IN MEMORIAM - MITROPOLITUL ANASTASIE CRIMCA - 390 DE ANI DE LA MOARTEA SA

Distribuie pe:

În prima jumătate a secolului al XVII-lea cel mai de seamă mitropolit al Moldovei a fost Anastasie Crimca. Era fiul lui Ioan Crimca din Suceava și al soției sale Cristina, având din botez numele Ilie. În tinerețe fusese ostaș. Pentru vitejiile sale în luptele cu cazacii, domnitorul Petru Șchiopul (1582-1591) i-a dăruit satul Dragomirești, lângă Suceava. Probabil s-a călugărit la Putna. În timpul domniei lui Mihai Viteazul, Anastasie a fost ales episcop la Rădăuți. A păstorit abia vreo câteva luni, căci la reîntoarcerea Movileștilor în țară a fost îndepărtat din scaun. În anul 1602 a ridicat la Dragomirna, lângă Suceava, cu ajutorul fraților Stroici, doi boieri de vază ai țării, o biserică mică, devenită mai târziu bolniță, pe locul uneia mai vechi din lemn. În 1606 a fost ales episcop la Roman, unde a păstorit până în 1608, când a fost ales mitropolit al Moldovei. În această perioadă a vieții sale, cu ajutorul logofătului Lupu Stroici, a început zidirea bisericii mari a mănăstirii Dragomirna, una dintre cele mai importante monumente bisericești ale Moldovei. Zidurile ei înconjurătoare au fost ridicate mai târziu de Miron Vodă Barnovschi. Datorită faptului că luase atitudine împotriva închinărilor de mănăstiri la Locurile Sfinte, mitropolitul Anastasie a fost nevoit să se retragă din scaun, în 1617.

S-a așezat la ctitoria sa de la Dragomirna, unde a stat până în anul 1619, când a fost adus din nou în scaunul mitropolitan. Și-a continuat acum liniștit activitatea sub cinci domnitori, până la moartea sa, în 1629. A fost înmormântat în pronaosul bisericii mari de la Dragomirna.

Din activitatea îndelungată a mitropolitului Anastasie Crimca se pot reține mai multe fapte. Astfel, cu gândul la alinarea suferințelor celor mulți și săraci, a prefăcut în bolniță prima sa ctitorie de la Dragomirna. Ca mitropolit, putem spune în primul rând că a făcut o realizare remarcabilă, și anume a înființat, în 1619, pentru prima dată în țara noastră, un spital într-un oraș, la Suceava. Spitalul era destinat “pentru cei săraci și neputincioși și șchiopi și orbi și alții cari vor să se odihnească”, după cum preciza hrisovul domnesc de întemeiere. Acest spital se întreținea din veniturile mănăstirii Dragomirna și, desigur, din daniile mitropolitului și poate ale unor credincioși. Nu se știe cât a funcționat.

Mitropolitul Anastasie Crimca ocupă un loc remarcabil și în istoria culturii și artei românești. El a fost unul din cei mai însemnați miniaturiști, formând la Dragomirna un centru artistic de acest gen, o școală cu renume, care a influențat dezvoltarea preocupărilor artistice din celelalte mănăstiri moldovene. Au rămas de la el peste 25 de manuscrise, cele mai multe fiind împodobite cu miniaturi (patru Tetraevangheliare, doi Apostoli, trei Liturghiere, o Psaltire etc.), toate în limba slavonă. Cele studiate cuprind aproximativ 250 de miniaturi, la care se adaugă numeroase frontispicii și inițiale înflorate, lucrate de mitropolit, ajutat, desigur, de unii dintre ucenicii săi mai talentați. Între acestea se remarcă un Tetraevanghel aflat în muzeul mănăstirii Dragomirna, cu aproximativ 40 de miniaturi, care redau scene din viața Mântuitorului, mai ales în legătură cu Patimile. Un Apostol cuprinde peste 40 de scene. Pe acest Apostol mitropolitul a scris și un fel de testament, prin care arunca blestem asupra celui care ar îndrăzni să închine mănăstirea Dragomirna Muntelui Athos sau altor mănăstiri din Răsărit. În anul 1616 a scris o Psaltire, dăruită Dragomirnei, cu peste 50 de scene, mai ales din istoria poporului evreu, în care apar însă și o serie de elemente locale (instrumente muzicale folosite în Moldova etc.).

Trebuie subliniat, de asemenea, un fapt interesant și anume acela că mitropolitul Anastasie este primul autoportretist din pictura românească. Chipul său apare de 15 ori, în opt din manuscrisele sale. Este redat în diferite atitudini: fie cu mâinile împreunate pentru rugăciune sau ținând o carte ori un pergament în mână, fie îngenuncheat în fața bisericii mici de la Dragomirna ori a unor sfinți. Manuscrisele sale reprezintă adevărate opere de artă în acest gen, remarcându-se prin imaginație, inspirație, artă delicată, armonie de culori, ceea ce arată că autorul lor era dotat cu mult simț artistic. Activitatea artistică remarcabilă din mănăstirea Dragomirna a influențat preocupările de acest gen de la alte mănăstiri, căci avem un număr de manuscrise de la ucenicii lui Anastasie Crimca, fie de la Dragomirna, fie de la alte mănăstiri. Calitățile de mare artist ale lui Anastasie Crimca se observă din plin și în construcția mănăstirii Dragomirna, zidită după indicațiile sale. Dragomirna impresionează - și se deosebește de celelalte monumente din țara noastră – atât prin înălțimea sa neobișnuită (32 m), cât și prin împodobirea turlei, cu ornamente săpate în piatră. Arhitectul a trebuit să execute toate indicațiile date de ctitor, astfel că, datorită colaborării dintre ei, arhitectura bisericească din țara noastră s-a îmbogățit cu una din cele mai frumoase lucrări de artă.

Din cele prezentate aici reiese că mitropolitul Anastasie Crimca a desfășurat o bogată activitate pastoral-socială și cultural-artistică, fiind unul dintre cei mai luminați ierarhi din trecutul Bisericii noastre. Cele două biserici ctitorite la Dragomirna, eclesiarnița de la catedrala mitropolitană din Suceava, cele două spitale de la Dragomirna și Suceava, grija față de clerul de mir și monahal, protestul său energic împotriva amestecului străin în treburile țării și ale Bisericii, manuscrisele împodobite cu miniaturi, ca și îndelungata activitate ca episcop și mitropolit, așează pe Anastasie Crimca în rândul marilor ierarhi din trecutul Bisericii românești. Prin multiplele sale realizări, el a deschis drumul vrednicilor ierarhi cărturari din perioada imediat următoare, luptători pentru apărarea tezaurului de credință ortodoxă și pentru propășirea cultural-spirituală a Bisericilor pe care le păstoreau.

 

Lasă un comentariu