ANOTIMPUL ÎMPĂCĂRII


Categorie: Editorial
|
09-03-2019
Nr: 46 (7.507)
|
Autor: VASILE BOTA
|

Trăim vremuri tulburi, de griji și tensiune, de descoperiri uluitoare, călătorii extraterestre spre alte planete, suntem martorii unor fapte ce depășesc înțelegerea noastră, încât mintea este mai solicitată ca oricând, iar sufletul este pus în situații de cumpănă. A vorbi în atari situații despre post, pare demodat. Pentru mulți, postul devine un moft, pentru alții, o alternativă la o terapie împotriva unor boli. Dincolo de aceste aspecte, din punct de vedere religios, postul este un anotimp al împăcării într-o lume încercată de ură și invidie. Postul, pentru un popor creștin, nu se mărginește la înfrânări din considerente terapeutice sau igienice, postul adevărat, cerut de Dumnezeu prin proorocul Isaia, presupune: “ruperea lanțurilor fărădelegilor, dezlegare supușilor, faceți dreptate celor asupriți și neîndreptățiți, împărțiți celor în nevoi, adăpostiți pe cei în necazuri, îmbrăcați pe cei goi și în suferință, nu întoarceți sfatul celor care vă cer sfaturi înțelepte și, în primul rând, împăcarea cu vrăjmașii noștri. Poate cel mai greu lucru pe care trebuie să-l faci în acest anotimp, să-l ierți și să-l uiți pe cel care ți-a intrat cu picioarele murdare în casa sufletului. Părintele Ioan Iovan, vrednic de pomenire, arhimandrit la Mănăstirea Recea, îmi spunea, când l-am întrebat dacă i-a iertat pe cei care l-au condamnat la moarte și l-au chinuit în închisorile comuniste: “Vasile, i-am iertat și i-am uitat, fiindcă iertarea nu este valabilă fără uitare...!". Postul mai presupune și evitarea faptelor rele, înfrânarea limbii de la clevetiri și a cugetului de la gânduri urâte. Postul trupesc naște virtutea, iar postul sufletesc ne conduce în viața eternă prin cumpătare, modestie, sinceritate, convingere și intoleranță la rău. Postul este un obicei străbun la români și o tradiție pioasă. Sfântul Vasile cel Mare ne îndeamnă: “Cine postește de formă și se poartă urât este asemănător diavolului...", iar Fericitul Ieronim spunea: “La ce bun să supui trupul la abțineri de la mâncări, dacă sufletul îți este plin de necinste, trufie și tot felul de nelegiuiri. “Unul din mijloacele, la îndemână pentru fiecare om, de manifestare a postului este munca cinstită.

În Duminica Izgonirii lui Adam din Rai, începe Postul Paștelui, Postul Mare sau Părăsimile. Așezat în cinstea Patimilor Domnului, ne amintește de postul de patruzeci de zile ale Mântuitorului în pustie, înainte de a ieși în lume pentru propovăduirea Evangheliei(Matei 4,2 și Luca 4,2).

Ține șapte săptămâni, începând cu Duminica izgonirii lui Adam din Rai și se încheie în noaptea Paștelui, la Înviere, fiind cel mai lung și mai important dintre posturile bisericești. În această perioadă, nu se mănâncă nici pește, nici untdelemn și nu se bea vin. Se dezleagă la vin și untdelemn numai sâmbăta și duminica, iar la pește numai în ziua de Bună - Vestire și de Florii. Sunt scutiți de ajunare copiii, lăuzele, bătrânii și bolnavii sau cei neputincioși, precum și cei aflați în situații speciale. Cu deosebită evlavie, trebuie să postim, mai ales prima și ultima săptămână din Postul Părăsimilor.

De ce postim? Fiindcă din Sfânta Scriptură, descoperim că însuși Avraam s-a abținut de la diverse mâncăruri, iar Moise, înainte de primirea Legii, postește. Proorocii au întrebuințat postul, considerându-l ca o armă secretă a sufletului. Domnul Iisus Hristos postește pentru a da o pildă urmașilor Săi. A renunța la anumite alimente nu înseamnă că este ceva întinat în alimentele respective, ci reținerea de la o parte din ele. În plus, face bine la sănătate și lungește viața. Hipocrate, părintele medicinii, datorită cumpătării a trăit peste 125 de ani, iar un medic din secolul al XVIII-lea a lăsat scris pe testamentul său: “Păstrează-ți capul limpede, picioarele tari, stomacul ușor și nu vei avea trebuință de doctor."

Poate ca niciodată, în perioada de după Revoluție, n-a fost atâta ură și dezbinare în rândul românilor ca în cea de acum. Situația este valabilă și la nivelul județului Mureș. Politicienii au reușit să ne dezbine, din frați să ne facă dușmani. Pe plan mondial, se așteaptă “Lebăda neagră." În România, Iohannis și Dragnea, și partizanii lor, luptă pentru putere, fără nicio jenă, reținere. În Târgu-Mureș, prieteniile dintre doi români s-au alterat, tot din considerente politice și lupta pentru putere. Cel puțin, acum, în perioada Postului Mare, fiecare, în tihnă, cu smerenie să gândească o soluție de împăcare pentru viitorul târgumureșenilor, pornind de la îndemnul lui Iisus Hristos: “Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci ca să slujească El și să-Și dea viața răscumpărare pentru mulți." (Matei 20, 28)

 

Adaugă comentariu

Title:
Nume(*):
Email:
Reply Notify:
Website:
Comentariu(*):
Code in the picture:
 
Note: Your comment has been received and is awaiting approval