Într-o seară din anul 1968, cei trei astronauți, colonelul Frank Borman, James Lowell și William Anders, care au format echipajul navei Apollo 8, de la o distanță de 69 de mile de lună, arătau celor de pe pământ imagini cu pustia lipsită de viață. După ce au făcut o descriere amănunțită a suprafeței lunare, Borman a zis: “Pentru toți cei de pe pământ, echipajul lui Apollo are un mesaj”.
Apoi Anders începu să citească primele versete ale Bibliei cu descrierea Creațiunii: “La început Dumnezeu a făcut cerurile și pământul. Pământul era pustiu și gol... și a fost lumină.” A continuat Lowel: “Și Dumnezeu a numit lumina zi, aceasta a fost ziua întâi... Apoi a fost o seară și o dimineață, aceasta a fost ziua a doua”. A urmat Borman: “Și Dumnezeu a strâns la un loc apele... Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun”.
Aici, Borman s-a oprit cu cititul și a zis: “De la echipajul lui Apollo 8 încheiem cu «Noapte bună» și Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toți, pe toți de pe bunul pământ”.
Apoi Borman a făcut următoarea rugăciune, care a fost auzită de milioane de telespectatori: “O, Doamne, dă-ne înțelepciunea să vedem dragostea Ta în lume, în ciuda ignoranței noastre. Dă-ne puterea să ne rugăm cu inimi curate și arată-ne ce poate face fiecare din noi spre a grăbi venirea Împărăției Tale. Amin”.
Și de pe pământ, de la Centrul Spațial NASA, Mike Collins, cel ce ținea legătura cu nava cosmică, a repetat: “Amin”.
