PATRIARHUL IUSTIN MOISESCU - EVOCAT ȘI COMEMORAT ÎN ANUL 2019


Categorie: spiritual
|
08-01-2019
Nr: 3 (7.464)
|
Autor: FLORIN BENGEAN
|

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a stabilit ca anul 2019 să fie “Anul omagial al satului românesc (al preoților, învățătorilor și primarilor gospodari)” și “Anul comemorativ al patriarhilor Nicodim Munteanu și Iustin Moisescu și al traducătorilor de cărți bisericești”.

PatriaBlocuri de continut globalrhul Iustin Moisescu s-a născut la 5 martie 1910, în Cândești, județul Argeș, și a trecut la cele veșnice la 31 iulie 1986, în București. Întrucât anul acesta este evocat și comemorat în Patriarhia Română, este un moment prielnic de a-i cinsti memoria și a-i evoca marea sa personalitate. A studiat la Seminarul orfanilor de război din Câmpulung-Muscel (1922-1930), la Facultatea de Teologie din Atena (1930-1934), a făcut studii de specializare la Facultatea de Teologie romano-catolică din Strasbourg (1934-1936) și din nou la cea din Atena (1936-1937), unde a obținut doctoratul, în 1937, cu teza: Evagrie din Pont.Viața, scrierile și învățătura (în limba greacă, Atena, 1937), premiată de Academia de Științe din Atena; examene de echivalare la Facultatea de Teologie din București. A fost profesor de Limba latină la Seminarul “Nifon” din București, profesor de Noul Testament la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității din Varșovia (1938-1939), profesor agregat (1940), apoi titular (1942) de Exegeza Noului Testament, la Facultatea de Teologie din Cernăuți-Suceava, transferat în 1946, la aceeași catedră, la Facultatea de Teologie din București.

La 26 februarie 1956 este ales arhiepiscop al Sibiului și mitropolit al Ardealului; la 10 ianuarie 1957 este ales arhiepiscop al Iașilor și mitropolit al Moldovei și Sucevei, păstorind 20 de ani. La 12 iunie 1977 este ales arhiepiscop al Bucureștilor, mitropolit al Ungrovlahiei și patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, păstorind până la moarte. Ca profesor de Teologie, a publicat mai multe lucrări de specialitate. Ca ierarh, a publicat numeroase articole, pastorale, cuvântări, dări de seamă, mai ales în revista “Mitropolia Moldovei și Sucevei”.

Ca mitropolit al Moldovei, a desfășurat o activitate prolifică, care-l situează în rândul marilor ierarhi cărturari ai Bisericii noastre. Au fost ridicate noi clădiri, adevărate monumente de arhitectură, în incinta Centrului eparhial Iași, iar catedrala și reședința au fost refăcute; au fost restaurate numeroase mănăstiri și biserici - monumente istorice din eparhie; pe lângă cele mai multe s-au pus bazele unor muzee sau colecții muzeale; s-au construit clădiri noi la Seminarul teologic din mănăstirea Neamț, iar cele vechi au fost modernizate.

În afară de revista “Mitropolia Moldovei și Sucevei”, care a apărut 20 de ani sub directa sa îndrumare, Centrul mitropolitan Iași a editat și alte lucrări, între care volumul Monumente istorice-bisericești din Mitropolia Moldovei și Sucevei (1974), Psaltirea în versuri a lui Dosoftei, ediție critică (1975), monografiile: Catedrala mitropolitană din Iași (1977), Mănăstirea Cetățuia (1977), broșuri-albume de popularizare a mănăstirilor din Moldova, cărți de rugăciuni etc.

Ca mitropolit, a fost delegat de Sf. Sinod să reprezinte Biserica Ortodoxă Română la zeci de întruniri intercreștine, aducând o contribuție deosebită la promovarea ecumenismului creștin. A condus câteva delegații ortodoxe române în vizitele făcute altor Biserici: Anglia (1958), Biserica siriană din Malabar (1961), S.U.A. (1970), Biserica luterană din Danemarca (1971), Patriarhia ecumenică (1974), și a făcut parte din câteva delegații sinodale conduse de patriarhul Justinian; a primit numeroase delegații străine la Iași sau în cuprinsul Arhiepiscopiei Iașilor. Ca membru în Comitetul Central al Consiliului Ecumenic al Bisericilor (1961-1977), a participat la Adunările generale de la New Delhi (1961), Uppsala (1968) și Nairobi (1975) și la sesiunile anuale ale Comitetului Central la Paris, Geneva, Heraklion-Creta, Canterbury, Addis-Abeba, Utrecht, Berlin etc. A făcut parte din Prezidiul Conferinței Bisericilor Europene și din Comitetul Consultativ, participând la Adunările generale, precum și la sesiunile Prezidiului și Comitetului Consultativ. A condus delegațiile Bisericii Ortodoxe Române la Conferințele panortodoxe de la Rodos și Chambesy, la prima Conferință pregătitoare a Sfântului și marelui Sinod panortodox (Chambesy 1971).

Ca patriarh, a condus câteva delegații sinodale care au vizitat alte Biserici: Patriarhia ecumenică, Arhiepiscopia misionară ortodoxă română din Statele Unite și Canada, Biserica Ortodoxă Rusă, Biserica Ortodoxă Sârbă, Biserica luterană din Suedia, sediul Consiliului Ecumenic al Bisericilor de la Geneva, Biserica Ortodoxă Bulgară, Biserica Ortodoxă din Grecia, Biserica reformată din Ungaria; a primit vizita unor întâistătători de Biserici, precum și a numeroși reprezentanți ai altor Biserici și confesiuni creștine din lumea întreagă. În calitate de patriarh, a acordat o atenție deosebită activității editoriale. A inițiat marea colecție intitulată Părinți și scriitori bisericești, proiectată în 90 de volume, precum și colecția Arta creștină în România, în 6 volume; s-a tipărit o nouă ediție sinodală a Sf. Scripturi, o nouă ediție a Noului Testament; manual pentru învățământul teologic superior și pentru seminariile teologice, teze de doctorat, cărți de cult; și-au continuat apariția revistele centrale bisericești și cele mitropolitane, ca și buletinele comunităților ortodoxe române de peste hotare.

Prin bogata sa activitate cărturărească, ecumenică și pastorală, Patriarhul Iustin Moisescu își înscrie numele în rândul ierarhilor de mare prestigiu ai întregii Ortodoxii.

 

Adaugă comentariu

Title:
Nume(*):
Email:
Reply Notify:
Website:
Comentariu(*):
Code in the picture:
 
Note: Your comment has been received and is awaiting approval