“Succesul meu este și succesul celor cu care am colaborat sau care au fost mereu lângă mine, lăsând în urmă o imagine frumoasă și curată”
Interlocutor: lector univ. ELENA VLAS, director al Academiei Olimpice Române, filiala Mureș
- Vă rog, pentru cititorii cotidianului Cuvântul liber, o prezentare a dumneavoastră.
- Am deja câțiva ani în noua etapă a vieții, și anume aceea de pensionar și mai am puțin până la vârsta de 70 ani, toți petrecuți pe meleagurile dragi - mureșene. Am învățat să scriu și să citesc în școlile din Târgu-Mureș, respectiv Colegiile “Al. Papiu Ilarian” și “Bolyai Farkas”, clasa reală - sportivă. Privind în urmă, la diverse fotografii sau amintiri,văd cu ochii minții istoria acestei așezări. Au urmat anii de facultate, la București, și apoi repartiția în Târgu-Mureș. Am avut discipoli pe care i-am ascultat, i-am urmat și m-au călăuzit în viață, cărora le mulțumesc că m-au ajutat să mă formez ca om și ca profesor, postându-mă mereu pe niște coordonate superioare. Am ales o meserie grea, care se bazează pe o sănătate bună, cu multă responsabilitate în formarea generațiilor tinere, muncind mult, dar cu dăruire. Am început ca profesor, cu specialitatea handbal, la Clubul Sportiv Școlar, unde, într-o scurtă perioadă de timp, am obținut rezultate meritorii, regăsite în două promovări sportive în loturile naționale de tineret. În majoritatea carierei profesionale, respectiv 34 de ani, am fost cadru didactic universitar la Universitatea de Medicină și Farmacie din Târgu-Mureș, unde am format sau am pregătit pentru viață și profesie numeroase generații de medici, cu care mă pot întâlni oricând, într-un respect reciproc. În paralel cu activitatea practică, am realizat și activitatea de cercetare științifică în domeniul Educației fizice și sportului, concretizată în numeroase lucrări comunicate, publicate sau contracte de cercetare coordonate de Ministerul Educației și Cercetării, Institutul Național de Educație Fizică și Sport sau Institutul Național de Cercetări în domeniul Educației Fizice și Sportului. Pe linie sportivă, am coordonat echipa reprezentativă de handbal a U.M.F., participând în fiecare an, cu rezultate bune, la finalele naționale universitare. Au fost perioade când am coordonat, în U.M.F., și alte echipe sportive ca: baschet, tenis, schi, aerobic - inițiat și dezvoltat de mine. Pentru o perioadă de 4 ani, am fost director la Clubul Sportiv Universitar Târgu-Mureș, unde m-am confruntat cu cerințele marii performanțe în perioade dificile din punct de vedere economic pentru practicarea sportului de performanță și obținerea de rezultate. Cu toate acestea, am reușit, împreună cu antrenorii celor patru secții, respectiv volei, scrimă, tenis, culturism și fitness să se obțină rezultate deosebite în competițiile naționale. A fost o perioadă de excepție, în care am aplicat managementul în noile condiții legislative, dobândind și competența de expert sportiv. În toți acești ani, m-a călăuzit inițiativa, răspunderea față de actul educativ, autoperfecționarea și dorința ca tot ceea ce am învățat, să ofer ca plus valoare activității prestate. Mi-a plăcut să muncesc cu abnegație, dar, mai ales, cu dăruire, și așa au venit și rezultatele. Am cunoscut și greutăți, am simțit de multe ori răutăți și invidii, așa cum cred că se întâmplă pretutindeni, dar m-am călit, m-am responsabilizat și mai mult pentru ceea ce trebuia să ofer: EDUCAȚIE la nivel universitar. Fiecare personaj sau personalitate din domeniul academic și nu numai, cu care m-am cunoscut, a reprezentat pentru mine un model de viață și un model de succes. Pentru o femeie nu este ușor, în viață, să facă față provocărilor, dar este foarte frumos și mulțumitor atunci când se ating obiectivele propuse și când știi să dăruiești ceea ce ai învățat.
- Sunteți director al Academiei Olimpice Române, filiala Mureș. Cum a debutat voluntariatul în domeniul olimpic?
- Fără să-mi dau seama și fără intenție, am început și activitatea de voluntariat. În primul rând, prin oferta mai diversificată în activitatea didactică și prin a răspunde solicitărilor care veneau pentru a sprijini aplicarea noii Legi a Educației Fizice și Sportului și prin a mă dedica în activitatea de studiere și cercetare a domeniului sportiv. Așa am ajuns să fiu cunoscută și să cunosc personalități din țară, din străinătate și, mai ales, din lumea olimpică, și să fiu propusă pentru funcția de director al Academiei Olimpice Române - filiala Mureș, în anul 1995 și până în prezent. Le-aș menționa aici pe doamnele Lia Manoliu, Mihaela Peneș, Laura Badea, Ana Pascu, Simona Amânar Tabăra, Elisabeta Lipă, Iolanda Balaș Sötér sau domnii Ion Țiriac, Ilie Năstase, Ion Matei, Mihai Covaliu sau membrii marcanți ai Solidarității Olimpice și Academiei Internaționale Olimpice, cu unii dintre ei punând bazele, în anul 2011, Asociației Francofone a Academiilor Olimpice, recunoscută de Organizația Națiunilor Unite. În munca de voluntariat, la început a fost mai ușor, deoarece îmi prelungeam câte puțin programul didactic, dar, cu timpul, responsabilitățile au fost mai mari, însă nu rupte de plăcerea și dorința de a oferi noutățile profesionale dobândite și de a îmbina armonios toate activitățile. A venit momentul de încheiere a carierei profesionale, dar fără întreruperea relațiilor cu instituțiile cu care am colaborat: Ministerul Educației Naționale, Comitetul Olimpic și Sportiv Român, Federațiile Sportive Române, Academia Olimpică Română și diverse instituții din Târgu-Mureș. Așa cum prietenii buni nu se uită niciodată, nici colegii și colaboratorii buni nu se uită, ceea ce a contribuit foarte mult la consolidarea și continuarea voluntariatului în domeniul Olimpic.
- Ce înseamnă voluntariatul pentru dumneavoastră?
- Am amintit, în rândurile de mai sus, de implicarea mea în acțiunea de voluntariat și consider oportun să-mi exprim opinia proprie despre ceea ce înseamnă VOLUNTARIATUL. Nu am să mă refer la definiția dată prin Legea Voluntariatului, ci la ceea ce înseamnă pentru mine, prin prisma profesiei pe care am prestat-o. Voluntariatul este o activitate care nu poate fi practicată decât de cei care: “prețuiesc prietenia și care-n viață știu a fi omenoși cu semenii”, este imnul Olimpicilor A.O.R., pe versurile jurnalistului Doru Dinu Glăvan, director A.O.R. Reșița și președinte al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România. Voluntariatul nu este o disciplină care se învață, ci este o calitate care se dobândește prin muncă și derivă din conduita morală, etică și profesională a unui om căruia îi place să împărtășească, să dăruiască pentru ceva durabil, fără a face vreo discriminare și fără a aștepta sau cere recompense. Pentru mine, ca profesor, voluntariatul reprezintă o completare și continuare a activității profesionale, prin care să ofer educație și modele de viață diverselor categorii sociale. Înseamnă să ofer plus valoare actului de educație, fără a aștepta vreo recompensă materială, iar prin ceea ce fac sunt impulsionată să fiu mai creativă, cu mai multă inițiativă, implicând mai mulți adepți în îndeplinirea obiectivelor propuse spre direcția unei oferte educaționale suplimentare. Voluntariatul nu este o activitate pentru care să te pregătești în mod special, ci este o trăsătură de caracter care te definește și te leagă de multiple cerințe și aspecte ale vieții, realizând, în final, că ceea ce faci este util, benefic, novator, corect și în parametrii legali. Voluntariatul nu înseamnă să faci ceva ca să te afli în treabă, în domeniul tău sau în alte domenii. Înseamnă să prestezi o activitate cu un scop bine definit, într-un domeniu bine cunoscut, în relație cu persoane și instituții prestigioase, al căror statut nu poate fi încălcat și toate acestea într-un cadru legal.
- Cum ați început voluntariatul?
- În primul rând, am recunoscut necesitatea completării activității didactice raportate la noi cerințe. Acest lucru s-a întâmplat și înainte de anii '90, dar mai pregnant după 1989. Au apărut prevederi legislative noi în învățământ, sport și voluntariat, cerințe și practici noi în activitatea profesională, deschideri spre relații sociale și profesionale noi, prezența și contactul cu noi specialiști din țară și străinătate. De fapt, dacă activitatea prestată de un cadru didactic este creativă și adaptată mereu nivelului de învățare și cunoaștere a noutăților din domeniu, percepând mereu ceea ce este novator, creând un progres constant spre o nouă cunoaștere și dezvoltare, înseamnă a face primii pași spre voluntariat.
De fapt, pentru mine, voluntariatul reprezintă o filozofie de viață care m-a ajutat să fiu în permanență în formare, să nu neglijez informația nouă, pe care să o aplic cu dăruire și pasiune în munca mea de zi cu zi. Nu am urmărit succesul, dar nu m-am retras nicio clipă de la a mă documenta, de a mă implica, de la a oferi, cu bunăvoință și răspundere, ceea ce am însușit prin învățare și perfecționare. Mai precis, în anul 1996, am fost propusă pentru a participa la un curs organizat de Comitetul Olimpic și Sportiv Român sub egida Comitetului Internațional Olimpic, Departamentul Solidaritatea Olimpică. De atunci, a început munca de voluntar și, an de an, am oferit experiența mea celor care au dorit acest lucru, celor care au dorit să lucrăm împreună pe bază de proiecte pentru un act de educație mai bun, mai complex și mai extins. Pentru mine voluntariatul înseamnă o prezență și o motivație specială în dăruirea cu care mă implic în mod diferențiat, pe categorii de vârstă, fără discriminare, scopul urmărit fiind acela de a cunoaște fenomenul olimpic și de implicare în Mișcarea Olimpică. Am urmărit implicarea și atragerea de noi colaboratori, am urmărit dezvoltarea și îmbinarea corectă cu domeniul de bază, formând o echipă de specialiști din domenii conexe educației. Sunt voluntar legitimat de 25 de ani în cadrul C.O.S.R. și în Academia Olimpică Română, îndeplinind funcția de director al filialei Mureș. Activitățile de educație și cultură olimpică au fost diferite, de la an la an, în domenii ca artele, literatura, jurnalismul sportiv, muzica, filatelia, realizând concursuri pentru elevi și profesori, cu tematică variată, legată de domeniul olimpismului, sportului și de cunoaștere a valorilor care au creat istorie în sportul local și național. În baza noii legi a Educației Fizice și Sportului, am fost membru fondator al Federației Române Sportul pentru Toți, am contribuit, ca specialist, la constituirea Federațiilor de Scrimă, Volei, Tenis, Culturism și Fitness. Am fondat Asociația Județeană Sportul pentru Toți și asociațiile județene de tenis și atletism. Pot afirma cu convingere că în Târgu-Mureș și județ nu este unitate de învățământ, precum și numeroase instituții în care spiritul olimpic să nu fi pătruns, oferind posibilitatea ca numeroși cetățeni, cu vârste diferite, să participe la activitățile noastre și să beneficieze de plăcerea de a concura sub culorile Olimpice.
După atâția ani de practică profesională în domeniul educației fizice și sportului, pot afirma cu tărie că voluntariatul nu se poate practica fără dăruire, inițiativă, atașament și dorința de a transmite semenilor ceea ce nu primesc oricând și oricum. Voluntariatul este o oportunitate de a completa pregătirea profesională, cunoașterea, extinderea relațiilor cu personalități din diverse domenii, de a sprijini carierele altora, de a promova aplicarea legalității în practică - legi, statute, regulamente. Însă, spre deosebire de practicarea și exercitarea profesiei de bază, voluntariatul mi-a permis să mă implic fără opreliști, invidii și răutăți, ci într-un confort moral, etic și spiritual.
- Enumerați, vă rog, câteva dintre multele distincții obținute.
- Nu de puține ori succesul mi-a fost recunoscut și răsplătit cu aprecieri pozitive, diplome, distincții și trofee pentru promovarea scrimei, culturismului, a spiritului olimpic și, nu în ultimul rând, cu nominalizarea mea în Enciclopedia Personalităților din România - enciclopedia biografică a femeilor și bărbaților contemporani cu cariere de succes din România, colecția Hubners Who is Who in Osterreich și Enciclopedia Educației Fizice și Sportului, editată de Comitetul Olimpic și Sportiv Român.
- Care ar fi definiția succesului, în opinia dumneavoastră?
- Succesul pentru mine? Nu am găsit o definiție și nici eu nu pot să-l definesc decât în contextul activității și a profesiei prestate în domeniul Educației fizice și sportului. Raportându-mă la activitatea sportivă, cred că este acel rezultat pe care îl obții, într-un moment dat, față de ceea ce ți-ai propus sau ceea ce ți s-a cerut să îndeplinești. Conceptul este “foarte vag și greu de identificat”, conform DEX, însă cred că se referă la acel moment în care reușești să te autodepășești, după care să dorești să stabilești noi repere superioare. Succesul este atunci când, cu forțe proprii, cu determinare, cu sinceritate, cu abnegație, respectând limitele și potențialul propriu, reușești să finalizezi ceea ce ți-ai propus, dând valoare prin plăcerea de a face ceva concret. Înseamnă să obții ceva care trebuie să se bazeze pe cerere și ofertă, finalizată cu starea de mulțumire, bucurie și satisfacție. Succesul vine atunci când încerci să faci ceva, nu să aștepți și să te faci că lucrezi, să nu-ți fie teamă de obstacole, să treci peste ele cu flexibilitate și să te adaptezi rapid la noile cerințe.
Referindu-mă la succesul din activitatea mea profesională și în aceea de voluntariat, nu poate fi vorba numai de mine și prestația mea, ci de succesul unei echipe, care și-a dorit să se implice în aceeași activitate, și anume aceea de EDUCAȚIE, CULTURĂ OLIMPICĂ ȘI SPORT. Împreună ne-am asumat rolul acesta, atrăgând, în rândul nostru, în special profesori din alte discipline didactice: istorie, geografie, literatură, arte, muzică și multe alte profesii, tineri de toate vârstele, părinți și bunici; și dacă am finalizat o acțiune la care participarea a fost numeroasă, înseamnă că mesajul a fost recepționat pozitiv și am avut SUCCES. Și așa cum rezultatele bune, colegii, prietenii buni și colaboratorii nu se uită, înseamnă mereu un imbold pentru a continua cu alte obiective.
- Vă considerați o femeie de succes?
- Când îndeplinești o misiune grea, pe o scară de valori cu multe variabile, cu multă încredere în forțele proprii, luând în piept toate provocările și ajungând la final, înseamnă că ai învins, te-ai depășit pe tine, poți fi mulțumit și ai satisfacția îndeplinirii obiectivului țintit. Formarea mea în acest sens o datorez practicării handbalului de performanță, începând din liceu, sub îndrumarea unor antrenori emeriți: Helvig Wilmos, Corneliu Zegrean, Mihai Antonov, Ioan Bota, cărora le mulțumesc. Acum, că am ajuns la o vârstă care-mi permite să privesc în urmă la ceea ce am realizat și cum le-am finalizat, mă pot declara mulțumită. Am învățat cu abnegație și în permanență. Chiar și acum mai învăț și am încheiat o carieră profesională cu care mă pot mândri. Am o familie care a fost lângă mine oricând am avut nevoie și cu care mă pot mândri și am urmași ai familiei care pun preț pe educație și formarea pentru viitor, ba chiar și pe voluntariat. În consecință, succesul meu este și succesul celor cu care am colaborat sau care au fost mereu lângă mine, lăsând în urmă o imagine frumoasă și curată. În acest context, completez cu o idee: dacă an de an succesul se repetă și se materializează în rezultate apreciate de specialiști din diverse domenii, înseamnă că într-adevăr vorbim de SUCCES. În activitatea de educație, succesul este apreciat atunci când se reflectă în atitudini, comportamente, caractere formate și, mai ales, în starea de sănătate fizică și mentală a celor îndrumați spre calea de succes a vieții. Ca profesor, m-am dedicat cunoașterii, aplicării și înțelegerii rolului și locului exercițiilor fizice în viață sau practica profesională a numeroase generații de studenți mediciniști, pentru ca aceștia să învețe să practice corect exercițiile fizice sau diverse ramuri sportive pentru a le aplica nu numai în tinerețe, ci și la vârste înaintate, nu numai pentru ei, ci și cu familia sau prietenii, nu numai pentru însușirea unor deprinderi de mișcare, ci și pentru aplicarea lor în viața de zi cu zi. În câteva cuvinte, să învețe să trăiască sănătos și să transmită acest lucru și altora.
Daca mă consider o femeie de succes? Nu știu ce să spun, mai ales că nu-mi place să-mi scot în evidență rezultatele. Dar un lucru este cert: mi-a plăcut și am respectat profesia aleasă și sunt mulțumită că am pregătit pentru viitor numeroase generații de elevi și studenți.
Doresc să închei cu cuvintele rostite cu prilejul premiului acordat de C.O.S.R. pentru: PROMOVAREA EDUCAȚIEI OLIMPICE ÎN SISTEMUL DE ÎNVĂȚĂMÂNT PREUNIVERSITAR ȘI UNIVERSITAR: “În aceste clipe, simt aceeași emoție pe care o aveam atunci când eram pe treptele templului Herei, acolo unde Flacăra Olimpică mi-a pătruns în suflet și acum o simt mare cât meleagurile mureșene și puternică precum spiritul sportiv al concitadinilor mei. Simt cum Dumnezeu mă atinge cu o crenguță de busuioc, iar Zeus cu una de măslin. Acest premiu, pe care l-am primit cu bucurie, îl ofer celor ce-l merită: dascăli, antrenori, sportivi, tineri, părinți, celor ce-mi sunt dragi și celor care privesc cu toată dragostea spre atleții României, aceste sculpturi vii, purtătoare de talent și mesageri ai bogăției culturale și estetice a poporului român. În armonie cu eforturile lor, noi, cu talentele noastre, ode le închinăm, chipurile le creionăm, în culori Olimpice le colorăm și viață veșnică le dăm pentru idealul de pace și fraternitate”.
