TERAPIA DE ȘOC A LUI ION ȚIRIAC - CUM ARATĂ ROMÂNIA LUI ION ȚIRIAC (III)


Categorie: Politic
|
08-10-2019
Nr: 191 (7.652)
|
Autor: REVISTA CAPITAL
|

Un tablou cu tușe clar trasate, un exercițiu de imaginație, o călătorie în timp, care ne va purta către o destinație cunoscută bine de noi, și totuși atât de diferită de cea în care trăim astăzi. Pentru el a reușit să construiască un imperiu. Pentru noi... ar fi ridicat o altfel de Românie, cea pe care o veți descoperi, pagină cu pagină, iar la final, cu siguranță vă veți întreba singuri... ce-ar fi fost dacă? Sau... ce-ar fi dacă? Pentru că niciodată să nu spui niciodată.

1. Eu sunt foarte inteligent într-o singură situație, când îmi dau seama că sunt prost. Și când îmi dau seama că sunt prost, iau pe altul, de ce trebuie să fac eu dacă nu mă pricep?

2. Ce a făcut statul pentru mine? Asta nu e o întrebare ce a făcut statul pentru tine, e o lege pe care trebuie să o faci dumneata pentru stat.

3. Aș merge până la o iertare a păcatelor, a tuturor, până în ziua de astăzi. Dar de mâine, fiți atenți că tăiem degetul.

4. Posibilități sunt cu găleata, atenție, nimeni nu o să vină să investească în România, pentru că suntem noi frumoși, pentru că Țiriac are mustață, sau pentru că Dragnea nu știu ce face.

5. Dacă schimbi regula în timpul jocului, ți-ai pierdut credibilitatea.

6. Fără să fiu reacționar, dar mâine dimineață, pe cuvântul meu de onoare, le-aș cere viză de intrare la toți.

7. Ați vota pentru ăștia care aruncă cu fecale?

Cine sunt? Cine mă apără, cine îmi apără aceste drepturi, la o violență?

“Probabil că ar arăta cu degetul, pentru că după o lună, două, trei, m-ar fi împușcat cineva, pentru că nu sunt totalitar și sunt pentru democrație, dar o democrație în două sensuri, nu numai cu drepturi, dar și cu îndatoriri”, își începe Ion Țiriac cea mai savuroasă dintre poveștile sale, cea în care am trăi într-o Românie condusă de el.

 

Lecția nr. 3

Nu avea nici 15 ani când a luat în mână prima rachetă de tenis. Înainte încercase tenisul de masă și hocheiul și se remarcase deja prin seriozitatea sa și simțul dezvoltat al responsabilității. S-a oprit apoi la tenisul de câmp, sportul care avea să-i toarne fundația imperiului său. A muncit mult, iar primele rezultate bune au apărut în anul 1970. După doar nouă ani, a decis că vrea să treacă la următorul nivel. Nu putea ajunge el numărul 1 mondial ca jucător, dar putea să creeze un număr 1. Încă o cărămidă spre turn.

Boris Becker avea să-i fie, timp de nouă ani, elevul care să-i arate că poate orice, prin alții sau prin el însuși. “La un moment dat, Țiriac a spart un pahar și a mestecat cioburile. Acela a fost un moment în care m-am gândit că nu e de glumă cu el”, povestește fostul jucător neamț, într-un documentar. “Eu, personal, în scaunul în care mă aflu, aș merge până la o iertare a păcatelor, a tuturor, până în ziua de astăzi. Dar de mâine, fiți atenți că tăiem degetul. Adică Ștefan cel Mare n-a fost nimic, dar Vlad Țepeș a fost ca lumea. Să le tai un deget, o mână, o limbă sau ce este. Pentru că, altfel, nu mișcă nimica și în cunoștință de cauză, vă spun că nu mișcă și din cauza terorii.

Am spus că nu ating nimic din păcate, pentru că public-privat este un sistem care ar trebui să funcționeze al dracului de bine, în special în situațiile acestea, și nu funcționează deloc, pentru că, mâine dimineață, orice faci, dar orice faci, te trezești în lumea paralelă cu un dosar la DNA. Tocmai vorbeam acum cu colegul meu de jos, de aici, că primarul de la 5, auzisem eu, a început să facă, în sfârșit, după un an și jumătate-doi, de exemplu, un patinoar. Zice, colegul meu, să vedem dacă mai apucă. Păi de ce să nu mai apuce?

Pentru că, uite că îl bagă și pe ăsta în pușcărie, pentru că nu știu ce a făcut.

Poate, într-adevăr, îți trebuie o amnistie, nu pentru că Dragnea a angajat două doamne care îi curățau lui closetele, nu curățau la partid, nu curățau acasă, vă rog frumos..., a făcut Dragnea nu știu câte 50-20 de mii amendă, nu poți pentru asta. Pe ăla l-au prins în mașină cu țuica și cu caltaboșii, îți aduci aminte? Năstase cu ferestrele, care ferestre, bă? Da petrolul unde e? Petrolul țării unde s-a dus?

Eram la masă cu austriecii, și eram eu, acolo era președintele, acolo era cancelarul, așa ne puneau la masă și aproape i-am scuipat și am ieșit afară că ne-a furat petrolul și e adevărat că ni l-a furat. Cum poți să vinzi ceva care e în pământ? Nu există la nicio țară din lume. Știi câți ani sunt? Poți să crezi că au trecut atâția ani? Unde suntem cu generațiile astea?”

Adaugă comentariu

Title:
Nume(*):
Email:
Reply Notify:
Website:
Comentariu(*):
Code in the picture:
 
Note: Your comment has been received and is awaiting approval