PAGINI DIN ISTORIA TRANSILVANIEI - “CÂMPUL LIBERTĂȚII” BLAJ


Categorie: Istoric
|
06-07-2019
Nr: 127 (7.588)
|
Autor: Prof. AUGUSTIN URIAN
|

Am intrat în obiceiul națiunilor moderne să-și boteze locurile, unde-și proclamă libertățile, cu numele simbolic de câmp - după exemplul celui dintâi câmp al lui Marte, declarat de romani, existent la Roma, un câmp care a fost consacrat zeului Marte, zeu al războiului.

Românii din Transilvania au botezat câmpul adunării lor din anul 1848, la Blaj, “Câmpia Libertății”.

Vântul libertății din preajma anului 1848, din Europa, a cuprins și țările române - Transilvania, Moldova și Țara Românească, luna martie a anului 1848 a fost dominantă în Europa de o mulțime de mișcări ale țărănimii pentru scăpare de iobăgie și privilegii feudale, precum și unele discuții privind reintrarea națiunii române în drepturile de care a fost deposedată de clasele dominante maghiare și așezarea relațiilor sociale pe principii noi, echitabile.

Aceste probleme au fost explicate în Proclamația din 24-25 martie, redactată de Simion Bărnuțiu, ideologul Revoluției românilor din Transilvania, de la 1848.

Evenimentul de cea mai mare importanță pentru istoria Transilvaniei și pentru istoria întregului popor român l-a constituit Marea Adunare de pe Câmpia Libertății de la Blaj, din 3/15, 5/17 mai 1848. Anul revoluționar 1848 a zdruncinat întreaga Europă, iar cărturarii români Avram Iancu, Alexandru Papiu Ilarian, Simion Bărnuțiu, Timotei Cipariu, Axente Sever și alții erau convinși că forța principală a revoluției o constituie masele populare și că tot ele asigură reușita revoluției.

Acești fruntași revoluționari cheamă poporul roman din Transilvania la o mare adunare, pe ziua de 30 aprilie 1848, la Blaj. Această adunare la care au participat peste 6.000 de iobagi n-a fost aprobată de autorități, n-a putut să-și desfășoare lucrările și nici n-a putut să ia hotărâri. Cu toate acestea, mulțimea adunată ia contact cu idealurile intelectualilor, revoluționari care desfășurau lupta pentru eliberare socială și națională a românilor din Transilvania. Tot atunci, autoritățile au aprobat ținerea unei adunări populare a românilor, tot la Blaj, în ziua de 3-15 mai 1848.

Încă din ziua de 12 mai 1848, mii și mii de țărani din toate părțile Transilvaniei sosesc la Blaj în frunte cu intelectualii revoluționari. Piața Blajului din fața catedralei se umple, adunarea se ține aici în zilele de 12, 13 și 14 mai, 1848. Conducătorii maselor în aceste zile explică poporului scopul adunării, Simion Bărnuțiu prin discursul ținut în ziua de 2/14 mai, în biserica catedrală, arată pe larg aspirațiile revoluționarilor și lămurește problemele legate de revoluție, întărind elanul mișcării revoluționare, înflăcărând mulțimea.

În ziua de 5/15 mai, din cauză că mulțimea nu mai încăpea în piață, se luă hotărârea ca adunarea să-și continue lucrările pe câmpul dinspre răsărit, din sus de Blaj, pe întinsa luncă de pe malul Târnavei Mari. În largul acestui câmp se așază, într-o perfectă ordine, cei 40.000 de țărani iobagi în cete, grupe și pe ținuturi așa cum au fost așezați și în piață (în acest sens se cunoaște stampa întrunirii din preziua marii adunări).

Adunarea astfel constituită proclamă ca vicepreședinți pe Simion Bărnuțiu și George Bariț, au fost aleși 10 secretari din care: Timotei Cipariu și August Treboniu Laurean secretari principali, iar Aron Pumnul deschide lista secretarilor ordinari.

La cererea poporului, Simion Bărnuțiu se urcă la tribuna principală și citește punctele program ale adunării:

1. Câmpul pe care se ține Adunarea Națională Românească din Transilvania întru eterna aducere aminte a acestui act glorios se va numi pentru tot-deauna “Câmpul Libertății”.

2. Adunarea se proclamă Adunarea Generală a Națiunii Române din Transilvania.

3. Națiunea română se declară și se proclamă națiune de sine stătătoare și parte întregitoare a Transilvaniei pe temeiul libertății egale.

Tot la propunerea lui Simion Bărnuțiu, adunarea, cu toată solemnitatea, depune în numele întregii națiuni jurământul: “Ca român voi susține totdeauna națiunea noastră română, pe calea dreaptă și legiuită, și o voi apăra cu toate puterile, în contra oricărui atac și asupriri. Nu voi lucra niciodată în contra drepturilor și a intereselor națiunii române și voi ține și voi apăra legea și limba noastră română, precum și libertatea, egalitatea și frățietatea. Pe aceste principii voi respecta toate națiunile ardelene poftind egală respectare de la ele. Nu voi încerca să asupresc pe nimeni, da nici nu voi suferi sa ne asuprească nimeni.

Voi conlucra după putință la desființarea iobăgiei, la emanciparea industriei și comerțului, la păzirea dreptății și înaintarea binelui umanității a națiunii române și al patriei.”

În ziua următoare (4/16 mai) se citesc și se hotărăsc punctele petiției naționale care urma să se înainteze împăratului și Dietei și la care se exprimă voința dârză a maselor de a vedea respectarea revendicărilor lor sociale politice și naționale.

În ziua a treia (5/17 mai) se verifică și se aprobă procesele verbale ale adunării, după care aceasta se declară închisă și participanții se îndreaptă spre localitățile de unde au venit.

Iobagii, împreună cu toți cei prezenți la Blaj, pe lângă cererile de ordin social, politic și economic și-au manifestat dorința de unire a celor trei țări prin strigătul mereu repetat “Noi vrem să ne unim cu țara!”. » La măreața adunare de pe Câmpul Libertății au participat Al. I. Cuza, V. Alecsandri, A. Russo, C. Negri, G. Sion, Lupu Blaș, Vasile Carp ș.a.

Dieta de la Cluj, formată din nobilime, n-a ținut seamă de dezideratele exprimate de masele populare pe Câmpul Libertății, votând unirea Transilvaniei cu Ungaria; nu au aplicat în Transilvania legea desființării iobăgiei, ba mai mult au început persecutarea iobagilor și a conducătorilor participanți la adunarea de la Blaj. Acestea au contribuit la dezbinarea forțelor revoluționare româno-maghiare.

În aceste condiții, se ține a treia adunare în septembrie 1848, tot aici la Blaj, în care participanții cer reglementarea raporturilor dintre nobili și iobagi și declară că românii nu recunosc unirea Transilvaniei cu Ungaria, se proclamă națiunea română în stare de război, încep înarmările și luptele. Faza cea mai importantă a acestor lupte a constituit-o lupta moților sub conducerea lui Avram Iancu.

Ostilitățile dintre cele două tabare ale revoluției din Transilvania și ale revoluției maghiare s-au încheiat abia în momentul înfrângerii forțelor revoluționare de către trapele austriece ajutate de cele țariste.

În amintirea istoricelor adunări ținute aici la Blaj, doi ani mai târziu elevii și profesorii din școlile Blajului ridică o piatră - bloc de piatră dreptunghiular acoperit cu o piatră în formă de prismă numită “Piatra Libertății”, copia se păstrează și astăzi în curtea muzeului din Blaj. La 28 decembrie 1958, în locul vechiului monument se ridică obeliscul pentru cinstirea tradițiilor revoluționare și progresiste din trecutul poporului nostru.

Pe placa de marmură fixată pe acest monument este săpat textul: “Acest monument s-a ridicat în anii puterii populare, în amintirea celor 40.000 de țărani iobagi din Transilvania, care la 3/15 mai 1848 s-au adunat pe această câmpie pentru a-și revendica drepturile sociale și naționale.”

În anul 1973, pe Câmpia Libertății s-a inaugurat “Aleea Revoluției”, cu chipurile turnate în bronz ale marilor săi exponenți și oameni de cultură, inaugurarea s-a făcut în prezența conducătorilor de partid și de stat, a președintelui Nicolae Ceaușescu. În locul pietrei ce marca marea tribună din 1848 a fost construit un grandios ansamblu monumental denumit “Gloria” care include statuile a trei fecioare, reprezentând cele trei țări românești (opera sculptorului Ioan Vlasiu).

În anul 1911 (16/29 august), cu ocazia sărbătorilor jubiliare ale “ASTREI” (50 de ani de existență la Sibiu - Asociația Transilvană pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român) aici, pe Câmpul Libertății, în uralele și freamătul a 30.000 de spectatori entuziaști, Aurel Vlaicu face un zbor demonstrativ cu aeroplanul său nr. 2, care ajunge la o înălțime de 800 m și 90 km pe oră, înconjoară turnurile catedralei și face câteva viraje măiestrit executate.

Impresionat, I. L. Caragiale îl îmbrățișează, îl sărută și, cu lacrimi în ochi, copleșit de emoție îi spune: “Ești cel mai mare geniu al poporului nostru, băiete! Să trăiești! Avem și noi cu ce să ne mândrim.”

Tot pe Câmpul Libertății, la Blaj, la 23 noiembrie 1918, s-a coborât avionul pilotat de locotenent Vasile Nicolescu, care aduce vestea de peste Carpați a proclamării Marelui Cartier al Armatei Române, de unire a Transilvaniei cu România. Tot în același an, orașul este eliberat de armatele române, iar garda națională depune la Piatra Libertății, de pe câmpia cu același nume, jurământul de credință pentru libertate.

În toata perioada scursă de la istoricele adunări de la 1848 și până la unirea cu patria mumă, școlile blăjene își continuă nobila misiune de formare a cadrelor, cultivarea în sufletul copiilor a dragostei de patrie, popor, a sentimentului național. Timp de aproape două secole și jumătate, profesorii și elevii școlilor din Blaj au continuat marea operă de redeșteptare a conștiinței naționale, transmițând din generație în generație făclia culturii, dragostea de libertate, independența și ideea de unitate a poporului român.

Adaugă comentariu

Title:
Nume(*):
Email:
Reply Notify:
Website:
Comentariu(*):
Code in the picture:
 
Note: Your comment has been received and is awaiting approval