Un domnitor trimise odată pe unul din servitorii săi la piață cu porunca de a-i cumpăra cel mai bun lucru din lume.
După câtva timp, servitorul se întoarse aducând într-o sacoșă ceva de mărime mică. “Ai cumpărat ceea ce ți-am poruncit?”, îl întrebă domnitorul. “Da, stăpâne. Ți-am cumpărat ceea ce ai dorit, îi spuse servitorul. Privește!”.
Curios, stăpânul se uită la ceea ce aduse servitorul în pachețelul pe care tocmai îl despachetă. La prima vedere nu era nici aur, nici argint și nici vreun alt obiect prețios. Servitorul fusese la un măcelar unde cumpără o limbă de bou. “Iată, stăpâne! Am cumpărat ce ai dorit: cel mai bun lucru din lume, o limbă. Cu ea, mama îi mângâie mereu pe copiii ei, când plâng. Cu ea, crainicul anunță victoria armatelor tale asupra dușmanilor. Cu ea, învățații lumii transmit înțelepciunea lor elevilor. Și limba ta nu este, oare, instrumentul cu care stăpânești peste supușii tăi, vorbești adevărul și dreptatea și Îl preamărești pe Dumnezeu?”.
“Bine ai grăit. Dar acum mergi și cumpără-mi cel mai rău lucru din lume”.
Servitorul plecă și, din nou, nu peste mult timp, se întoarse cu un pachet asemănător. “Ai cumpărat ceea ce ți-am poruncit?”, îl întrebă domnitorul. “Da, stăpâne, ți-am cumpărat, îi răspunse servitorul. Privește!”.
Servitorul scoase pachetul afară, îl despachetă și, spre surprinderea stăpânului, îi spuse: “Stăpâne, un lucru mai rău decât această limbă n-am găsit. Cu ea, oamenii se jignesc și se supără unii pe alții. Cu ea vorbesc urât și înjură. Ea servește spre a spune minciuni și de secole aduce suferința între oameni”.
“Într-adevăr, ai dreptate”, îi răspunse stăpânul. Și a poruncit să fie răsplătit cu multe daruri.
