10 OCTOMBRIE - ZIUA MONDIALĂ A SĂNĂTĂȚII MINTALE. EDIȚIA DIN ACEST AN: “SĂ ACȚIONĂM ÎMPREUNĂ PENTRU A PREVENI SUICIDUL”


Categorie: Social
|
09-10-2019
Nr: 192 (7.653)
|
Autor: Traducere și sinteză de ILEANA SANDU
|

La fiecare 40 de secunde, un pământean își pune capăt zilelor

Motto: Nicio sinucidere nu are înțeles și nu poate fi justificată. Cu toate acestea, există sinucideri. (Camil Petrescu - “Jocul Ielelor”)

La 10 octombrie este marcată Ziua mondială a sănătății mintale, stabilită, în 1992, de către Federația Mondială pentru Sănătate Mintală (World Federation for Mental Health - WFMH). Ediția din acest an este dedicată prevenirii actului suicidar, considerat de către Organizația Mondială a Sănătății (OMS) drept o problemă de sănătate publică, în situația în care anual, în lume, se sinucid peste 800.000 de oameni, ceea ce înseamnă că, la fiecare 40 de secunde, o persoană își pune capăt zilelor * Suicidul este a 15-a cauză de deces, la nivel mondial * În multe țări europene, este prima cauză de deces la tinerii de 15-24 de ani * În 20 de țări (dintre țările OMS), tentativa de suicid poate fi pedepsită cu închisoarea potrivit legislației locale * Depresia este cea mai frecventă tulburare psihică la cei care mor prin suicid * Se estimează că pentru fiecare persoană care moare prin suicid, alte 25 au tentative de suicid * Ingestia de pesticide, spânzurarea și armele de foc sunt printre cele mai frecvente metode de sinucidere la nivel global.

Sinuciderea este o reacție tragică la situații de viață stresante, cu atât mai tragică cu cât poate fi prevenită. Se întâmplă în întreaga lume, afectând indivizi din toate națiunile, culturile, religiile, genurile și categoriile sociale. De altfel, statisticile arată că țările cu cele mai mari rate de sinucidere din lume sunt incredibil de diverse. De exemplu, în 2019, printre primele cinci se numără Lituania (31,9 sinucideri la 100 de locuitori), Rusia (31%), Guyana (29%), Coreea de Sud (26,9%). O serie de alte țări din Europa de Est au rate ridicate de sinucidere, ca de pildă Belarus (26,2%), Surinam și Kazahstan (aproximativ 22%).

Singura națiune din vestul Europei cu o rată de suicid deosebit de ridicată este Belgia, care se află pe numărul unsprezece dintr-un total de 183 de țări, cu 20,7 sinucideri la o sută de locuitori, în situația în care această țară este una dintre cele mai liberale din lume privind sinuciderea asistată medical, ceea ce pare să conteze în statisticile sale.

În mod surprinzător - au constatat analiștii fenomenului - multe dintre cele mai vulnerabile națiuni din lume au rate de suicid relativ mici: Afganistan - 4,7%, Irak - 3%, iar Siria doar 1,9%. Nu este însă clar dacă aceste statistici includ sinuciderile comise din cauza problemelor de sănătate mintală ori a bolilor terminale (care sunt motivele principale ale sinuciderii în cea mai mare parte a lumii) sau dacă includ și sinucideri comise ca parte a conflictelor din regiunile respective.

În clasamentul publicat de worldpopulation review.com, pentru anul în curs, România ocupă locul 63 (din 183 de țări), cu o rată a sinuciderilor de 10,4%, totalizând 2.029 cazuri. Grupa de vârstă cu cele mai multe sinucideri înregistrate în România este vârsta a treia. În ultimii 8 ani, județele în care se înregistrează cele mai multe sinucideri sunt Dolj și Ilfov.

Semnele de avertizare în cazul sinuciderii sau gândurilor suicidare includ: discuțiile despre sinucidere - afirmații precum “o să mă omor”, “îmi doresc să mor”, “mai bine nu m-aș fi născut”; “nu voi mai fi o problemă mult timp” sau “dacă mi se întâmplă ceva, vreau să știi că…”; obținerea mijloacelor pentru a se sinucide, de exemplu cumpărarea unui pistol sau stocarea medicamentelor; retragerea din viața socială și dorința de a fi lăsat singur; pierderea interesului pentru activitățile zilnice, pentru școală sau societate; neglijarea aspectului personal; dificultăți de concentrare; schimbările de dispoziție, ca de exemplu euforie într-o zi și descurajare în ziua următoare; preocuparea pentru moarte sau violență sau sentimentul că este într-o situație fără scăpare sau fără speranță; creșterea consumului de alcool sau droguri; modificarea rutinei zilnice, inclusiv obiceiurile legate de alimentație sau somn; persoana face lucruri riscante sau autodistructive, precum consumul de droguri sau conducerea nesăbuită a mașinii; oferirea lucrurilor personale sau rezolvarea problemelor legate de serviciu atunci când nu există niciun motiv pentru care aceste lucruri să fie făcute; persoana își ia rămas bun ca și cum este ultima dată când vede persoanele respective; creșterea acuzelor fizice asociate frecvent cu o supărare emoțională cum ar fi durerile gastrice, cefaleea sau oboseala; apariția unor schimbări de personalitate sau stare de anxietate sau agitație severă, mai ales atunci când există vreunul dintre semnele de mai sus.

Unele persoane își spun răspicat intențiile, în timp ce altele țin secrete intențiile și gândurile suicidare.

Deși există mai multe încercări de sinucidere în rândul femeilor, bărbații sunt mai predispuși să ducă la capăt actul sinuciderii deoarece, de obicei, ei folosesc metode mai eficiente, cum ar fi împușcarea.

Poate exista riscul sinuciderii dacă: persoana se simte fără speranță, izolată social sau singură, ori trece printr-un eveniment stresant, cum ar fi pierderea unei persoane dragi; serviciul militar; o despărțire; o boală gravă sau probleme financiare sau legale; există un abuz de substanțe - abuzul de alcool și droguri poate agrava tendințele suicidare și poate face persoana suficient de nesăbuită sau impulsivă încât să acționeze conform gândurilor de moment; persoana are gânduri suicidare și are acces la arme de foc; persoana are afecțiuni psihiatrice precum depresie majoră, tulburare de stres posttraumatic, tulburare bipolară, tulburări de personalitate, anxietate sau psihoză (detașare de realitate), paranoia; există antecedente familiale de tulburări psihice, abuz de substanțe, sinucidere sau violență, inclusiv abuz fizic sau sexual, sau o boală care poate fi asociată cu depresia și gândurile suicidare, așa cum este cazul bolilor cronice, durerii cronice sau bolilor terminale; persoana este bisexuală, homosexuală sau transsexuală și nu are susținerea familiei sau are un anturaj ostil.

Uneori persoanele cu tendințe suicidare pot omorî mai întâi alte persoane și apoi să se sinucidă. Acest lucru este cunoscut sub numele omucidere-sinucidere sau crimă-sinucidere. Unii dintre factorii de risc pentru această situație includ: existența în trecut a unui conflict cu soțul sau partenerul; problemele familiale actuale de natură financiară sau legală; istoric de tulburări ale sănătății mintale, mai ales depresia; abuzul sau dependența de alcool sau droguri; accesul la o armă de foc (aproape toate cazurile de crimă-sinucidere sunt realizate cu ajutorul unei arme de foc).

Unele studii au arătat că e posibil să existe o legătură între începerea tratamentului cu antidepresive și riscul crescut de sinucidere. Totuși această legătură nu este clară, iar lipsa tratamentului antidepresiv, atunci când este necesar, crește de asemenea riscul de sinucidere.

Cauze - Cel mai adesea, gândurile suicidare sunt rezultatul sentimentului că nu poți face față atunci când ești pus într-o situație copleșitoare. Dacă nu există speranță pentru viitor, poți crede greșit că sinuciderea reprezintă soluția problemei. Poți experimenta un fel de “vedere în tunel”, din care, în cazul unei situații de criză, ai impresia că sinuciderea este singura cale de ieșire. Poate exista și o componentă genetică asociată sinuciderii. Persoanele care se sinucid sau au gânduri sau comportament suicidar au, în familie, antecedente de sinucidere. Deși sunt necesare cercetări mai amănunțite în ceea ce privește posibila componentă genetică, se pare că există o legătură genetică a comportamentului impulsiv care ar contribui la tendințele suicidare.

Specialiștii ne îndeamnă să nu uităm că gândurile sinucigașe sunt trecătoare. Dacă simțiți că nu mai e nicio speranță și că viața nu mai merită să fie trăită, nu uitați că un tratament introdus la timp și urmat întocmai vă va ajuta să vă recâștigați încrederea și speranța.

În țara noastră a fost înființată și activează Alianța Română de Prevenție a Suicidului (ARPS) - o organizație non-profit, al cărei scop este menținerea și promovarea calității vieții prin prevenirea actului suicidar: “Crezul nostru este că moartea prin sinucidere este singura moarte care poate fi prevenită. Prin serviciul gratuit și confidențial de consiliere telefonică încercăm să oferim suport emoțional tuturor celor aflați în criză suicidară și apropiaților acestora. Viziunea noastră este diminuarea deceselor prin sinucidere și oferirea de suport psihologic tuturor celor care manifestă un risc suicidar, prin consiliere telefonică sau în scris. ARPS organizează periodic cursuri de pregătire a voluntarilor pentru linia de consiliere telefonică și intervenția în criză”, informează Asociația (date suplimentare și contacte - antisuicid.com). (surse - worldpopulationreview.com, mayoclinic.org, who.org)

Adaugă comentariu

Title:
Nume(*):
Email:
Reply Notify:
Website:
Comentariu(*):
Code in the picture:
 
Note: Your comment has been received and is awaiting approval