LUMEA SE SCHIMBĂ! ROMÂNIA CE FACE? (LXVIII) DE LA WASHINGTON LA BEIJING?

Distribuie pe:

Am avut privilegiul să cunosc “pe viu” acest mod de gândire și de acțiune al celor care, la nivel de partid sau de stat, conduc Republica Populară Chineză.

În 1994, am avut ocazia să conduc o delegație oficială românească în China.

Am vizitat uzine, cooperative agricole, institute de cercetări, instituții ale statului și am fost primit de unul dintre vicepreședinții de atunci ai Republicii.

Mai târziu, am realizat că discuția de aproximativ o oră cu această înaltă personalitate politică a constituit adevărata oportunitate pe care mi-a oferit-o vizita. Am avut o întâlnire nu cu o persoană, fie ea cât de înaltă în ierarhia instituțională, ci cu mentalitatea chineză în stare pură.

O mentalitate pe care am perceput-o ca fiind clădită pe patru stâlpi de rezistență: răbdarea, chibzuința, încrederea în forțele proprii și sentimentul de superioritate spirituală a Orientului față de Occident.

Nu am putut uita acea discuție și pot să o redau din memorie aproape cuvânt cu cuvânt. Vicepreședintele m-a întrebat dacă noi, în România, aveam o gândire strategică pe termen lung și care erau obiectivele pe viitorii cincizeci de ani, având în vedere faptul că, după părerea domniei sale, doar pe parcursul a cel puțin două generații se vor putea vedea rezultatele unui proces atât de complicat cum era tranziția de la economia controlată la cea de piață.

I-am răspuns că ne propunem ca pe mandatul acelui guvern (1992-1996) să realizăm privatizarea economiei, democratizarea completă a vieții politice și restructurarea economiei pe principiile economiei europene de piață.

Cu o perfectă politețe de protocol diplomatic, ne-a felicitat pentru intențiile pe care le aveam și a adăugat cu o ironie greu disimulată, că poporul chinez nu are nici curajul, nici puterea și nici știința de a urma exemplul prietenilor români.

“Nu ne putem permite o asemenea viteză de schimbare”, a continuat domnia sa, “și nici nu suntem încă siguri dacă dorim o asemenea schimbare. Oamenii înțeleg câteodată extrem de greu necesitatea schimbării și noi am hotărât că pentru aceasta este nevoie de timp. China este într-o permanentă schimbare, ceea ce înseamnă că cincizeci sau chiar o sută de ani nu reprezintă o pierdere de timp.

Și noi avem obiective importante”, mi-a spus vicepreședintele, “dar, spre deosebire de ale dumneavoastră, se întind pe o perioadă mai lungă. Avem datoria față de poporul chinez să-i deschidem “cinci ferestre spre viitor”.

Prima fereastră este cea a alimentației. Ne propunem ca în viitorii zece ani, orice chinez să se hrănească bine și sănătos. Avem nu numai programe importante pentru creșterea recoltelor, dar și aclimatizăm plante pe care le considerăm valoroase. Spre exemplu, am aclimatizat și am introdus în consumul curent broccoli și mazărea olandeză.

A doua fereastră este cea a educației. În maximum douăzeci și cinci de ani vom elimina analfabetismul, iar în cincizeci de ani vom deveni centrul mondial al cercetării și inovării prin dezvoltarea studiilor universitare, academice și de cercetare științifică în cele mai moderne domenii ale științei și tehnicii.

A treia fereastră este cea a culturii. Până la sfârșitul secolului XXI, vom transforma China în cel mai important centru cultural al lumii, nu numai prin stimularea relațiilor interculturale, dar și prin construirea celor mai moderne spații și locașe culturale. Se vor investi sume uriașe pentru recondiționarea și punerea în valoare a tezaurului cultural milenar chinez și vom avea cele mai extinse și moderne sisteme și instrumente mass-media.

A patra fereastră pe care o vom deschide este cea a banilor. În cincizeci de ani, China va deveni cea mai importantă putere economică și financiară a lumii.

A cincea fereastră este cea militară. Nu o dorim deschisă, dar este necesară. Până la mijlocul secolului XXI, China va fi cea mai mare putere militară a lumii.

Nu există nimic și nimeni care ne poate împiedica să deschidem aceste ferestre”, a încheiat vicepreședintele.

De câte ori citesc statistica internațională sau știrile privind viața și economia Republicii Populare Chineze, îmi aduc aminte de acea discuție și regret că nu o mai pot repeta, pentru a-i spune înaltului demnitar că s-a înșelat. Obiectivele, pe care, poetic, le numea “ferestre”, s-au deschis, aproape toate, mai înainte de termenul prevăzut. China a rezolvat problema alimentației, a făcut progrese imense în domeniul educației, al culturii și al cercetării științifice, a devenit a doua putere economică a lumii și principalul actor în soluționarea problemelor financiare ale actualei crize mondiale. Încă nu este prima putere militară a lumii, dar nici mult nu mai are.

Prezentarea poetică, dar fermă și angajantă, a vicepreședintelui, este doar forma pe care a luat-o, într-o anumită ocazie, viziunea strategică pe termen lung a Partidului Comunist Chinez, concretizată într-o suită de douăsprezece planuri cincinale.

Pentru cititorul mai puțin informat sau pentru cei care își iau informațiile despre China doar din relatări gazetărești sau chiar din celebrele scrieri ale lui Alain Peyrefitte, ale lui Erik Orsenna, Tong Tsu sau Anchee Min, etapele dezvoltării și transformării acestei țări sunt marcate de evenimente importante, dramatice și spectaculoase, cum ar fi Politicile furnalelor din comunele populare, Revoluția culturală, Marele Salt Înainte, soarta doamnei Mao sau Olimpiada de la Beijing.

(Va urma)

 

Lasă un comentariu