ȚARĂ BOGATĂ CU OAMENI SĂRACI


Categorie: Editorial
|
26-10-2019
Nr: 205 (7.666)
|
Autor: VASILE BOTA
|

În promisiunile din campania electorală pentru președinție, nici un candidat nu ne propune un program pentru dezvoltarea satului românesc, devenit tot mai sărac și îmbătrânit. Nu se amintește nimic despre faptul că integrarea europeană reprezintă cel mai dificil examen pentru România la capitolul agricultură, domeniu care presupune modernizare și tehnologizare pentru creșterea și diversificarea producției, în ideea diminuării importului costisitor de alimente. Avem resurse imense, nevalorificate. Țăranii, cei care mai practică îndeletnicirea nobilă de agricultor, se pot îmbogăți ușor, aici, acasă, fără să fie obligați să emigreze, slugi sau îngrijitori de bătrâni, în Italia sau Germania. Este adevărat că nici un sfert din locuitorii din mediul rural nu se îndeletnicesc cu agricultura, majoritatea sunt pensionari, navetiști, funcționari, beneficiari de ajutor social etc. Cum se pot îmbogăți, cum pot trăi decent cei care mai lucrează în agricultură? Iată o întrebare la care trebuie să mediteze politicienii, să ofere soluții concrete, chiar sprijin guvernamental.

Odată, productivitatea muncii poate crește prin sporirea parcului de mașini și utilaje agricole. Apoi, un aspect total neglijat, este legat de apostolatul în lumea satului. Absolut nimeni nu mai organizează în cămine culturale conferințe, lecții demonstrative, simpozioane pe diferite teme legate de agricultură. Căminele culturale au devenit locuri pentru ospețe, parastase, nunți, rar se mai susține câte un spectacol folcloric. Dezbaterile pe teme agricole sunt organizate în orașe, în diferite localuri, cu teme susținute de companii străine profilate pe comercializarea de inputuri pentru agricultură, un fel de reclamă mascată despre îngrășăminte, semințe, utilaje etc., cu adresabilitate către specialiști, fermieri cu exploatații mari. Veți spune că Internetul poate oferi tot felul de informații utile pentru cei interesați. Este adevărat, nu pot fi contestate informațiile de pe Internet, dar acestea nu pot substitui dezbaterile pe viu, despre semințe selecționate, tratamente fitosanitare, utilizarea rațională a îngrășămintelor naturale și chimice prin folosirea cartării pedologice și agrochimice, revigorarea asociațiilor profesionale,

a cooperativelor de producție și valorificare, dezvoltarea microfermelor ecologice și diversificarea acestora. De exemplu, până la „revoluție", un țăran gospodar câștiga bani frumoși prin creșterea de tăurași la îngrășat, valorificați la greutăți mari. Se câștigau bani cu laptele livrat la ICIL, prin creșterea oilor și caprelor. Aproape fiecare familie creștea în gospodărie, oi, o vacă, capre, păsări de curte, unul-doi porci, fără să se teamă lumea de pesta porcină… În democrație, locuitorii satelor s-au domnit, nu mai crește românul o vacă, un porc de Crăciun, preferă să cumpere alimente din import, de la supermarket, mai bine îngrijește un cățel, o pisică, o pasăre în colivie, un hamster. S-a uitat că un gospodar din mediul rural poate trăi fericit dacă înființează o microfermă pentru creșterea gâștelor, rațelor, a găinilor ouătoare, prepelițelor, melcilor, albinelor, iepurilor de casă, struților. În grădina de lângă casă își poate înființa o mică plantație pomicolă, o grădină de legume, o vie, unde să producă fructe și legume ecologice. Sfecla de zahăr, tutunul, cânepa, inul, floarea soarelui sunt plante tehnice care te pot scăpa de sărăcie. Veți spune din nou, dar bine, bine, produc, dar unde le valorific? Se pot valorifica pentru consumul propriu familial, scăzând din cheltuielile de aprovizionare, dar și prin diverse magazine sau în mica industrie locală.

Există atâta bogăție nevalorificată în România, încât nu am mai avea nevoie de importuri masive de alimente, trebuie doar să muncim, să fim sprijiniți de politicieni în dezvoltarea globală a ruralului, reintroducerea cooperației meșteșugărești, dezvoltarea infrastructurii rutiere, reabilitarea unor meserii din viața satului: dulgheri, fierari, dogari, țesători. Este adevărat că sunt sate unde toate aceste măsuri sunt transpuse în practică, iar agroturismul - un mod de valorificare eficientă a tradițiilor - este preferat și căutat tot mai mult de străini.

Dacă imediat după revoluție, unii politicieni s-au orientat spre favorizarea exportului de copii din familii nevoiașe, prin înfiere de către familii din occident, astăzi a sosit timpul să exportăm produse tradiționale românești, sănătoase. Să nu ne mai mire faptul că românii și-au luat lumea în cap, disperați că acasă nu sunt locuri de muncă…

Adaugă comentariu

Title:
Nume(*):
Email:
Reply Notify:
Website:
Comentariu(*):
Code in the picture:
 
Note: Your comment has been received and is awaiting approval