“CINE UITĂ, NU MERITĂ” (NICOLAE IORGA)
Au existat și există oameni valoroși pe această vatră strămoșească, prin ceea ce au fost, prin ceea ce au făcut și prin ceea ce ne oferă mulți dintre ei. Oameni simpli cu inimă deschisă, cu niște ochi plini pe care nu te mai saturi să-i privești. Alături de ei totul are înțeles, sens, și o emoție despre care nu s-a vorbit nici într-o carte. Au fost și sunt valoroși prin ceea ce au făcut ieri sau alaltăieri, vor face, dacă vor face, mâine sau poimâine! Demni pentru că altfel nu știau să fie. Demni pentru ceea ce au reușit să realizeze pentru semenii lor. Ei au știut să pună punctul pe “I” și să întoarcă moneda, decât pentru a i se vedea fața. Să fim fericiți pentru că am avut astfel de oameni, pentru că li s-au recunoscut meritele și mulțumiți că sunt apreciați de cine trebuie. Restul aproape că nu mai contează.
Mentalitatea acestor oameni, în ciuda vremurilor, mi se pare mai delicată. Ei au știut să vadă mai realist, mai pragmatic, mai înțelept și mai util necazurile, nevoile și aspirațiile orașului și a concitadinilor lor. Noi, cei de acum, mi se pare că avem o altă mentalitate în care parcă totul se îngrămădește (...). Cred, totuși, că în fiecare dintre noi se află energii care ne pot ajuta să avem noi idealuri. Să fim optimiști, asemenea celor dinaintea noastră, să avem puterea, motivația și încrederea și să luptăm pentru ceea ce ne dorim în viață, în familie și societate. Este momentul să ne primenim sufletul pentru progres și bunăstare, prin experiența câștigată de la oamenii care reprezentau cândva o voce în oraș. Să lăsăm poarta deschisă valorilor, bunelor maniere, competenței și oamenilor de bine. Este trist că astăzi singurele lucruri care ne mai aduc aminte de vremuri sunt ilustrate, cronicile din literatură locală, clădirile boeme din centrul orașului și blocurile de locuințe construite pe vremea comunismului.
De-a lungul istoriei sale, Târnăveniul a avut mari valori, personalități remarcabile, care pot și trebuie să redevină repere de moralitate și de încredere în procesul reconstruirii orașului, sleit și gol de puteri după anul 1990. De data aceasta nu este vorba de poeți, scriitori sau oameni de știință. NU, e vorba de oameni simpli, oamenii de lângă noi, în afara tipologiei omului “zero”, valori, aptitudini, convingeri, înțelepciune, devotament și comportamente. Sunt mulți astfel de oameni, amintesc doar pe câțiva dintre ei, SĂ NU-I UITĂM: Slujbași, doctori și medici în cadrul Spitalului “Gheorghe Marinescu”, pe vremuri unul dintre cele mai mari spitale din Transilvania: Ioncsi Mihaly, Rudolf Batki, Naftaila Coman, Chiujdea Ioan, Cotoi Ioan, Mircea Lechințan, Clocoțan Nicolae, Radu Liviu, Mircea Moldovan, Varga Alexandru, Boros Sandor, Rusu Mihai, Istrate Eugenia, Morar Precup Emilia, Dan Octavian, POPESCU OVIDIU ș.a.
Ingineri iluștri, lucrători în cadrul fostului Combinat Chimic, pe vremuri cel mai mare Combinat chimic din țară, pionier al industriei chimice românești, directori, ingineri, șefi, șefi de secții, tehnologi la fabricile de produse cloro-sodice, acid clorhidric și amoniac, acid sulfuric, cianamidă de calciu, alumină hidratată, bicromat de sodiu, săruri anorganice, clorură de vinil, faianță-gresie, carbid. Pur și simplu corifei ai fostului Combinat chimic de notorietate și mare rezonanță în mediul chimiei românești: inginerul proiectant Cratero, inginerii: Macavei, Vieru, Fără, Matcovici, Gheorghe Botezatu, Botoroaga, Ursescu Smerinski, Tibi Moldovan Creangă, Avram Vasile, soții Geiculescu, Boitan Ioan, Lazăr Vasile, Mircea Crăciunescu, Manea Constantin, Hurubeanu Maftei, Emerik Schwartz și, nu în ultimul rând, ing. dr. VASILE CERGHIZAN, născut în satul Bernadea de pe Valea Târnavei Mici, dintr-o familie de mare cinste, om cu multă școală: școala profesională, liceul și școala de maiștri, toate terminate la Târnăveni, absolvent al facultății de Chimie Industrială Timișoara, director CARBID-FOX, cetățean de onoare al municipiului Târnăveni.
Este cel mai prolific specialist în fabricația de Carbid, cel care și-a consacrat aproape întreaga viață retehnologizării, modernizării, eficientizării și performanțelor cuptoarelor de Carbid, îndestulând cu exportul acestui produs aproape 60 de țări din Europa, Asia și Africa, făcând cunoscut Târnăveniul pe întregul mapamond. Cel care a contribuit cel mai mult la dezvoltarea culturii, sportului și emancipării orașului Târnăveni, printr-un substanțial sprijin pentru grădinițe, creșe, spitale și școli, cărți și autori de carte.
Cum să nu-ți ștergi lacrima din colțul ochiului pentru astfel de oameni, trimiși de Divinitate pe aceste locuri dragi nouă, în folosul locuitorilor de ieri și de azi ai acestui minunat oraș, care încearcă și se străduiește să facă un pas tot mai aproape de momentul în care își va recăpăta strălucirea pe care a avut-o cândva, cu multă muncă și cu dorința de înlocuire a unei industrii și tot ce ne mai amintește de trecutul frumos al acesteia.
