Nu întreba de ce iubim acum...
Nu te ascunde-n toamne reci, târzii,
Avem predestinat un magic drum,
Un colțișor de rai în vremi pustii.
Nu întreba de ce e clipa grea...
Tu ești acolo, eu aici, râvnind!
Autumnala vrajă, draga mea,
Unește două inimi dogorind.
Nu întreba de ce cad frunze-n noi...
Este normal ! Se uscă pe alei!
Peste covor de rouă înspre zori,
Vom savura arome vechi de tei.
Te-oi răsfăța prelung... Ne vom iubi!
Ai must la sân și pântec arămiu,
Plete roșcate, ochii verzi, zglobii,
Toate îndeamnă la amor târziu.
Femeia mea vei fi apoi, pe veci...
Nu întreba de ce! Așa vrea El!
Mângâietor, pe noile poteci,
În stihuri te-a-mbrăca un menestrel.
(Din viitorul volum, “Lutul de aur”)
