă nu chiar cea mai complexă.
Creierul uman este mare...
Greutatea medie a creierului unui adult este de 1,3-1,4 kilograme. Unii medici neurochirurgi au descris textura creierului viu ca fiind asemănătoare pastei de dinți, însă potrivit neurochirurgului Katrina Firlik, o comparație mai bună poate fi găsită... în magazinul alimentar: “Creierul nu se împrăștie ca pasta de dinți și nu-ți rămâne pe degete. Brânza Tofu - varianta soft - este o comparație mult mai potrivită”, a explicat Firlik. Dacă nu sunteți încântați de această descriere, gândiți-vă așa: 80% din ceea ce conține cutia craniană este creier, restul fiind format din cantități egale de sânge, lichid cefalorahidian și țesut neural. Dacă am amesteca toate aceste ingrediente într-un blender, am obține 1,7 litri, cantitate insuficientă pentru a putea umple o sticlă de 2 litri.
... Dar se face din ce în ce mai mic
În urmă cu 5.000 de ani, oamenii aveau creierul mai mare decât îl avem noi. “Există dovezi arheologice potrivit cărora, de peste tot din lume unde s-au făcut măsurători - Europa, China, Africa de Sud și Australia - rezultă că creierul a scăzut cu aproximativ 10%” a declarat pentru LiveScience paleontologul John Hawks, de la Universitatea Wisconsin - Madison.
Cercetătorii nu știu de ce se micșorează creierul, însă unii susțin că, deși se restrânge ca dimensiuni, el evoluează și devine din ce în ce mai eficient. Alții sunt de părere că, în general, cutia craniană se micșorează deoarece regimul nostru alimentar include alimente ușor masticabile, așa că nu mai avem nevoie de fălci mari și puternice, precum strămoșii noștri.
Oricare ar fi motivul, dimensiunea creierului nu are legătură directă cu intelectul și nu există dovezi care să ateste că oamenii care au trăit acum câteva mii de ani erau mai “mintoși” decât cei din zilele noastre.
Creierul este mare consummator de energie
Deși reprezintă doar 2% din greutatea corporală, creierul folosește aproximativ 20% din totalul oxigenului din fluxul sanguin și 25% din zahăr (glucoză) care circulă în sânge, potrivit Colegiului American de Neuropsihofarmacologie. Aceste date au dat naștere unei aprige dezbateri în rândul antropologilor, privind sursele de energie care alimentau creierele mari ale strămoșilor noștri. Unii cercetători susțin că principala sursă de energie era carnea, având în vedere că oamenii din vechime erau, în principal, vânători. Alții susțin că, dimpotrivă, carnea nu putea să ofere toată energia de care are nevoie creierul. Un studiu din 2007, publicat în Proceedings of the National Academy of Science arată că cimpanzeii din zilele noastre știu cum să sape în savană, în căutare de tuberculi bogați în calorii, așa că, poate și strămoșii noștri știau să găsească vegetalele necesare, ca sursă de energie pentru creier.
Inteligența ni se trage de la... “riduri”
Care este secretul inteligenței speciei umane? Răspunsul poate fi: “ridurile”, adică circumvoluțiunile, respectiv cutele alungite și sinuoase de pe suprafața exterioară a creierului, mărginite de șanțuri. Această zonă, cortexul cerebral, găzduiește aproximativ 100 de miliarde de neuroni sau celule nervoase. Cercetătorii sunt de părere că aceste cute “înghesuite” în creier au apărut odată cu evoluția omului, cu dezvoltarea de noi funcții cerebrale și s-au datorat lipsei de spațiu din cutia craniană. Astfel de circumvoluțiuni au fost descoperite și la rudele noastre primate, dar și la elefanți, iar la delfini se pare că sunt chiar mai pronunțate decât la oameni, potrivit unui studiu întreprins de cercetătorul Lori Marino de la Emory University.
Creierul este “un club exclusivist”
Ca și bodyguarzii unui club de noapte, ansamblul de celule cunoscute sub numele de bariera sânge-creier nu lasă decât puține molecule să pătrundă în sistemul nervos central. Capilarele care hrănesc creierul sunt legate într-un țesut fin și des care nu permite accesul moleculelor mari. Proteine speciale transportă dincolo de această barieră doar nutrienții necesari și substanțele care hrănesc creierul. Doar “elita” are permis de liberă trecere. Această barieră care protejează creierul are însă și un aspect negativ: împiedică accesul medicamentelor salvatoare, astfel că doctorii care tratează tumorile cerebrale trebuie să folosească substanțe care sparg legăturile dintre aceste celule, fapt care, temporar, lasă creierul vulnerabil la infecții. Una din soluțiile moderne de spargere a barierei este nanotehnologia. Un studiu publicat în 2009 în revista Cancer Research a dezvăluit modul în care nanoparticule special concepute prin inginerie pot trece de această barieră, atacând celulele tumorale. În viitor, combinația dintre nanoparticule și medicamente chimioterapice poate deveni una din căile prin care tumorile să fie țintite și distruse.
Totul începe... cu un tub
Fundația creierului este “turnată” devreme. La trei săptămâni după concepție, un înveliș de celule embrionare numite “plăci neurale” încep să formeze tubul neural. Acest țesut este baza viitorului sistem nervos central. Celulele aflate în acest tub neural încep să se diferențieze și să se înmulțească în primul trimestru de sarcină, iar după cea de a 24-a săptămână încep să apară circumvoluțiunile și “tubul” inițial începe să semene a creier.
Creierul adolescenților nu este complet format
Părinții adolescenților încăpățânați nu trebuie să se îngrijoreze: atitudinea teribilistă și rebelă a copiilor se explică, parțial, prin faptul că unele părți ale creierului nu sunt suficient de dezvoltate, mai ales lobul frontal, unde se află “sediul” unor funcții precum judecata și luarea deciziilor.
Un studiu publicat în 2005, în jurnalul Child Development, a constatat că acea parte a creierului care este responsabilă cu îndeplinirea mai multor sarcini în același timp (“multitasking”) nu se maturizează până la vârsta de 16 sau 17 ani. Cercetări ulterioare au demonstrat că adolescenții au și o scuză neurală pentru egoismul de care dau dovadă: când e vorba de o acțiune care i-ar afecta pe cei din jur, în cazul adolescenților s-a constatat o capacitate mai redusă decât a adulților în a folosi cortexul prefrontal medial, o zonă a creierului care este asociată cu sentimente precum empatia și vinovăția. Adolescenții învață ce înseamnă empatia prin practicarea socializării, proces care durează până la vârsta de 20 de ani.
Creierul este în permanentă schimbare
Potrivit unor studii mai vechi, odată atinsă vârsta adultă, creierul își pierde plasticitatea, adică abilitatea de a forma noi conexiuni neurale. Se credea că această abilitate este specifică vârstei copilăriei și a adolescenței. Greșit: un studiu din 2007 făcut pe pacienți care suferiseră atacuri cerebrale a dovedit că organul cel mai complex din corp se adaptează deteriorărilor survenite la nivelul nervilor și încearcă să suplinească abilitățile pierdute prin activarea altor zone ale creierului. Cercetări ulterioare au stabilit că și la vârste mai înaintate, neuronii sunt capabili să stabilească noi conexiuni și că antrenarea intensă a creierului prin activități intelectuale și prin meditație poate schimba structura și funcționarea acestui organ.
Diferit, dar nu foarte mult...
Potrivit vechilor credințe populare, creierul femeilor diferă de cel al bărbaților. Este adevărat că hormonii masculini și cei feminini afectează în mod diferit dezvoltarea creierului, imagistica modernă arătând că există astfel de diferențe legate de felul în care femeile și bărbații percep durerea, iau decizii și fac față stresului.
Nu se știe dacă aceste diferențe sunt de natură genetică sau țin de experiență, cert este, însă, că, per total, inclusiv în ce privește gradul de inteligență, creierul femeilor este similar cu cel al bărbaților. În acest sens, un studiu din 2010, efectuat pentru a testa cunoștințele de matematică în cazul a peste o jumătate de milion de băieți și de fete din 69 de țări, a demonstrat că nu există diferențe sau decalaje notabile privind abilitățile acestora în materie.
(sursa - livescience.com)
