DUPĂ DISTRUGEREA INDUSTRIEI ȘI AGRICULTURII, A VENIT RÂNDUL ȘI CAZĂRMILOR MILITARE!


Categorie: Editorial
|
09-02-2019
Nr: 26 (7.487)
|
Autor: VASILE BOTA
|

În municipiul Târgu-Mureș, lângă podul Mureș, pe strada Călărașilor, se află clădirile unei foste unități militare, într-o degradare avansată. Duminica, în curtea unității funcționează o piață de vechituri, o expresie a “binefacerilor” din democrație. După ce am demolat industria și agricultura, am ajuns să distrugem și cazărmile militare.

Sunt sigur că avem cititori care ne pot acuza de nostalgii după vechiul regim, când stagiul militar era obligatoriu pentru fiecare cetățean român. Perioada de cătănie era pentru fiecare tânăr o școală a vieții, o perioadă în care se maturiza, devenea bărbat adevărat. Subsemnatul am petrecut un an și patru luni într-o unitate militară din Craiova, după ce am ratat niște examene la Facultatea de Farmacie din Iași.

Mărturisesc că mi-a fost foarte greu cu acomodarea. În Compania din regimentul de infanterie eram doar doi absolvenți de liceu, iar căprarii și sergenții erau cu opt clase sau absolvenți de școli profesionale. Aceștia îți făceau armata grea. Norocul meu că, după perioada de instrucție, am fost repartizat la grădina de legume a regimentului, pe malul Jiului, cazat într-un cort militar. Acolo am petrecut cea mai frumoasă perioadă din viață, de primăvara până toamna târziu, când a căzut bruma. Camarazii din compania mea au fost repartizați la munci industriale, la barajul de la Sadu, unde au câștigat și ceva bani. Practic, instruirea militară a ținut doar trei luni, suficient să învățăm a trage cu pușca. Vreau să spun că armata se autofinanța prin participarea militarilor la munci industriale sau în agricultură, în plus existau acele gospodării agricole, cu grădini de legume și ferme de animale. Astăzi, în democrație, cu doi la sută din buget alocat armatei, sume considerabile cheltuite și cu trupele care operează în teatrele de război din alte țări, unde, practic, nu avem ce căuta. Dumnezeu să-i ierte pe militarii români căzuți la datorie prin Afganistan, considerați eroi în România, căzuți pe front, într-o țară ocupată de trupele NATO, după ce au fost alungați militarii sovietici. N-am înțeles ce avem noi cu poporul afgan, cu tradițiile și cultura acestui popor, capabil să-și rezolve singuri problemele interne. De ce se cheltuiesc bani din bugetul României pentru instaurarea ordinei în alte țări, când este neglijată armata noastră, iar glonțul care trebuie să ne apere țara de dușmani ruginește pe țeava puștii. Mai nou, Armata României nu are un șef de stat major din cauza unor orgolii prostești. Potrivit Constituției, comandantul Armatei este președintele statului, în timp ce ministrul apărării este un politician care cunoaște cătănia doar din poveștile bunicilor. Domnia sa nici cel puțin nu a făcut armata la fără frecvență!

Românii au încredere în armată și în biserică, două instituții care apără țara și sufletul poporului de vrășmașii din interior și din afară, și atunci, te întrebi, de ce sunt neglijate aceste instituții?

N-am auzit de o inițiativă parlamentară care să propună reintroducerea serviciului militar obligatoriu, pe o perioadă de cel puțin trei sau șase luni, în cazărmi militare, sau găsită o soluție pentru cei care locuiesc în orașe, să locuiască acasă, cu leafă de la locul de muncă, iar timp de câteva luni să participe la instrucție militară în cazarmă.

Într-un comunicat al Centrului Militar Județean Mureș se spune că, pentru anul școlar 2019-2020, Ministerul Apărării Naționale organizează concursuri de admitere în școlile militare de învățământ: învățământ liceal - 600 de locuri; învățământ postliceal - 957 de locuri; învățământ universitar - 909 locuri. Oferta este atrăgătoare, mai ales că, învățământul militar este gratuit, iar la absolvire sunt asigurate locuri de muncă sigure.

Vremelnicii guvernanți ai României au obligația morală să conserve fostele clădiri din unitățile militare, acestea sunt obiective care asigură, alături de militarii rezerviști, tot mai puțini datorită migrației, de militarii profesioniști și de cei cu contract, un garant al securității naționale. Într-o lume încercată de nesiguranță, cu război în apropierea granițelor României, avem nevoie de o armată puternică, de tehnică de luptă modernă, de oameni bine pregătiți, de cazărmi militare și de poligoane de pregătire. Iarăși și iarăși, îmi exprim nedumerirea cum a ajuns Poligonul Militar de la Ungheni să fie transformat în pistă pentru motocicliști, iar ferma militară să fie privatizată? Sunt întrebări la care răspunsul este secretizat...! Unul din mai marii ziarului “Cuvântul liber” îmi recomanda ca să întreprind o documentare riguroasă, să nu scriu prostii în ziar și să mă adresez primăriei, pentru documentare. I-am spus că la vremea potrivită mi-am manifestat dorința de a realiza un interviu cu doamna fostă președintă a Consiliului Județean Mureș, Lokodi Emõke, dar am fost refuzat..., iar aspectele semnalate țin mai mult de Consiliul județean și de garnizoana Târgu-Mureș.

 

Adaugă comentariu

Title:
Nume(*):
Email:
Reply Notify:
Website:
Comentariu(*):
Code in the picture:
 
Note: Your comment has been received and is awaiting approval