LUMEA ÎN CARE TRĂIM

Distribuie pe:

EPUIZAREA LA LOCUL DE MUNCĂ - SINDROMUL BURNOUT”

“Suprasolicitarea profesională, fizică și emoțională la care este supus personalul medical, mai ales în ultima perioadă, sub presiunea străzii și a nedreptelor reproșuri și acuzații primite, își spune cuvântul”, afirmă, într-o postare pe pagina sa de socializare, prof. univ. dr. Leonard Azamfirei, rectorul UMFST Târgu-Mureș: “Se pare că sindromul burnout (epuizare fizică și stres) este o realitate ce lovește cadrele medicale, mai ales pe cele aflate în prima linie în cumplita luptă anti-COVID. Un studiu efectuat la Spitalul de Boli Infecțioase Victor Babeș din Timișoara arată că peste 50% din cadrele medicale suferă de formă de burnout (din engl “to burn” - “a arde” n.n.).

Medicii din linia întâi sunt extenuați emoțional (55,88%), au un nivel ridicat de stres (67,16%), reclamă oboseala și lipsa odihnei (64,22%), au un grad crescut de anxietate (34,80%) sau chiar de depresie (9,31%)”.

 

Semnalul de alarmă tras de prof. dr. Azamfirei readuce în prim-planul atenției un fenomen din ce în ce mai prezent în actualul context pandemic, și care - atenționează medicii de specialitate - poate afecta pe oricine, indiferent de vârstă și poziție socială: sindromul burnout, ale cărui semne și manifestări nu sunt deloc de neglijat.

Definit de psihologul Herbert Freudenberger în anii '70, burnout-ul descrie o condiție de stres sever, care duce la epuizare fizică, psihică și emoțională gravă. Cunoscut și sub denumirea de “boala muncii în exces”, burnout-ul poate anula satisfacția unei cariere de succes, bucuria de a fi înconjurat de prieteni și de familie. Expunerea continuă la situații stresante, cum ar fi îngrijirea unui membru bolnav al familiei, munca istovitoare, știrile negative, nesiguranța zilei de mâine etc. pot duce la această stare de stres, care nu este întotdeauna ușor de depistat.

Mult mai mult decât oboseala obișnuită, epuizarea îi pune pe oameni în imposibilitatea de a-și gestiona sarcinile de zi cu zi, ajungând să adopte o perspectivă pesimistă asupra vieții și să se simtă neajutorați, fără speranță.

Burnout-ul “nu trece de la sine” și, dacă nu este tratat, poate duce la boli fizice și psihice grave, cum ar fi depresia, bolile de inimă și diabetul.

Orice persoană expusă în mod continuu la niveluri ridicate de stres poate suferi de acest tip de epuizare. Sindromul de burnout apare, în special, în cazul profesiilor medicale, dar poate fi întâlnit în orice domeniu de activitate care presupune suprasolicitare profesională sau emoțională.

Unele trăsături ale personalității, precum tendința de “a ține totul sub control”, perfecționismul și dorința de afirmare pot crește, de asemenea, riscul de burnout.

 

SEMNE

* Epuizare. Senzație de epuizare fizică și emoțională. Simptomele fizice pot include dureri de cap, dureri de stomac, tulburări ale somnului și poftei de mâncare.

*Izolare. Oamenii cu burnout tind să se simtă copleșiți. Ca urmare, ei pot înceta să socializeze, să comunice cu prietenii, membrii familiei, colegii de muncă.

* Fuga de realitate și refugiul în iluzie. Nemulțumiți de solicitările nesfârșite de la locul de muncă, indivizii cu burnout simt nevoia de a “evada”, de a pleca singuri în vacanță, iar în cazuri extreme, recurg la droguri, alcool sau alimente în exces, ca modalități de a-și “amorți” suferința psihică.

* Iritabilitate. Burnout-ul îi poate face pe oameni să-și piardă foarte ușor firea /calmul cu prietenii, colegii de muncă și membrii familiei. A face față factorilor de stres normali (cum ar fi pregătirea pentru o întâlnire de lucru, conducerea copiilor la școală și rezolvarea sarcinilor casnice) li se pare un obiectiv irealizabil, mai ales atunci când lucrurile nu merg așa cum au planificat.

* Boli frecvente. Burnout-ul, ca și stresul excesiv, acumulat pe termen lung, poate slăbi sistemul imunitar, predispunând la apariția de răceli, gripă și insomnie. Burnout-ul poate duce, de asemenea, la probleme de sănătate mintală, cum ar fi depresia și anxietatea.

 

SPRE DEOSEBIRE DE RĂCEALĂ SAU GRIPĂ, EPUIZAREA NU LOVEȘTE” DINTR-ODATĂ!

Psihologii Herbert Freudenberger și Gail North au prezentat principalele etape/faze ale acestui sindrom.

* Ambiție excesivă.

Fenomen obișnuit în rândul persoanelor care își schimbă locul de muncă sau care au de îndeplinit sarcini noi, ambiția în exces poate duce la epuizare.

* Tendința de a munci cât mai mult, indusă de un sentiment intens de ambiție.

* Neglijarea propriilor nevoi, prin sacrificarea orelor de somn, a exercițiilor fizice și a regimului alimentar.

* Interpretarea greșită a situațiilor conflictuale: în încercarea sa continuă de a atinge perfecțiunea, individul nu recunoaște că este copleșit din cauza muncii în exces, ci dă vina pe șefi sau pe colegi, pe cerințele de la locul de muncă etc.

* Izolarea socială: nu mai există timp pentru alte nevoi decât cele legate de muncă. Individul se îndepărtează de membrii familiei, de prieteni, iar invitațiile la petreceri, la cinematograf sau la plimbare devin împovărătoare, în loc să fie plăcute.

* Negarea. Lipsa de răbdare față de cei din jur se accentuează. În loc să-și asume răspunderea pentru propriul comportament, individul îi învinovățește pe ceilalți, etichetându-i drept incompetenți, leneși, insuportabili.

* Depersonalizare. Individul se simte înstrăinat de propria viață, pe care nu mai are puterea de a o controla.

* Senzație de vid interior, neputință sau anxietate. Pentru a face față acestor stări, individul poate recurge la consumul de substanțe psiho-active, jocuri de noroc sau mâncatul în exces.

* Depresie. Viața își pierde sensul și se instalează disperarea.

* Colaps psihic sau fizic, stadiu în care este nevoie de îngrijire specializată, atât la nivel medical, cât și psihologic. (surse - healthline.com, mayoclinic.org.)

 

PROF. UNIV. DR. LEONARD AZAMFIREI:UN MEDIC NU-ȘI DOREȘTE SĂ FIE DECLARAT EROU PENTRU MUNCA SA, CI DOAR RESPECTAT!”    

M-au revoltat, în ultimele zile, anumite manifestări care au promovat ura împotriva personalului medical și culpabilizarea acestuia. În fața unui spital municipal manifestanții strigau: “Hoții!”, “Asasinii!”. Pe Facebook proliferează postări care susțin că pacienții infectați cu COVID-19 sunt uciși de “protocoalele criminale ale OMS”, prin complicitatea “eroilor din linia întâi”.

Un medic nu își dorește să fie declarat erou pentru munca sa, ci doar respectat. Nu are nevoie să fie urcat pe un soclu, dar nici să fie prăbușit în huiduieli grotești sau să devină ținta frustrărilor sociale. Medicii nu sunt instrumente ale sistemului politic.

Din păcate, în linia întâi nu sunt doar medici salvatori, ci și medici și restul personalului medical, care își pierd viața luptând pentru dreptul semenilor lor la “ocrotirea sănătății”.

Trebuie să se înțeleagă că nu este suficient doar să mărim numărul de paturi sau echipamentele dintr-un spital, ci să asigurăm suportul psihologic acestor medici și asistenți eroi, să suplimentăm numărul lor, nu să-i supraepuizăm și să-i descurajăm pe cei rămași (...).

Este nevoie de continuitate în susținerea acestora cu toate resursele pe care le deținem. Avem nevoie de ei, acum mai mult ca niciodată, la fel cum și ei au nevoie de înțelegerea și sprijinul nostru, și să nu uităm că sunt supuși unui risc foarte mare de burnout, mai ales în această perioadă, iar decidenții politici ar trebui să ia măsuri pentru a preveni astfel de situații nefericite. (sursa și foto - facebook.com/LAzamfirei/)

 

 

Lasă un comentariu