“CU «TATĂL NOSTRU» ÎN LIMBA ROMÂNĂ MI-E FRICĂ! CUM, COPILUL MEU MIC, SĂ SPUNĂ «TATĂL NOSTRU» ÎN LIMBA UCRAINEANĂ?”

Distribuie pe:

“În Ucraina se desfășoară, de mai bine de 25 de ani, un adevărat masacru al școlilor românești, al căror număr scade de la un an la altul.  Conform recensământului din 2001, în Ucraina trăiesc 150.989 români și 258.619 moldoveni - o separare menținută cu insistență de guvernul de la Kiev. Vorbitorii de limbă română din Ucraina sunt concentrați în regiunea Cernăuți (181.780, dintre care 114.521 români, și 67.258 moldoveni, majoritari în 86 de localități), regiunea Odessa (124.475, dintre care 700 declarați români, restul moldoveni, majoritari în 28 de localități) și regiunea Transcarpatia (32.668 români, majoritari în 10 localități). În prezent, pentru cele 86 de localități majoritar românești, din regiunea Cernăuți, funcționează 63 de școli cu predare în limba română și 19 școli cu predare mixtă, româno-ucraineană. Pentru cele 28 de localități majoritar românești, din regiunea Odessa, funcționează 3 școli cu predare în limba «moldovenească» și 15 școli cu predare mixtă. În regiunea Transcarpatia există, pentru cele 10 localități, 9 școli cu predare în limba română și două mixte.”

La 28 octombrie 2017, în Ucraina a intrat în vigoare noua Lege a Educației, care introduce în școli sistemul de douăsprezece clase și extinde utilizarea limbii ucrainene în sfera Educației, o lege ce a suscitat un val de critici din partea minorităților naționale din această țară, inclusiv din partea etnicilor români, care se tem că școlile românești vor dispărea în câțiva ani.

Istoricul George Damian considera, pe bună dreptate, că “noua lege a educației din Ucraina reprezintă încheierea unui ciclu: după lichidarea treptată a școlilor românești, după extinderea accelerată a predării în limba ucraineană, a venit și pasul final - interzicerea treptată a predării în limbile minorităților naționale”.

La 25 ianuarie 2017, reprezentanți de marcă ai românilor din Ucraina adresau o scrisoare de protest președintelui țării, împotriva eliminării limbii și literaturii române din clasele superioare.

În octombrie 2017, românii protestau la Cernăuți: “NU NE FURAȚI LIMBA ROMÂNĂ!”:

 “... cu «Tatăl Nostru» în limba română mi-e frică! Cum copilul meu cel mic, să spună «Tatăl Nostru» în limba ucraineană?! Vreau să-l cunoască, vreau să-l știe! Bunelul meu s-a născut în Imperiul austro-ungar, tatăl în România, eu în URSS, copiii mei în Ucraina, și toți am învățat școală în română! Aceasta vrem! Noi suntem români! Atâta vrem: lăsați-ne limba!”

Viorel Dolha, președintele AGIRo (Asociația Generală a Învățătorilor din România) publica “TEME PENTRU DIPLOMAȚIA ROMÂNĂ, DE LA BRAVII ROMÂNI DIN UCRAINA:

1. Cereți ferm ca proaspăta Lege a Educației din Ucraina să se modifice urgent, astfel încât în limba română să se predea în regiunile Cernăuți, Odessa și Transcarpatia, într-un număr de școli proporțional cu procentul românilor/ moldovenilor de la ultimul recensământ, iar limba de stat ucraineană să fie studiată exact în numărul de ore în care și în România se studiază româna în școlile minoritare;

2. Nu trebuie negociat cu Kievul nicio oră de limbă română mai puțin în Ucraina, decât orele de limbă ale minorităților în România. România să nu accepte discursuri «liniștitoare» cum că nu se vor închide școlile din satele românești. Este clar că nu se vor închide și nu se vor dărâma, ci problema este că legea în vigoare prevede ca treptat să se reducă numărul de ore în limba română din aceste școli. Dacă la liceu limba de studiu va fi ucraineana, nu va mai fi motivație ca în ciclul primar sau gimnazial să se studieze în română. Din contră, România trebuie să ceară și dezvoltarea unor linii de studiu în limba română în universități, la pachet cu recunoașterea studiilor urmate în România;

3. În România, minoritățile au în orar peste 90% limbă maternă. Așa trebuie să fie și în regiunile Cernăuți, Odessa și Transcarpatia. Nici cu un procent mai puțin, indiferent ce va zice Comisia de la Veneția. România trebuie să spună clar Ucrainei că are drept de veto la intrarea acesteia în UE, și că va uza de acest drept dacă românilor din Ucraina nu li se va asigura urgent în lege, același statut pe care îl au minoritățile în România, chiar dacă altfel ar zice Comisia de la Veneția;

4. România trebuie să ceară răspicat, ca și în regiunea Odessa (unde, la recensăminte, românii se declară tradițional «moldoveni») să se studieze limba română, și nu moldovenească, din următoarele motive:

a) pentru că și moldovenii din R.Moldova studiază în toate școlile exclusiv limba română și nu moldovenească;

b) pentru că în România și cei care se declară tradițional ruteni învață doar ucraineana (din respect față de statul ucrainean);

c) pentru că, în chiar regiunea Odessa, s-a studiat în anii trecuți limba română sau «limba română/ moldovenească» și că abia în anii din urmă se fac presiuni ca pe manuale să apară «limba moldovenească»;

5. România să ceară răspicat Ucrainei să reintroducă limba română în școlile din care aceasta a fost scoasă după independența Ucrainei;

6. România să ceară răspicat Ucrainei să introducă limba română și în localități urbane spre care au migrat românii din satele apropiate. Trebuie să existe școli românești și în orașul Odessa, și în orașul Izmail, și în orașul Reni, și în localități din estul Nistrului etc. (localități unde procentul sau numărul românilor/ moldovenilor nu este nesemnificativ);

7. România depășește cu mult standardele cerute de Comisia de la Veneția, în ceea ce privește învățământul în limbile minorităților și de aceea solicită același lucru și țării prietene, Ucraina. Problema minorității române din Ucraina este o problemă bilaterală și nu una după prevederi ale vreunei comisii care este posibil să aibă standarde mai joase decât cele din România;

8. Este falsă problema reciprocității înguste dintre «românii din Ucraina și ucrainenii din România», fiindcă sunt 500.000 români/ moldoveni în Ucraina, la doar 50.000 ucraineni în România. România ar fi ipocrită dacă ar da, pe principiul “reciprocității”, doar atâtea școli de limbă maghiară în România, câte școli de limbă română sunt în Ungaria. Ar fi nedrept, fiindcă în România sunt de zeci și zeci de ori mai mulți maghiari decât români sunt în Ungaria;

9. România trebuie să convingă/ someze Ucraina să adopte exact aceleași standarde pentru minorități pe care le are România, fără nicio derogare;

10. România trebuie să convingă/ someze Ucraina că va uza de dreptul său de veto în UE, dacă acest pachet de cereri legitime nu se va implementa urgent. Trebuie să ne convingem vecinii și prietenii ucraineni că această cerere nu este un moft al României, ci că acestea sunt în România standarde și valori firești pentru minorități, standarde și valori aplicate de stat cu bună-credință și acceptate de majoritatea română, și că niciun guvernant/ diplomat român nu se poate dezice de ele, nici în fața propriului popor, nici în fața minorităților din România, nici în fața comunităților românești de peste hotare, nici în fața Europei, și nici în fața istoriei.”

În același Anno Domini 2017, criticată de Comisia de la Veneția, Ucraina amână intrarea în vigoare a Legii educației, care a generat tensiuni cu România, prelungind, până în 2023, perioada de tranziție pentru punerea în aplicare a articolului ce interzice predarea în limbile minorităților etnice, începând din gimnaziu.

Faptele validează proverbul din bătrâni cum că “pe cine nu lași să moară, nu te lasă să trăiești”!!!! Având în vedere că “România a susținut fără rețineri integritatea teritorială, independența și suveranitatea Ucrainei, pentru că a susținut-o politic și a susținut-o la nivelul instituțiilor internaționale, în timp ce românii din Ucraina au luptat, au murit și au fost răniți cot la cot cu voluntarii și militarii ucraineni, în linia întâi din Donbas, era natural ca minoritatea românească din Ucraina să aștepte abordări mai bune și mai blânde, drepturile pe care și le dorea, ca minoritate loială statului în care se află. În schimb, a avut parte de câteva surprize neplăcute: ieșiri și manifestații publice ale naționaliștilor și extremiștilor ucraineni împotriva minorității românești și a doleanțelor sale, calificarea drept oameni ai rușilor, dar, cel mai mult, o absență a autorității ucrainene care să contracareze și să se delimiteze de aceste poziții. Asta doare cel mai mult. Peste toate, a venit Legea Educației, care a schimbat fundamentele educației secundare în limba minorităților, redusă la nivelul învățământului primar și cu o scădere a numărului de materii de studiat în gimnaziu în limba română, în favoarea celor studiate în ucraineană. Nu-i vorba, rațiunile de la baza acestei legi sunt corecte: e natural ca cetățenii Ucrainei, de orice naționalitate, să cunoască limba ucraineană, limba oficială a statului de care aparțin. Pe modelul moștenit din perioada sovietică, limba de comunicare a fost cea a imperiului, rusa, nicidecum cea a statului unional. Recuperarea e grea, dură, și durează. Aici a vrut să intervină Kievul, dar a făcut-o într-un mod dincolo de cele convenite și de angajamentele internaționale. Articolul 7 din lege arată foarte clar aceste schimbări, care lovesc în toate minoritățile naționale. Iar românii sunt și ei incluși în efectele acestei legi, care remarcă nivelul scăzut al abilităților minorității de a vorbi limba ucraineană. De aici până la mutarea divergențelor la nivelul relației interstatale a fost doar un pas: Parlamentul României a adoptat o declarație în acest sens, iar Președintele României, Klaus Iohannis, a anulat vizita de stat la Kiev. Totul până la rezolvarea problemei, respectiv modificarea legii.” Potrivit Președintelui Petro Poroșenko, legea urma să fie modificată potrivit recomandărilor Comisiei de la Veneția. Un asemenea tip de garanții l-a oferit și Ministrul de Externe, Pavlo Klimkin, în timpul vizitei sale la București.” Recent, șeful administrației prim-ministrului Ungariei, Gergely Gulyas, a catalogat Legea Educației din Ucraina drept “semi-fascistă”, afirmând că Ucraina are acum un guvern care calcă în picioare drepturile minorităților, adăugând că Ungaria continuă să introducă modificări în legislație. Întrebat despre alegerile prezidențiale din Ucraina, Gulyas a declarat că “sincer, speră că Ungaria va fi în măsură să fie auzită de noua administrație, deoarece n-a putut comunica cu cea actuală”. Anterior, premierul Viktor Orban declarase că, pentru Ungaria, nu sunt posibile acorduri cu actuala conducere politică a Ucrainei.

Potrivit jurnalistei Elvira Chilaru, Ministerul de Externe al Ucrainei a avut o reacție vizavi de declarația oficialului maghiar, un purtător de cuvânt, menționând că Ucraina și Ungaria poartă consultări și că poziția lui Gulyas este una care manipulează opinia publică internațională. Ministerul de Externe al Ucrainei consideră că manipularea Budapestei și alte solicitări ale Ungariei de a schimba legea învățământului ucrainean sunt inadmisibile. Purtătorul de cuvânt al MAE de la Kiev a reamintit că Legea Ucrainei “cu privire la educație” a fost analizată de către Comisia de la Veneția, în conformitate cu legislația internă și obligațiile internaționale ucrainene, iar recomandările sale sunt în curs de punere în aplicare. Purtătorul de cuvânt a asigurat că în Ucraina “nici guvernul, nici societatea nu au sentimente antimaghiare și sunt pregătite și în continuare pentru un dialog cu Ungaria”.

După ploaie, chepeneag! După cum știm, Ungaria blochează reuniunile Comisiei Ucraina - NATO, declarând despre încălcările drepturilor maghiarilor care trăiesc în Ucraina, din cauza noii Legi a Educației, care prevede că limba procesului educațional în școli este limba de stat.

Numai ai noștri guvernanți își dorm somnul lin pe pernele moi... Până odată!

Jurnalistul Ion Cristoiu spune despre Ucraina că are unul dintre “cele mai sinistre” regimuri din Europa, unul care exprimă printre cele mai negre naționalisme din lumea modernă. “Ucraina independentă e roasă de complexul statelor care vor să demonstreze cu orice preț că ele există”. Persecutarea minorităților nu este o surpriză, în contextul în care, în istoria ultimilor 100 de ani, Ucraina a întrecut “fasciștii nemți” în lichidarea minorităților, a evreilor îndeosebi.

În opinia jurnalistului, lipsa unei reacții oficiale din partea conducerii țării, către Ucraina, nu este o lipsă de interes sau o incapacitate, în ciuda semnalelor trimise de românii din Ucraina, la București, ci vizează “slugărnicia României față de alintata Occidentului”, vecina de la nordul țării. Are dreptate.

Regimul de la Kiev continuă presiunile asupra românilor din Ucraina, pe fondul pasivității autorităților de la București. Sute de familii de români din Ucraina ar putea fi lipsite de subvențiile statului, copiii lor beneficiind de bursele Guvernului Român, anunța în luna august 2018, presa ucraineană, citată de Bucpress.eu. Legea Educației, adoptată în 2017, duce practic la asimilarea tuturor minorităților naționale, inclusiv a celor 125.000 de unguri și a celor 500.000 de români din Ucraina. Kievul ar fi decis să ia această măsură după ce Guvernul României a declarat că va plăti burse pentru 1.000 de elevi din școlile cu predare în limba română din Ucraina, din regiunile Cernăuți, Transcarpatia și Odessa. Nu-i scoate bunătatea afară din casă pe ucraineni! Pe cine nu lași să moară....

(Surse: Agenția BucPress - , adev.ro/pbed7s)

Lasă un comentariu