DACĂ E MARTIE, E BASARABIA!


Categorie: Editorial
|
13-03-2019
Nr: 48 (7.509)
|
Autor: MARIANA CRISTESCU
|

Motto: “România, nu uita: Basarabia e a ta!”

În ziua de 27 martie 1918, Sfatul Țării de la Chișinău a votat în favoarea Unirii Basarabiei cu România, provincie românească ruptă din trupul vechii Moldove, de către ruși, în anul 1812. Practic, la acel moment s-a întâmplat o reparație istorică, urmată mai târziu, în noiembrie, cu unirea Bucovinei, și încheiată cu 1 Decembrie, prin unirea Transilvaniei, Banatului și Crișanei cu România. Un moment astral pentru devenirea Țării și a conștiinței de Neam românesc.

Încă din iunie 1878, Mihai Eminescu scria, în “Timpul”:

“Rusia nu se mulțumește de a fi luat o parte mare și frumoasă din vatra Moldovei, nu se mulțumește de a fi călcat peste granița firească a pământului românesc, ci voiește să-și ia și sufletele ce se află pe acest pământ și să mistuiască o parte din poporul român. Rusia nu a luat această parte din Moldova pentru ca să-și asigure granițele, ci pentru ca să înainteze cu ele, și nu voiește să înainteze decât spre a putea stăpâni mai multe suflete. Tocmai puși față în față cu viața rusească, românii au început a fi cu atât mai vârtos pătrunși de farmecul vieții lor proprii, de bogăția și superioritatea individualității lor naționale; tocmai fiind puși în contact cu rușii, românii erau mândri de românitatea lor. E nobil răsadul din care s-a prășit acest mic popor românesc, și, deși planta nu e mare, rodul e frumos și îmbelșugat; cele două milioane de români au adunat, în curgerea veacurilor, mai multe și mai frumoase comori decât nouăzeci de milioane de ruși vor putea să adune cândva. De câte ori rușii se vor pune în atingere cu noi, vor trebui să simtă superioritatea individualității noastre, să fie supărați de acest simțământ și să ne urască mai mult și tot mai mult. Fără îndoială, această ură a fost întemeiată pe timpul când, între Moldova și așa-numita Basarabia, comunicația era liberă. Rușii s-au încredințat că această libertate este primejdioasă numai pentru dânșii și, pentru aceasta, au închis granițele ermeticește și au curmat atingerea între românii de peste Prut și restul poporului român. De atunci și până acum, măsurile silnice pentru stârpirea românismului se iau fără de curmare. Administrația, biserica și școala sunt cu desăvârșire rusești, încât este oprit a cânta în ziua de Paști «Hristos a înviat!» în românește. Nimic în limba românească nu se poate scrie; nimic ce e scris în limba românească nu poate să treacă granița fără de a da loc la presupusuri și persecuțiuni; ba, oamenii de condiție se feresc de a vorbi în casă românește, pentru ca nu cumva o slugă să-i denunțe; într-un cuvânt, orice manifestație de viață românească e oprită, rău privită și chiar pedepsită. Sute de ani, românii au fost cel puțin indirect stăpâniți de turci: niciodată, însă, în curgerea veacurilor, turcii nu au pus în discuție limba și naționalitatea română. Oriunde, însă, românii au căzut sub stăpânirea directă ori indirectă a slavilor, dezvoltarea lor firească s-a curmat prin mijloace silnice.”

Actul Unirii a fost promulgat de Regele Ferdinand și publicat în Monitorul Oficial din 10 aprilie 1918. Mai târziu, după 1 Decembrie 1918, se năștea dorita Românie dodoloață, Bucovina, Transilvania, Banatul, Maramureșul și Crișana, făurind România Mare.

Acum, în martie 1918, potrivit istoricului Florin Olteanu, Sfatul Țării urma să ducă la bun sfârșit o reformă agrară, ce trebuia să fie acceptată fără obiecțiuni de guvernul român. Basarabia avea să rămână autonomă, cu propriul său organ legislativ, urmând să trimită în Parlamentul României un număr de deputați proporțional cu populația regiunii.

Actul Unirii a fost primit cu mare entuziasm de participanți, iar după proclamarea sa, actorii principali ai momentului istoric au mers la Catedrala din Chișinău, unde s-a oficiat un serviciu religios. “Slujba, oficiată de arhimandritul Gurie, s-a făcut în limba română, iar istoricii spun că era a doua oară când se întâmpla acest lucru de la revoluția rusească, la slujbă participând și episcopul rus. Seara, în localul Teatrului, a avut loc un banchet oferit Sfatului Țării și notabilităților basarabene, de primul ministru Marghiloman. Regele Ferdinand - Întregitorul - declara: “Un vis frumos s-a înfăptuit. Din suflet mulțumesc Bunului Dumnezeu că mi-a dat, în zile de restriște, ca o mângâiere, să văd - după o sută de ani - pe frații noștri basarabeni revenind la Patria Mamă”.

Mai târziu, în vara anului 1940, Rusia sovietică a răpit din nou Basarabia, alături de Bucovina de Nord și Ținutul Herța.

Și au trecut mulți, prea mulți ani de durere și de lacrimi, de prigoană, moarte și deportări în Siberia, de depopulări masive, având ca numitor comun directivele și ordinele Kremlinului, de rusificare a populației aduse de aiurea și de deromânizare a Moldovei lui Ștefan, trecând sârma ghimpată a hotarului de la Prut, prin inimile fraților de-un sânge și de-o Mamă. Abia târziu, prin 2011, Parlamentul României a adoptat Legea privind proclamarea zilei de 27 martie, ca sărbătoare națională, în semn de recunoaștere a Unirii Moldovei de peste Prut cu România.

În 22 octombrie 2012, relatam, în paginile ziarului “Cuvântul liber”, un eveniment care, consideram eu, ar fi trebuit să aibă dimensiuni epocale:

“....«România, nu uita: Basarabia e a ta!»; «Chișinău și București - două inimi românești»; «Basarabia - pământ românesc!»; «Același sânge, aceeași țară,/ Români am fost cu toți, odinioară»; «Basarabia e România!»; «Trăiască, trăiască, trăiască Moldova, Ardealul și Țara Românească!». 3.000 de glasuri tinere basarabene au înălțat, către cerul Capitalei românești, aceste chemări.

Duminică, 21 octombrie 2012, s-a scris o nouă pagină de istorie. Din păcate, ostentativ, nebăgată în seamă. Poate doar aparent??? Din lașitate mioritică? Poate doar din prudență, ca să nu provocăm un conflict diplomatic, fiindcă iată ce relata Radio Europa Liberă, în aceeași zi de duminică, 21 octombrie: “Unioniștii moldoveni au organizat un marș la București. Câteva sute (n.n. - !?!) de persoane purtând steaguri tricolore, au scandat în fața clădirii Guvernului României, în Piața Victoriei, lozinci ca: «Basarabia, pământ românesc» și «România, nu uita, Basarabia e a ta!». Demonstrația a avut loc din inițiativa Platformei Civice «Acțiunea 2012», aceeași care a organizat marșuri unioniste în principalele orașe moldovenești, inclusiv la Chișinău și Bălți. În urma acelor demonstrații, formațiunile moldovenești de stânga au introdus în Parlament proiecte de legislație care ar scoate în afara legii chemările la desființarea statului moldovean, prin unirea cu România.” (...) Participanții la manifestația organizată de Platforma Civică «Acțiunea 2012» au solicitat Unirea cu Republica Moldova, ca prioritate națională. În acest sens, unioniștii au propus, spre asumare, candidaților la alegerile parlamentare din 9 decembrie, o serie de revendicări grupate sub genericul Pact pentru Basarabia. Acesta conține un set de 19 propuneri de măsuri legislative, economice și educaționale, privind: susținerea, în aparițiile publice ale politicienilor a «unirii celor două state românești și recunoașterea existenței unui singur popor pe ambele maluri ale Prutului», «discursuri, în plenul Parlamentului, care să amintească de necesitatea refacerii unității naționale a neamului românesc», «garantarea securității Republicii Moldova de către statul român, în cazul unei agresiuni externe», «finalizarea procedurilor pentru declararea zilei de 31 Decembrie, ca Ziua Limbii Române», «acordarea cetățeniei române în mod automat și simplificat celor care se declară etnici români în documentele oficiale din Republica Moldova». Alte măsuri vizează desființarea obligației de a deține minim 500 de euro pentru cetățenii Republicii Moldova, care doresc să viziteze România, deschiderea pieței de muncă pentru toți cetățenii din Republica Moldova, crearea unui spațiu economic comun, prin integrarea celor două sisteme energetice naționale, subvenționarea taxelor suplimentare pentru produsele fabricate în Republica Moldova, integrarea infrastructurii aeroportuare, feroviare și rutiere. De asemenea, Pactul prevede «crearea unui departament pentru reîntregirea Republicii Moldova, aflat în subordinea primului-ministru», armonizarea legislativă dintre cele două state, dar și deschiderea unui studio al TVR, la Chișinău, crearea la Ministerul Educației a unui birou responsabil cu integrarea culturală și socială a studenților și elevilor basarabeni aflați în România. Marșul Unirii de la București s-a încheiat fără incidente. Să sperăm că el nu va rămâne, pentru prea multă vreme, încă o manifestare bifată în agenda politicienilor.” Speranțe deșarte!?! Poate că nu!

Acum, în 2019, mai tânărul meu prieten de la Chișinău, George Simion, îmi trimite un mesaj:

“Mariana Cristescu, mă ajuți cu 10-20 de semnături de susținere pentru a duce mesajul reîntregirii la nivel internațional? Ți-am trimis un email și vinerea trecută, dar la unii, formularul de semnături nu s-a putut deschide. Așadar, tabelul de semnături este: AICI sau la adresa http://bit.do/Formularsemnaturi

(...)

AU RĂMAS 18 ZILE!

Duminica aceasta, 10 martie, la ora 13, în toate orașele din România, R. Moldova și Diaspora căutăm să trimitem susținători ai campaniei care să ridice semnăturile strânse deja și să strângă altele noi. Tu poți să fii persoană de contact pe zona ta sau să mergi duminică, la ora 13, în localitatea ta pentru asta?

Avem 31.570 de semnături strânse până acum, iar până pe 24 martie ne trebuie 100.000, ca să fiu pe buletinul de vot (acesta este pragul pe care partidele politice îl pun candidaților independenți). Va fi nevoie de o mobilizare exemplară. Eu voi merge, până pe 20 martie, prin fiecare oraș al Țării, făcând câte 5-6 orașe pe zi. Te rog să mă ajuți, măcar și pentru faptul că am ales să o fac independent, așa cum m-ai cunoscut în anii aceștia, fără a vinde mișcarea noastră unionistă unui partid sau altul.

Dacă ai vreo întrebare sau o nelămurire, te rog pune-mi-o, răspunzând la acest email. Cine e deranjat de primirea acestui email, îl rog să trimită înapoi mesajul NU VREAU O ROMÂNIE MARE ÎN EUROPA.

George Simion - Candidat Independent la Alegerile Europarlamentare

Sediu de campanie: București, Sector 4, Calea Văcărești nr. 252-254, Etaj 3.”

Doamne-ajută! Succes, George!

 

Adaugă comentariu

Title:
Nume(*):
Email:
Reply Notify:
Website:
Comentariu(*):
Code in the picture:
 
Note: Your comment has been received and is awaiting approval