În ziua de joi, 7 noiembrie a.c., în sala de conferințe a Liceului Agricol “Traian Săvulescu” din Târgu-Mureș s-a desfășurat simpozionul apicultorilor mureșeni, dar și cu participarea celor bistrițeni. Am notat prezența unor oficialități, precum ec. Ioan Rus, director executiv al Direcției Pentru Agricultură a județului Mureș, Dănuț Ștefănescu, director al Agenției de Protecție a Mediului Mureș, ing. Cristina Cojocar, director Apicola Mureș, ing. Maria Fola, director U.A.R.Z. Mureș, profesor universitar dr. Petre Iordache de la Universitatea din Brașov, preot Ilie Munteanu, procesator din localitatea Bunești, dr. Dan Jóska, medic veterinar, dr. Bogdan Poncea, cercetător științific la Institutul de Cercetare și Dezvoltare Apicolă București, și mulți alții. Moderator al evenimentului a fost ing. Vasile Bota, președintele Asociației Crescătorilor de Albine din România, Filiala Mureș. Seria dezbaterilor a fost deschisă de ec. Ioan Rus, directorul executiv al Direcției Agricole Mureș: “Iată că dumneavoastră sunteți într-o formă asociativă... Dumneavoastră, direct sau indirect, contribuiți la bunele producții în agricultură care se realizează în zona noastră. Circa 30-40% din sporul de producție, la multe culturi agricole, se datorează apicultorilor, prin polenizarea culturilor agricole. De aceea, la toate întâlnirile noastre cu fermierii, le amintim de bunele practici, să fie eliminate orice riscuri care ar putea afecta familiile de albine. Anul 2019 a fost un an mai deosebit pentru dumneavoastră. Perioada lunilor aprilie-mai și la început de lună iunie, culesul a fost foarte slab pentru albine”. A arătat apoi că înștiințat fiind de către dl. ing. Vasile Bota despre situația apiculturii mureșene, a întocmit o adresă pe care a înaintat-o la Ministerul Agriculturii pentru a primi subvenții din partea statului pentru apicultori. Chiar dacă situația era cunoscută la nivel de minister, până la acea dată nu a fost depusă o cerere în acest sens. Chiar dacă subvenția este mică, în sumă de 20 de lei pentru o familie de albine, este totuși un ajutor pentru stupari. A insistat, în același timp, ca apicultorii să se organizeze într-o federație pentru a avea un cuvânt mai greu de spus. “Dacă nu suntem bine organizați, cu greu ne vor înțelege cei care trebuie să ia decizii la nivel central. Altfel este când merge un reprezentant la unei federații, a unei asocieri puternice... Suma, recunosc, este mică, este vorba de 20 de lei pentru o familie de albine”. Ec. Ioan Rus a arătat că sunt 517 beneficiari ai acestui sprijin în județul Mureș, pentru 51.685 familii de albine. Sunt apicultori în județ chiar cu peste 1.000 de familii de albine. Profesorul universitar dr. Petre Iordache se preocupă de apicultură din anul 1951, de la vârsta de 11 ani, având o vastă experiență, de peste 68 de ani, timp în care a scris peste 200 de articole despre apicultură în revista “România apicolă”, unde publică articole legate de tehnologie și bază meliferă, și în “Lumea satului”, revistă bilunară, cu articole legate de politica apicolă. Tema prezentată de distinsul profesor universitar a fost legată de situația vânzării produselor apicole, ale apicultorilor români. Desfacerea produselor apicole sunt în două forme, prin desfacere indirectă, prin intermediul procesatorilor, respectiv, al achizitorilor de miere, și desfacerea directă a apicultorilor la consumator. La ora actuală sunt peste 35 de procesatori de produse apicole în țară, care, ulterior, le revând în țările UE, sau în alte țări. Se pare că procesatorii aduc miere provenită din China, o amestecă cu cea autohtonă pentru un aport de calitate, care apoi este revândută ca fiind miere autohtonă. Noua legislație care o impune UE va exclude această posibilitate. “Principalele țări producătoare și exportatoare de miere din Asia sunt: China, cu peste 500 mii tone de miere, și poate exporta la ora actuală 250-280 mii tone de miere. Această cifră reprezintă 40% din importurile de miere a UE. China produce 95% din lăptișorul de matcă pe plan mondial... Din America, Argentina, Brazilia și Mexic se exportă în jur de 150.000 tone de miere. Din aceste țări, mierea polifloră este mult mai bună calitativ decât a noastră. Din Europa, vin puternic din urmă Ucraina și Turcia, care, fiecare exportă în jur de 80-100 tone de miere, chiar până la 150.000 tone. România produce până la 25.000 tone și exportă 12-15.000 tone. Trebuie precizat că în UE există la ora actuală 600.000 apicultori care au 17 milioane familii de albine. Producătorii mari de miere din Europa cu peste 20.000 tone sunt Spania, Ungaria, Germania și România. Cele care produc între 10-15.000 tone sunt Portugalia, Franța, Bulgaria, Republica Cehă și Regatul Unit. Celelalte țări produc cantități mai mici”. În mod ciudat, Polonia nu exportă miere, dar exportă utilaje apicole de foarte bună calitate. Germania importă la ora actuală 120-140.000 tone miere vrac, o procesează și după îmbuteliere o revinde, în cantități de până la 80.000 tone. Importatoare mare de miere sunt și Marea Britanie, Franța, Italia, Belgia, Spania, Danemarca, Olanda și Elveția. La acestea se alătură Statele Unite, China, Japonia și Canada. Legat de prețurile de export, China importă la preț de 1,3 euro, vrac, deci 6,18 lei; Ucraina, 1,83 euro, Argentina, 2.34, Turcia 3,87, adică 18,38 lei. La export, mierea de salcâm îmbuteliat: Arabia Saudită 6,92 euro, adică 32,87 lei. Câștigul procesatorului rezultă din diferența dintre import și export. Ionel Munteanu, preot paroh în satul natal Bunești, cu 27 de ani de activitate în preoție și 42 de ani de activitate apicolă, cu tradiție în familie în domeniul apicol, cu activitate de pastoral de la vârsta de 7 ani, cu o vastă experiență în apicultură, și-a început expunerea prin a arăta că existența familiei sale, pe o perioadă de trei generații, se leagă de existența albinelor și a preocupării familiei sale de creșterea albinelor, deține 350 familii de albine, și-a înființat o mică întreprindere denumită “Regina Transilvaniei”, în anul 2004. Producția de miere o depozitează până în luna octombrie, când începe să facă vânzări. Până acum a participat la 24 de târguri internaționale. În anul acesta, pentru participări la târguri, a cheltuit 6.500 euro. Întreprinderea familială se ocupă de vânzarea directă a produselor apicole, iar în prezentarea sa și-a împărtășit experiența acumulată de-a lungul timpului, în principal în privința marketingului apicol, a greutăților financiare întâmpinate și a dezvoltat ideea de promovarea și stimularea vânzării mierii de albine. A urmat dr. Dan Joska, care a dezvoltat tema de combatere a Vaarozei la albine. Se ocupă de apicultură din anul 1962 și s-a referit în primul rând la faptul că în apicultură, în marea majoritate a cazurilor, apicultorii recurg la tratamente de combatere a bolilor familiilor de albine în baza multor informații eronate pe care le obțin din surse de pe internet, iar efectele nedorite se regăsesc în produsele apicole. Acidul oxalic, cel care se folosește pentru tratament, a apărut după anul 1980 în Elveția, referindu-se apoi la modul corect de utilizare și efectele ulterioare ale tratamentului, cu eficiență de maxim 97%. Dr. Bogdan Poncea a subliniat de la bun început că “nu există un medicament minune care să rezolve absolut problema Vaarozei la albine. Oricine ar veni și v-ar prezenta în fața dumneavoastră un produs ca fiind cel mai bun, nu există medicament minune. În general, în lumea paraziților, fie că-s purici, păduchi, căpușe, nu există medicamente antiparazitare cu eficacitate 100%”, ele având eficacitate de 60-70%, în cel mai fericit caz de 95%. Fiecare medicament folosit pentru combaterea dăunătorilor are și dezavantajele sale, fie pentru albine, fie pentru produsele apicole. În agricultură se folosesc erbicide, pesticide, fungicide, dar trebuie să se ajungă la o înțelegere pentru a nu se efectua aceste tratamente în perioada de înflorire, pentru a nu otrăvi albinele.
În cele patru ore de dezbateri, apicultorii prezenți la simpozion au avut parte de multe informații utile pentru problemele cu care se confruntă frecvent. Ceea ce am desprins, printre altele, ar fi că, deocamdată, nu există o legislație a apiculturii care să protejeze și să clarifice în mod ferm această activitate, că la noi în țară nu există un cult al consumului de miere, dar care ar putea fi stimulat în caz că s-ar include în școli pe lista alimentelor oferite gratuit copiilor. Să apreciem și buna organizare a evenimentului, în finalul căruia participanții au adresat întrebări lectorilor și care s-a încheiat cu o delicioasă agapă creștinească desfășurată la cantina școlii.
