EUROCEAȚA


Categorie: Comentariu
|
14-12-2018
Nr: 239
|
Autor: MIHAI LAZĂR
|

Întrebări grele ne troienesc gândul în prag de Solstițiu. Cea mai departe de o tranșare inechivocă este aceea cu accesul la volanul Europei: suntem sau nu pregătiți să preluăm președinția (unii zice președenția!) rotativă și limitativă a Consiliului Uniunii Europene? Moș Crăciun este pregătit să ne-o dea, dar l-au cam băgat în ceață (dilemă ar fi termenul academic) bocitoarele de serviciu, pârâcioși fără scrupule, denigratori și denigratoare prin vocație, nu puțini fiind trimiși de țară să o reprezinte, exact așa cum este, nici retușată, drapată în purpură, coafată și tunată, dar nici cu fundul gol. Și plătiți pentru asta. Gras. Activând toată forța de convingere a Răului (mult mai mare vizibilitatea și chiar puterea de manipulare a exemplului și a faptului din undergroundurile vieții!), au introdus în ceață și pe mai-marii actuali ai Uniunii Europene, cum ar fi tetea Jean-Claude Junkers, încât unii dintre dânșii nu și-au mai găsit nu numai ideea, dar n-au mai fost capabili nici să-și împerecheze pantofii, la un moment de derută, ieșind în față cu unul negru și celălalt maro, ca la Alba-Neagra. Derută semănată cu sârg și prin Carpați, prin Patrie, mult mai labirintică și mai greu de ieșit din ea comparativ cu dilemuța prințului Danemarcei, tălmăcită în Limba Brexitului de nemuritorul Shakespeare: “To be, or not to be?”. Ce să mai zici de bietul conațional Bulă, care, amețit de fericire, dar speriat de organe - “Statul Paralel”! - era incapabil de răspuns la întrebarea inechivocă a paparazzilor dacă soția lui a fost ori ba fată mare. “După unii, da, după alții, ba!”, îi lămurea interlocutorul.

Cinstit și legal, de la Sfântu' Vasile, ediție nouă, revizuită și adăugită, jucăria ni se cuvine. Guvernul actual făcea tot ce putea și ce-l chinuia mintea să spună un DA hotărât. Idem, populimea. Mai o glajă de palincă dintr-aia bună, că prune fură peste puterea de susținere a crengilor, mai o baie bună, călduță, fără economie, dar și fără risipă de gel de duș, mai o despăduchere, urmând neabătut indicațiile postate de binevoitori, pro bono, pe “românia.pediculoză.ro”, asomate suinele pe care și le asumase bietul gospodar cu gând la Sfântul Ignat etc., etc. Numai că dușmanul nu doarme. Și nu se predă. Opoziția noastră parlamentară, cinstită și la fel de inteligentă ca Bulă, nu și nu! Era oportun doar dacă era guvernul lor și al președintelui! La rândul său, pardon, al Excelenței Sale, Herr President “al tuturor românilor” a tot oscilat pe drumul negație-afirmație. La un moment dat, aflat în excursie finanțată de români, a clamat prin Europa că “naine”, ponegrindu-și sau denigrându-și sănătos țara ce i s-a dat. I s-au alăturat urgent monici și sigfrizi, mai mult sau mai puțin penali (din păcate, Coana Justiția, mamă bună - sau ciumă rea, de la caz la caz! - îi iartă și-i bagă în prescripție, neputând găsi într-o jilavă un pat pe măsura lor!), dar ascultați de stăpânii lor și chiar crezute fabulațiile netrebnice despre lovituri de stat pe Dâmbovița și alte scorneli păguboase. Nu le dădea pace și somn conștiința, dragostea aprinsă de țară, sau de țară aprinsă, grija pentru viitorul lor. Urmare a demersurilor “patriotice”, ni s-a aruncat o o petardă numită MCV. Blamați, șubrezindu-se încrederea în noi, s-au găsit și pețitori de ocazie, europeni creștini și săritori, oferindu-se fără jenă să ne preia povara. Țări mari, puternice, credibile, precum cele baltice, pe care le încape lejer o țărișoară din Români; să zicem, “Țara Bârsei”.

În fine, Junkersul s-a întors la sentimente mai bune, probabil influențat de Moșul care se apropia, Nicolae (Ceaușescu, tot Nicolae, bine poziționat în sondaje, ar putea candida la șefia statului, că tot nu se întrevede omul providențial, cum se întrevedea în 1989, când nea Nae a fost bine uzurpat și gingaș tratat cu plumb de Zâmbetul Național!). În fine, ultima impresie, ultima strigare, ultima comandă: România este pregătită, apud Junkers et comp. Este pregătită s-o ia!, a tranșat susnumitul și suspusul. Este, consonează și Johannis, românul, dar nu este! Este condusă de cel mai slab guvern. Mă rog, nu oricine se poate ridica la cota unui președinte atât de înalt, nepolitician și, prin consecință, necorupt. Adică, fără dosare, șterse de Providență; deci, curat ca un nou născut. (Să fie clar: nu-l merităm!) Deci, cum rămâne, Herr President? Urcăm sau nu la volan, fiind pe stânga, că ăia cu volanul pe dreapta au semnalizat că părăsesc Autostrada Europa?!

Dacă da, ne vor călca oaspeți înalți (tehnocrații au venit deja, cu indicații prețioase și trageri duioase de urechea stângă), dispuși să ne ajute, “ca copiloți”. Mă rog, important e să echipăm vehicolul cu anvelope de iarnă și lanțuri, spre a evita derapajul, să intuim manevrele criminale ale celor care ne taie calea fără să semnalizeze. Și ce dacă e ceață?! Să nu ne abatem de la traseu nici prin ceață, că șanțurile și gropile atât așteaptă. Ne vor onora și viitori foști ai UE; îi vom primi cu brațele deschise, cu lalele olandeze și pâine cu făină de import, după ce grâul țării s-a tot dus “când în jos și când în sus”. De sare mai dispunem, deși risipită pe drumuri înzăpezite. Îi vom omeni cu tot ce avem mai bun. Clovni politico-penali, pe care nu-i va putea concura un președinte vertical, înalt, nepolitician și nepenal, cel mult prin alianță, giumbușlucuri, surâsuri, ochi galeși, promisiuni and plocoane “tradiționale”, inclusiv ouă roșii de Înviere, pe la 1/2 din mandat. Nu știm încă dacă se vor da și picioare. Până la picioare/copane de galinacee, un aperitiv - “pomana porcului”, chiar dacă și asta intră în teritoriul confuziei: care e subiectul, cine o dă sau cine o ingurgitează? O chestie e sigură: nu vor pleca nici cu burta, nici cu mâna goală, chiar dacă goliciuni (nuduri) îi vor mai ademeni și acroșa prin minunata noastră patrie, ticsită de bunăciuni. Satisfăcuți, bătându-se pe burtă, se vor întoarce pe la casele lor mari din lumea lor bună și cinstită, spre care tânjim, ni se scurg ochii minții și unora le curg și balele. Nu vor ajunge bine la capăt de drum și pentru unii “nemuritori” chiar va fi capăt de drum european. Vor fi radiați. Prin rotație, Primăvara va aduce, probabil, dezghețul, dar sigur, prin reset, va contura alte “umbre pe pânza vremii”.

“Vin ai noștri, pleacă ai noștri...” Noi rămânem tot aici, neclintiți precum Omul și Caraimanul, așteptând de când ne știm ziua de mâine și slăvind-o pe cea de ieri, că prezentul nu contează de vreme ce e trecător! Turmentați și de alcool, dar și mai tare de politică și manipulați meseriaș. “Suntem guvernați penal și trăim infracțional!”, tranșa un confrate. Trăiască dihonia! Ce mai izvor de confuzie, de dilemă! Doamne ferește de mai mult...

- Ce te aduce la mine?, îl întreabă doctorul pe pacient.

- Domnule doctor, în ultima vreme sunt cam confuz.

Sau nu sunt?...

Adaugă comentariu

Title:
Nume(*):
Email:
Reply Notify:
Website:
Comentariu(*):
Code in the picture:
 
Note: Your comment has been received and is awaiting approval