BISERICA ROMÂNEASCĂ DIN NORD-VESTUL ȚĂRII SUB OCUPAȚIA HORTHYSTĂ 1940-1944 (XLV) ÎNCERCĂRI DE DEZNAȚIONALIZARE A ROMÂNILOR PRIN RELIGIE - AFACEREA POPOFF


Categorie: Istoric
|
02-10-2019
Nr: 187 (7.648)
|
Autor: Conf. univ. MIHAI FĂTU
|

“După înființarea parohiei maghiare ortodoxe, a început pe față vînzarea sufletelor pe seama bisericii acesteia. Directorii școlilor primare au chemat înaintea lor pe părinții copiilor ortodocși români, cu nume maghiare, apoi pe cei cu soții unguroaice și pe părinții cu slujbe la stat ori oraș și le-au pus înainte spre iscălire cîte o declarație făcută anticipat, cum că doresc ca copiii lor să învețe religia și rugăciunile în limba maghiară. Unii, slabi de înger, au semnat, alții au refuzat să semneze. Pe cei ce au iscălit i-au declarat îndată, împreună cu copiii lor, “maghiari ortodocși”, în total vreo șaptezeci de elevi români au fost maghiarizați prin intermediul acestui procedeu. Parohia ortodoxă maghiară a pus, apoi, stăpînire pe biserica ortodoxă română din curtea spitalului din Oradea, care a fost luată de autoritățile de ocupație, încă la sfîrșitul anului 1940, de la Episcopia ortodoxă română. Ca paroh al acestei biserici a apărut un fost călugăr catolic, de naționalitate maghiară, care a depus mult zel pentru maghiarizarea românilor ce au căzut pradă acestei biserici așa-zis ortodoxe. Ținta principală au constituit-o românii care purtau nume maghiare, cazuri frecvente aici ca și în alte zone ale Transilvaniei, urmare a maghiarizării forțate a numelor prin intermediul autorităților de stat, civile și militare, mai cu seamă înainte de Marea Unire din 1918”. Potrivit studiului preotului Lupșa, astfel de biserici s-au mai înființat în trei sate din județul Bihor, și anume Mădăraș, Toboliu și Cheresig, dar au dispărut toate, fără niciun fel de urmă în toamna anului 1944, după eliberarea teritoriului de sub dominația fascistă-horthystă.

Popoff a încercat să pună stăpânire și pe bisericile ortodoxe române din secuime, nu numai în sensul de a le declara ca aparținătoare de Episcopia lui, ci și de a numi preoți potriviți. Astfel, la 7 noiembrie 1942, Popoff a numit ca preot al parohiei ortodoxe române din Odorhei pe un anume Jakab Jeno. La intervenția Patriarhiei Bisericii Ortodoxe Române și respectiv a guvernului român, tentativa de a-și extinde autoritatea asupra Bisericii române ortodoxe din secuime, pe această cale, a eșuat. El însă a acționat nestingherit în cazul unor parohii ortodoxe române din vechea Ungarie. Spre pildă, la 18 ianuarie 1944, Popoff suspendă “cu efect imediat” și oprește “de la orice funcțiune preoțească publică” pe preotul Ștefan Cordoș, parohul ortodox român din Bichiș, care aparținea canonic de Episcopia română ortodoxă Arad. În locul lui Cordoș a numit pe preotul Nicolae Gombás Norbert. Știrea apărută în gazeta “Békési Uyság” din Bichiș, din 22 ianuarie 1944, consemnează că “întîiul serviciu divin în limba maghiară (în parohia română ortodoxă - n.n.) va fi ținut de noul paroh Nicolae Gombas Norbert, la 31 ianuarie” .

(Va urma)

Adaugă comentariu

Title:
Nume(*):
Email:
Reply Notify:
Website:
Comentariu(*):
Code in the picture:
 
Note: Your comment has been received and is awaiting approval