De mult am dorit să scriu despre scriitorul LAZĂR LĂDARIU, despre omul și activitatea sa, cu atât mai mult cu cât tocmai la sărbătoarea Bunei Vestiri, adică la 25 martie 2019, ar fi aniversat 80 de ani de viață. Dar n-a fost să fie așa, a închis ochii mai repede, în iarna aceasta, tocmai la 1 ianuarie 2019, a trecut la cele veșnice.
Privind în urmă, poetul se confesa: “Demult, / străbunii mei cioplit-au lemnul / și numele mi-au dat, / în martie ursitoarele mi-au hărăzit auzul, / să fiu bolnav de cântul / adâncului brăzdat; // m-au învățat să-nalț Cuvântul / niciodată strâmb, / cu gând rău luminii firul să nu-i rup, / cuțite ascuțite să nu port la carâmb, / prin nopți să îmi păzesc mereu / pădurea pândită de vreun lup” (Ca o chemare).
Provenit dintr-o familie de țărani dintr-un sat de munte, din județul Mureș, Idicel, a înțeles de timpuriu că fără muncă îndârjită și cinstită, fără dăruire totală și iubire, nu se poate face nimic durabil și valoros în viață. Așa, fiul satului ardelean pășește în lume și reușește să-și depășească condiția, fără a-și uita vreodată de rădăcinile sale.
După școala primară și gimnazială în satul natal și în apropierea lui, urmează vestitul Liceu “Papiu Ilarian” din Tg.-Mureș și apoi Facultatea de Litere din Cluj-Napoca. După absolvirea facultății, intră o vreme în învățământul superior, ca dascăl universitar, și apoi devine jurnalist la “Steaua roșie” și “Cuvântul liber”, pe acesta din urmă l-a condus ca redactor-șef aproape un sfert de veac, făcând din el, cu colectivul său redacțional, un cotidian județean atractiv și competitiv.
A muncit foarte mult, cu responsabilitate și har de la Cel Care împarte toate darurile, bunul și atotputernicul Dumnezeu. Și-a făcut un nume prestigios, ca poet, jurnalist și scriitor, prin cele câteva zeci de volume publicate.
Deși activitatea politică nu i-a adus satisfacția așteptată și meritată, totuși, în două rânduri, a fost parlamentar, apărând - cu competență și dragoste de neam și credință - interesele națiunii române, din forul cel mai înalt al Patriei.
Activitatea sa socială a fost neîntreruptă și mereu generoasă. De ani buni, a fost președintele Despărțământului Central Județean Mureș al ASTREI.
Cuvântul său a fost de “foc”! A însuflețit și apărat ce trebuie apărat! Nu știu dacă se va găsi curând un discipol al său, care să meargă pe urmele sale!
În cartea sa de versuri, Medalii de rouă (2014 ), titlul este o sintagmă metaforică din care nu lipsesc conotațiile cu sens dramatic, poate chiar eroic. Fapt e că poetul care se “mișca” până acum între tradiționalism și modernism, prin cele peste 20 de volume de poezie, începând cu această carte îmbrățișează un nou stil, sincronizat cu contemporaneitatea, să-i zicem modernist sau postmodernist.
Lazăr Lădariu a activat pe “baricadele” scrisului de peste o jumătate de veac, făcându-și din scris un mod de a fi, trudnic și pasionant. E ca și cum nu poți fi, nu poți exista, altfel. Așa spunea și Lucian Blaga în Trilogia valorilor, întrebându-se la modul confesiv, de ce “creează”? Răspunsul: “Nu pot [exista] altfel!”
Nu pot să uit că, la Târnăveni, cu câteva zile înainte de Sfintele Paști, vineri, în 11 aprilie 2014, i s-a conferit prietenului nostru, scriitorului atât de drag nouă, Lazăr Lădariu, titlul de “Cetățean de Onoare al municipiului Târnăveni”.
Omul, cu fața luminată, de un rumen sănătos, cu plete încă negre, cu mustața bogată și ușor încărunțită, aducătoare de departe cu cea a vestitului voievod, Ștefan cel Mare și Sfânt, cu o constituție “economicoasă”, specifică trăitorului în plaiul înalt, dar dreaptă ca bradul și nobilă ca aurul, și-a împlinit menirea pe Pământ, ca o personalitate proeminentă, care a făcut atât de mult pentru cultura transilvană și nu numai.
Mi-aduc aminte de colaborarea noastră frumoasă și memorabilă, în plan cultural, la Târnăveni și-n alte locuri, în presa județeană, de circa 40 de ani, de când sunt președintele Cenaclului “Elena din Ardeal” și nu pot decât să-I mulțumesc Celui Preaînalt că ni l-a dăruit pe Lazăr Lădariu. Bunul Dumnezeu să-l ierte și odihnească în pace, răsplătindu-l cu darurile Sale minunate ale vieții și fericirii veșnice!
